- Fostul arbitru Marius Avram (46 de ani) a vorbit, în episodul 13 al seriei „Lumini și Umbre” despre tentativele de corupție din arbitraj.
- Avram a detaliat cum procedau oficialii de la diverse cluburi din Liga 1 pentru a încerca să câștige un avantaj pentru echipele lor.
Marius Avram s-a retras din arbitraj în 2020. Ultimul meci condus de el la centru a fost Dinamo - CFR Cluj 0-2. Timp de 10 ani, a fost arbitru FIFA și a arbitrat 160 de meciuri internaționale.
Tentativă de corupție în arbitraj. Cum se cumpărau arbitrii în fotbalul românesc: „Avem trei buchete de trandafiri pentru tine”
Avram a fost întrebat la „Lumini și Umbre” dacă a fost vreodată contactat de președinți sau alți oficiali ai cluburilor pentru a avantaja o anumită echipă:
„Au făcut greșeli, da, au făcut greșeli. Știi cum e? În fotbal totul e progresiv și totul se află. Toată lumea știe. Întâi te testează pe la ligile inferioare. Diverse echipe din Liga 1, cel puțin atunci când eram eu în Liga 3 și Liga 2, aveau echipe satelit. Ori oficial, ori neoficial. Și încep să te testeze de acolo înainte să ajungi la ei ca să vadă cam ce gen ești tu.
Încep să te sune diverși președinți. «Uite, avem și noi un meci dificil, în tur ne-au rupt picioarele și arbitrul i-a lăsat. Știu că azi vii tu și ar fi bine să ne lași și tu... Avem trei buchete de trandafiri pentru tine».
Vă dați seama… Deci niște lucruri care, mă rog, eu le consideram niște teste. Dar știam foarte bine ce am de făcut și evident că primul lucru pe care îl făceam era să sun la Comisia Centrală, la președintele Comisiei Centrale, și îl informam: «Am primit următorul telefon de la persoana cutare, mi s-a spus asta, asta. Ce fac? Mă mai duc la meci sau nu mă mai duc la meci?».
În momentul ăsta am descărcat responsabilitatea în altă parte. Eu mi-am făcut treaba. «Revin eu cu un telefon». Și mă suna peste o jumătate «du-te liniștit, gata», nu știu ce. Treceai primul test în sensul că nu se întâmpla.
După care mai aveai testul la meci. Înainte stăteai la masă cu președintele clubului. Venea directorul de la primărie, venea directorul de la vreo fabrică. Aveai așa, o întreagă delegație de persoane cu tine la masă, tu fiind un tânăr de 20 și ceva de ani. Colegii tăi erau mai în vârstă, mai hârșâiți, mai trecuți prin lucruri…
Mi s-a întâmplat o fază foarte amuzantă. Ușor, ușor dispăreau de la masă. «Eu mă duc la toaletă», «eu mă duc până afară»… Și am rămas eu singur cu toată delegația care a început să-mi explice că vor să-mi dea niște bani după meci. Dar aveam niște texte foarte bine pregătite. Le spuneam «sunt tânăr, vreau să ajung pe lista FIFA și pentru asta eu trebuie să am un parcurs drept și corect. Așa că stați liniștiți că n-am venit contra voastră, dar nici nu pot să vă ajut pe voi».
Și atunci unii înțelegeau, unii se supărau, dar cel puțin îmi obțineam eu așa un renume «băi, cu ăsta nu merge, își face treaba». Și lucrul ăsta te ajută mult de tot în Liga 1 pentru că au încredere în tine și nu-și fac griji, «a venit ăsta să ne fure».
Nu era la modă să te duci să faci scandal, să faci dosare. Se întâmpla să-ți pună bani în plic mai mulți la final, că primeai banii în plic. Și primeam mult mai mult decât era baremul de arbitraj, fără să fi spus nimic înainte, pur și simplu încercau.
Chemam președintele, «dom'le, cred că s-a făcut o greșeală, vă rog să-i mai numărați o dată». Adică nu făceam un tam-tam sau un caz din chestia asta, pur și simplu lucram la renumele meu, nu la a ieși eu în evidență ca un erou și așa mai departe”.