Radu Naum Pălmașul

• E probabil omul din umbră cel mai important al FCSB. Camerele îl găsesc greu în timpul unui meci.
• Stă afundat în scaunul de pe banca de rezerve, cu capul între umeri, privind parcă din altă galaxie ce se întâmplă pe teren.

Între timp, Charalambous tropăie, Gigi face schimbări, Mihai Stoica agită galeria sau netul.

Din când în când „principalul” se apleacă spre el și schimbă câteva vorbe ca un căpitan coborând în cala unde meditează un prizonier de lux fără de care corabia nu va găsi niciodată Nordul.

Din exterior mai nimeni nu știe ce face cu adevărat, dar logica insistă că face multe.

Anul trecut a vrut să plece. A fost singura lui revoltă. Avea salariul prea mic. „De ce nu zici?”, s-a mirat patronul, și imediat i l-a triplat.

Nu zice pentru că așa e el, nu zice. Vorbește rar. Pentru el, vorbele nu vorbesc. A cere poate însemna a cerși. Nu face asta. Cine nu îl vede nu are nevoie să-l audă.

Șurubăria fină a lui Pintilii

Mihai Pintilii e în miezul staff-ului FCSB care a reușit să rezolve cuadratura cercului, adică să facă performanță în ciuda permanentelor imixtiuni ale lui Becali în viața tehnică a echipei.

O adaptare demnă de organismele care supraviețuiesc și se înmulțesc în cele mai grele condiții, șerpii din marile deșerturi sau peștii bizari de pe fundul oceanelor. Nu se poate ca așa ceva să se fi întâmplat fără șurubăria fină a lui Pintilii.

Omul nu e vreun sofisticat. Totul în el mărturisește despre o lungă linie genealogică de pălmași, de oameni care au stat aproape de pământ și l-au măsurat pe toate părțile.

Tipul acesta uman are centrul de greutate jos pentru că a stat mai mereu aplecat peste brazdă. Anevoie poate fi dezechilibrat.

Poate de aceea vânturile stârnite dinspre palat nu l-au doborât și nu l-au împiedicat să construiască, alături de ceilalți, o echipă care azi chiar pare din altă ligă. Și-a înfipt gleznele în gazon și a rezistat. E greu să înțelegi FCSB fără el.

Pintilii e omul pe care vrei să-l vezi când petrecerea s-a terminat

Acest simț bun al normalului l-a făcut să afirme la Digi Sport acum, când visurile de Champions League zburdă vesel în declarațiile altora, că decât să ajungi acolo și să dea cu tine de pământ „balaurii”, mai bine în Europa League cu un parcurs lung.

„Când te bagă la cinci metri sub pământ mai greu ieși de acolo”. Adică dacă ajungi prea aproape de soare și ți se topesc aripile, te prăbușești fără glorie.

Clasic. Banal. Dar cineva trebuia să o spună într-un fotbal în care principala preocupare e să nu deranjezi.

Pintilii știe că Europa poate destabiliza drumul din campionat. Înțelege că această stare de grație în care se află FCSB nu e necesar să dureze dincolo de vară.

În vreme ce alții plutesc într-o stare de euforie, el n-are astfel de aripi. Continuă să stea bine înfipt cu picioarele în gazon. Stă așa ca să atenueze căderea celor care acum se plimbă în alte sfere.

Pintilii a cunoscut toate anotimpurile FCSB, și cele bune, și cele rele. Pintilii e omul pe care vrei să-l vezi când petrecerea s-a terminat.