- Familia legendarului campion cu 4 Cupe Stanley a făcut anunțul.
Lumea hocheiului a pierdut una dintre cele mai controversate, dar și mai interesante figuri din istorie. Claude Lemieux, cvadruplu câștigător al Cupei Stanley și unul dintre cei mai temuți jucători din anii '90 și 2000, a încetat din viață la vârsta de 60 de ani.
Lumea hocheiului nu a pierdut doar unul dintre cei mai duri și mai detestați adversari din istoria NHL. A pierdut un simbol al unei epoci în care violența era parte din spectacol.
Iar ultimul său gest a fost poate cel mai puternic dintre toate: familia a anunțat că, la dorința sa, i-a donat creierul cercetării asupra encefalopatiei traumatice cronice (CTE), boala degenerativă asociată loviturilor repetate la cap.
Gestul pare a confirma o schimbare de mentalitate la veteranii NHL, care încep să pună sub semnul întrebării costul uman al „hocheiului de contact” de altădată.
Cine a fost Claude Lemieux: „Diavolul” cu nervi de oțel
Pentru fanii care au trăit „era de aur” a NHL, Claude Lemieux nu era doar un jucător, era un fenomen psihologic pe gheață.
Deși era nu mai mult decât un jucător solid în sezonul regulat, Lemieux se transforma într-un alt om în play-off. A marcat 379 de goluri și a adunat peste 780 de puncte în NHL. Dar cifrele nu spun aproape nimic despre cine a fost cu adevărat. A câștigat Cupa Stanley cu trei echipe diferite: Montreal Canadiens (1986), New Jersey Devils (1995, 2000) și Colorado Avalanche (1996)!
A fost recunoscut drept cel mai valoros jucător al play-off-ului în anul în care a ajutat Devils să câștige primul lor titlu, fiind recompensat cu Trofeul Conn Smythe (1995).
În arenele competiționale, există sportivi iubiți. Există sportivi respectați. Și a existat Claude Lemieux.
Ca stil de joc, a fost definiția „ticălosului”, pe care adversarii îl urau și pe care propriii suporteri îl adorau. Era capabil să marcheze goluri decisive în meciurile cu miza maximă, dar și să „bage mințile în cap” adversarilor prin jocul său fizic dur.
Momentul care i-a definit reputația
Nu poți vorbi despre Lemieux fără a aminti celebrul incident din 1996 cu Kris Draper (Detroit Red Wings).
L-a lovit violent din spate pe Kris. Draper s-a izbit cu fața de mantinelă și a suferit: fracturi faciale multiple, comoție cerebrală, intervenții chirurgicale complexe.
Lovitura aplicată de Lemieux lui Draper în bordură a fost considerată una dintre cele mai murdare din istoria NHL, declanșând una dintre cele mai brutale rivalități din sport: „războiul” dintre Colorado Avalanche și Detroit Red Wings.
Acest eveniment a rămas întipărit în memoria fanilor drept momentul în care hocheiul a depășit limitele sportivității.
O epocă a violenței și sacrificiilor în sport
Dar în perioada în care a jucat Lemieux, hocheiul funcționa după reguli nescrise foarte diferite de cele de azi. Comoțiile erau adesea minimalizate. Jucătorii reveneau pe gheață rapid după lovituri severe.
Astăzi, lumea sportului privește acea perioadă cu alți ochi. CTE a fost identificată la numeroși foști sportivi din fotbal american, box, hochei, lupte profesioniste! Iar cercetătorii încearcă încă să înțeleagă pe deplin efectele pe termen lung ale traumatismelor repetate.
De ce contează donația creierului
CTE nu poate fi diagnosticată definitiv în timpul vieții. Confirmarea vine doar prin examinarea țesutului cerebral după moarte. Tocmai de aceea donațiile precum cea făcută de familia lui Lemieux sunt considerate esențiale pentru cercetare.
Fiecare astfel de caz oferă indicii despre impactul loviturilor repetate, legătura cu demența și tulburările cognitive, riscurile reale pentru generațiile actuale de sportivi.
Claude Lemieux nu a fost niciodată un sportiv neutru. Unii l-au adorat. Mulți l-au urât. Nimeni nu l-a ignorat.
Dar poate că ultimul său mesaj va avea un impact mai mare decât toate golurile și toate conflictele sale. Pentru că omul care a reprezentat perfect cultura durității din NHL a ajuns, la final, să contribuie la cercetarea care încearcă să înțeleagă costurile reale ale acelei epoci.