- Marius Avram (46 de ani) a dezvăluit ce jucători l-au enervat cel mai tare de-a lungul carierei sale de arbitru.
- Dezvăluirile au fost făcute în episodul 13 din „Lumini și umbre”, un proiect marca GOLAZO.ro.
Marius Avram s-a retras din arbitraj în 2020. Ultimul meci condus de el la centru a fost Dinamo - CFR Cluj 0-2. Timp de 10 ani, a fost arbitru FIFA și a arbitrat 160 de meciuri internaționale.
Într-un dialog cu GOLAZO.ro, Avram a explicat ce strategii folosea pentru a controla jucătorii agresivi. Totodată, acesta a dezvăluit cum se comportau fotbaliștii „enervanți” din Liga 1.
Marius Avram: „Nu-i noroc, este munca asta pe care lumea n-o vede”
Cum vă descurcați pe teren cu jucătorii agresivi?
Managementul meu presupunea foarte multă prevenție. Adică discuții cu ei înainte de meci. „Băi, te rog eu frumos, astăzi hai un pic să fim mai atenți, că la meciul trecut i-ai pus talpa acolo și nu e OK, e și el colegul tău”.
Prevenție, trucuri. În tunel, mă plimbam printre jucători sub aparența inspectării echipamentului, dar eu de fapt îi priveam pe fiecare în ochi și încercam să-mi dau seama care e mai agitat, care e mai nervos. Când îl simțeam un pic nervos, mă opream la el și discutam cu el. „Ești ok? Totul e ok azi, da? Azi o să avem un meci bun împreună, o să fie totul bine, te rog eu să mă ajuți, eu am venit aici să-mi fac treaba”.
După aceea, era prevenția din teren. Vedeai mingea că se apropie, doi jucători vin unul spre celălalt, în mintea ta era „Pericol, pericol!”. Se aprindea un beculeț. Strigam „Ușooor!”. În momentul în care te aude, un jucător știe că ești acolo, în mintea lui se traduce în „Mă vede” și atunci are o frână, un pic.
Înainte să degajeze portarul, vedeam jucători că sunt perechi, perechi, perechi, perechi. În mintea mea era că urmează coate în gură. Mă duceam pe lângă ei și le spuneam „Atenție cu brațele, sunt aici, ușor, mă uit la voi, mă uit la voi, hai, toată lumea atentă!”.
Foarte mulți colegi îmi spuneau „Băi, cât noroc că n-ai avut faze grele, n-ai avut cartonașe, atâtea meciuri, cât noroc. Fenomenal, băi!”. Nu-i noroc, este munca asta pe care lumea n-o vede, în afara deciziilor propriu-zise de penalty, roșu, fault și așa mai departe. E o muncă de prevenție, e psihologie.
Avram: „Ăștia erau cei mai enervanți!”
Care a fost cel mai enervant jucător pe care l-ați arbitrat vreodată? Măcar ca tipologie, dacă nu dați nume.
Ca tipologie, jucătorii cei mai enervanți sunt cei care te toacă psihic tot meciul cu comentarii, comentarii, comentarii. Nu le duc în zona de proteste, adică nu vin să protesteze că atunci, pac!, ai tu „arma”, le dai cartonașul galben.
Nu te jignesc, ca să nu cumva să fie dați afară, în schimb permanent sunt pe lângă tine, „Acolo n-ai dat bine”, „Acolo n-a fost fault”, „Ce faci, fii mai atent, ce faci?”, „N-ai fluierat bine, n-ai fluierat bine”. Și te toacă, te toacă!
Erau câțiva, nu vreau să dau nume, te rog… Sunt ori jucători activi, ori unii sunt analiști și așa mai departe. Dar aveau talentul ăsta de a mă enerva atât de tare… „Lasă-mă, bă, în pace!”.
Nici nu puteai să-i spui asta, că într-un fel arătai că te irită și atunci pierdeai din personalitate și din forța ta ca arbitru. Trebuia pur și simplu să-l ignori, dar ceva te râcâia în continuare ... Ăștia erau cei mai enervanți!