Cristian Geambașu Are dreptate. Pierdem timpul!

• Ședința de la FRF s-a încheiat după numai 30 de minute. Mircea Lucescu nu a fost demis, nici nu și-a anunțat demisia.
• „Probabil că va continua”, a anunțat presa directorul tehnic Mihai Stoichiță. Fumul care a ieșit pe hornul Casei Fotbalului a fost mai mult gri decât alb. Habemus selecționer?

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Update 10:37. Mircea Lucescu, selecționerul României (totuși, la fotbal) a ajuns la Casa Fotbalului. Declarație la botul parbrizului. „Pierdeți timpul de pomană. Pun lucrurile la punct, am ceva de făcut ca după fiecare meci. Stați degeaba aici!”

Grija selecționerului pentru timpul ziariștilor în căutare de senzațional. Ziariștii nu-l ascultă și continuă să ardă gazul la FRF.

Update 13:20. Începe ședința cu președintele Burleanu și cu directorul tehnic al FRF, Mihai Stoichiță. Au trecut 2 ore și 43 de minute din momentul în care Mircea Lucescu a ajuns la sediul federației.

Asta înseamnă că selecționerul a avut timp să rezolve acel ceva important de făcut ca după fiecare meci. Oare ce era așa important? Statisticile acum sunt la dispoziția oricui, nu mai trebuie să numere cornere și auturi nea Cornel Drăgușin cu creionul chimic.

Update 13:50. S-a încheiat ședința. Buf! Lucescu nu face declarații și este filmat mergând singur spre mașină printre niște brazi plantați la Casa Fotbalului pe timpul „dictatorului” Mircea Sandu. Brazii au crescut mari, fotbalul s-a tot micșorat în mandatele democratice ale lui Răzvan Lukașenko Burleanu.

Mihai Stoichiță dă foc la bilețelele cu care s-a votat și iese fum alb. „Probabil că va continua”, anunță șeful cancelariei Vaticanului din Bulevardul Basarabia. Faptul că ședința a durat doar 30 de minute înseamnă două lucruri:

a) că toată lumea s-a pus de acord că Mircea Lucescu trebuie să continue, hotărârea fiind un vot de încredere acordat în pofida rezultatelor slabe din preliminarii. Mai înseamnă că în criză de timp și de soluții (era puțin probabil ca Hagi să accepte să preia naționala cu șansele compromise după două treimi din meciuri jucate în grupa preliminară), federația a acceptat să continue cu Lucescu, în speranța că va precumpăni experiența acestuia măcar în cazul foarte probabil al meciului sau meciurilor de baraj.

b) că Mircea Lucescu nici nu a vrut să audă de demisie, fiind convins aidoma lui Drăguș că pe o scală de la 1 la 10, șansele noastre de calificare sunt la 10. Matematica nesuferită spune că sunt de 1%. Adică 10, dar la 1000. 

Burleanu a rămas degeaba

Anunțul lui Mihai Stoichiță, „probabil că va continua”, nu exclude posibilitatea ca Lucescu să își fi luat timp de gândire. Dimpotrivă. Nu era normal ca într-o jumătate de oră de ședință cu ușile închise să se ia o hotărâre de care depinde viitorul echipei naționale.

Răzvan Burleanu însuși bănuiesc că se aștepta la o discuție mai lungă, altfel nu își anula deplasarea la Tirana pentru Comitetul Executiv UEFA al cărui membru este.

Mircea Lucescu a plecat singur prin păduricea de lângă federație. Singur cu egoul lui supradimensionat. Te face într-adevăr mai înțelept senectutea? Chiar este o întrebare serioasă, nu un afront adus vârstei.

Greșeli, ciudățenii și dezinformare

În afara criteriilor discutabile de selecție și a alegerii jucătorilor care alcătuiau primul 11, dincolo de schimbările târzii, rod al unor opțiuni ciudate (forțezi să ataci cu Șut și cu Sorescu când tu îi mai ai pe bancă pe Mitriță și pe Olaru?!) sau al unor informații greșite („Sorescu marchează gol la fiecare meci jucat”), ori și mai grav exemple de dezinformare - „Baiaram era accidentat, Screciu mi-a cerut să nu joace”, lucruri negate chiar de președintele Craiovei, Sorin Cârțu, dincolo de toate acestea Mircea Lucescu refuză comunicarea reală.

La prima întrebare serioasă își ia la revedere și pleacă. Un om inteligent, ceea ce este, și competent, ceea ce de asemenea este, acceptă dialogul. Aduce argumente, nu ripostează cu aroganță.

Reporterii și ziariștii în general nu au nevoie de răspunsuri pentru familiile și prietenii lor, ci pentru oamenii cărora le pasă de națională. Încă. Pentru cei care merg după echipă peste tot prin Europa și o încurajează ar fi nevoie de niște explicații simple și sincere.

Nu lașitate, ci curaj

Microbistul înțelege mai mult fotbal decât cred autoproclamații lui academicieni. De aceea, în curând vor fi tot mai puțini alături de națională, veți vedea, domnule Lucescu. O dată și încă o dată, an după an, știți cum sună textul din reclama aceea a dumneavoastră la un vin moldovenesc, nu ne vom reinventa, ci vom fi mai puțini, tot mai puțini.

Demisia nu ne califică la Cupa Mondială, dar este un act unilateral care înseamnă recunoașterea eșecului. Nu este lașitate, ci curaj.