- În ultimii 20 de ani, media mandatelor lui Olăroiu la echipele de club la care a fost e de peste 2 ani și jumătate.
- În ultimul deceniu, Rădoi a pregătit 5 echipe de club, iar la Craiova a fost de două ori. Media per mandat: 5 luni.
„Mi-a zis că pleacă din cauza stării emoționale. A spus că simte inclusiv că ar putea avea o reacție cum a avut Ionel Ganea asupra unui arbitru și nu vrea să se ajungă la așa ceva”.
Declarația îi aparține lui Mihai Rotaru, acționarul Universității Craiova și se referă la unul dintre motivele pentru care Rădoi a plecat de la echipă.
Pentru cine nu știe, Ionel Ganea a strâns de gât, la propriu, un arbitru asistent, la un meci la Timișoara, nemulțumit de o decizie a acestuia.
Deci, Mirel demisionează și de teamă să nu ajungă să agreseze fizic un arbitru. Și decide să renunțe pentru că nu reușește să-și înfrângă emoțiile, nervii, trăirile și tot ceea ce înseamnă profilul unui antrenor de valoare.
Rădoi a demonstrat că are ceva ce există în bagajul unui tehnician care poate performa. Să schimbi, în vară, aproape un lot întreg, după care să-l faci să joace fotbal, să califici echipa în Europa și să ajungi pe primele locuri în Liga 1, e ceva ce nu reușește oricine.
Să te prăbușești însă emoțional după fiecare eșec sau semieșec și să plângi la flash-interviu, să ameninți cu bătaia persoane de pe banca adversă, să ai 4 tentative de a demisiona în 4 luni și să nu accepți niciodată că poate mai greșești și tu, așa ceva se întâlnește cu adevărat foarte greu la un alt antrenor.
Degeaba ești pasionat de fotbal și de antrenorat, dacă la prima înfrângere te grăbești în cameră să-ți faci bagajele ca să pleci.
Rădoi nu mai e un copil de 12-13 ani, care se supără la fotbalul jucat în spatele blocului și care își ia mingea și pleacă bosumflat, stricându-le jocul și celorlalți copii.
Te-ai făcut antrenor, ai ales această cale, atunci trebuie să te comporți ca atare. Eșecul face parte din CV, erorile trebuie asumate, calmul emoțional e cel care face diferența. Peste toate, răbdarea, echilibrul și stabilitatea sunt valori fără de care un antrenor nu poate să reușească.
Mirel a avut șansa să crească și să învețe meserie de la un tehnician mare, Cosmin Olăroiu. A lucrat cu el și la Steaua, și în Golf. L-a considerat mereu „fratele mai mare”, dar n-a luat de la acesta modul formidabil în care Oli a știut să se adapteze în țările și culturile în care a lucrat. Din România până în Arabia Saudită, din Qatar și Dubai până în China.
Olăroiu nu s-a bosumflat niciodată când a pierdut, deși și-ar fi permis să facă acest lucru și să se refugieze la piscina vilei sau în luxosul restaurant pe care le deține în Dubai.
A continuat să fie antrenor și să aibă echilibru și răbdare într-o meserie care imită perfect un carusel: azi te urcă, dar imediat te și prăbușește.
Priviți cum arată, față în față, durata mandatelor de antrenor la echipele de club, Olăroiu versus Mirel Rădoi.
Mandatele lui Olăroiu începând din 2005
- FCSB - 1 an și jumătate
- Al Hilal - 2 ani
- Al Sadd - 1 an
- Al Ain - 2 ani
- Al Ahli Dubai - 4 ani
- Jiangsu Sunings - 3 ani
- Al Sharjah - 3 ani
MEDIA UNUI MANDAT: 2 ani și jumătate
Mandatele lui Rădoi la echipe de club
- FCSB - 6 luni
- U Craiova - 4 luni
- Al Tai - 4 luni
- Al Bataeh - 5 luni
- Al Jazira - 4 luni
- U Craiova - 9 luni
MEDIA UNUI MANDAT: 5 luni
Craiova e, acum, în cel mai bun moment al ei de când echipa a promovat pe prima scenă, în 2014, iar Rădoi spune că nu se mai poate controla emoțional fiindcă a pierdut cu UTA și a făcut un egal cu Rapid în minutul 97?
Într-o zi de mai 2006, Olăroiu suferea ceva ce în mod normal chiar l-ar fi putut virusa complet ca antrenor. Chiar și ca om.
Când pierzi accesul într-o finală europeană, după un thriller cum a fost returul cu Middlesbrough, atunci chiar o poți lua razna.
Și astăzi, la peste două decenii, nu poate vorbi deschis despre acel moment. Olăroiu nu doar că a rezistat atunci, dar a devenit ulterior un mare antrenor.
Rădoi nu a trăit ca antrenor nici măcar 1% din acea dramă profesională suferită de Olăroiu, care venea după alt moment teribil, pierderea titlului de campioană cu FC Național, în vara lui 2002, în chiar ultima etapă.
Din păcate, Mirel n-a învățat de la fratele său mai mare cum trebuie să te comporți când pierzi, când e greu, când lumea nu te aplaudă.
Pe scurt, pentru Rădoi, lumea se împarte între un ceas Rolex oferit cadou unui jucător pentru o calificare și amenințarea cu demisia după fiecare eșec. Păcat! Mare păcat, fiindcă Mirel pleacă de la o echipă pe care chiar o făcuse să joace fotbal într-un campionat care duce lipsă de așa ceva.