Publicat:
27.04.2026, ora 16:34
Actualizat: 27.04.2026, ora 16:35
- Muntenegreanca este la originea renașterii CSM-ului. Competițional, pasul următor ar fi câștigarea Ligii Campionilor. Adevărata performanță ar fi dacă la echipa Primăriei București ar apărea și titulare românce
Un domn ne felicită ironic pentru titlul „Tigroaicele dau de pământ cu Esbjerg”, suspinând din câte înțeleg după capodoperele de altădată (așa-numitele „vremuri bune” din reclamele la pate de porc și alte delicatese) din presa sportivă.
Titlurile de odinioară, pe care mi le amintesc foarte bine, căci e greu să ți se șteargă din memorie astfel de bijuterii lingvistice, erau ceva de genul „Oaspeții, mai buni după pauză”, „Au învins, dar n-au convins”, „Peștele de la cap se-mpute”, „Au lăsat … oboseala la cabine”, „Un ochi râde, altul plânge”, „Pe muchie … de cuțit” (deja cam la limită pentru standardele vremii).
Observați că punctele de suspensie jucau un important rol semantic, adăugând construcției lingvistice note de mister. Înțelegeți …
Omor cu premeditare?!
Ce te faci însă cu portărița Evelina Eriksson, care după victoria cu 37-27 a CSM Bucureștiului cu Esbjerg spune nici mai mult nici mai puțin decât „Le-am omorât!”? Pe suedeza din poarta CSM-ului la ce capete de acuzare o încadrăm? Crimă cu premeditare sau omor din culpă? Instigare la violență sau derapaj verbal grav?
Ar fi păcat totuși ca frumoasa Evelina să înfunde pușcăria după ce a făcut un meci memorabil (e prea tare adjectivul?!) și mai avem nevoie de ea pentru Final Four-ul unde echipa Bojanei Popovic s-a calificat după 8 ani de stagnare, mediocritate și timp pierdut. Și bani.
Bojana
Dar nu Bojana a ținut CSM captivă aproape un deceniu, ci alții. Vezi capitolele Adrian Vasile, Helle Thomsen, Per Johansson. Și Cristina Neagu.
Paradoxul absolut. Oameni familiarizați cu fenomenul susțin că personalitatea marii jucătoare Cristina Neagu pustia tot ce era în jur. Autoritatea antrenorilor, personalitatea coechipierelor.
Fosta imensă jucătoare Bojana Popovic a venit la jumătatea sezonului la o echipă desfigurată de non-performanță, cu șansele de calificare aproape compromise, și a reconstruit cu aceleași cărămizi. Le-a curățat de mortarul dubios cu care fuseseră lipite în zid și le-a asamblat altfel.
Așa au renăscut Omoregie sau Crina Pintea. Așa și-a recăpătat strălucirea Trine Ostergaard. Astfel, Evelina Eriksson s-a transformat dintr-o prezență grațioasă în portarul gorgonă care înspăimântă adversarele.
Mercenariat
Cu energia insuflată de Bojana Popovic, CSM se poate gândi la finală și chiar la câștigarea trofeului Ligii Campionilor.
CSM București, echipa finanțată masiv din bugetul Primăriei Capitalei este însă o formație de mercenare străine și prea puțin o echipă românească.
Exceptând-o pe Crina Pintea, o consacrată, singura marcatoare româncă a CSM-ului la victoria prin care „a dat de pământ” cu Esbjerg a fost Maria Alexandra Voicu.
Dar de câte ori vă amintiți să le fi văzut în teren pe Mihaela Mihai, Andreea Rotaru sau Irina Maxim în această campanie cu parcurs neverosimil?
Este prea mult să pretinzi asta?
Este prea mult să pretinzi că un club finanțat din impozitele bucureștenilor ar avea o datorie nu doar morală, ci chiar civică să susțină și să crească jucătoarele românce?
Până le vom naturaliza pe Maslova, Omoregie, Ostergaard sau Jaukovic (oricum o întreprindere utopică, fetele sunt de meserie globe-trottere), naționala României se hrănește din jucătoarele românce din Liga Florilor. Acolo unde se usucă neudate, înainte să înflorească.
Bogdan Voina, noul președinte al handbalului românesc, a promis că va face o prioritate din promovarea jucătorilor noștri. Riscantă promisiune!
