Publicat:
23.03.2026, ora 15:16
- Din cauza unei toane cu mesaj a lui Becali și a inflexibilității selecționerului, mergem la Istanbul fără cel mai bun portar valid al momentului.
La sfârșitul lui ianuarie 2024, adică acum 2 ani, aveam portari pentru echipa națională de nu mai știam ce să facem cu ei.
Horațiu Moldovan se transfera de la Rapid la Atletico Madrid, încrezător că se poate lupta cu Jan Oblak pentru titularizare.
Ștefan Târnovanu era omul de neclintit din poarta campioanei, echipă care se apropia de vârful ei de formă și în cupele europene.
Răzvan Sava apăra cu succes buturile CFR-ului și trecea cu mari speranțe la Udinese, pentru un contract pe 5 ani.
Cu o zi înaintea plecării la Atletico a lui Moldovan, pe 23 ianuarie 2024, Marian Aioani se transfera de la Farul la Rapid, pentru a ataca titlul.
Cam în același timp, Otto Hindrich se remarca în poarta CRF-ului, de la un moment dat încolo debarasat de concurența cu Sava.
Ne lăfăiam. Acum ne cârpim
Era acea o perioadă în care ni se părea că dacă este un post la națională unde suntem nu acoperiți, ci ne aflăm în excedent de variante, acela era portarul.
Tineri și foarte tineri (cel mai vârstnic, Aioani, născut în noiembrie 1999), cu vârste între 21 și 24 de ani, talentați, ambițioși, portari înalți, bine proporționați, cei amintiți ne induceau un sentiment de liniște.
Grijile veneau de la fundașii stânga (eternul Bancu și eterna întrebare <este fundaș stânga sau mijlocaș de bandă stânga >?, de la mijlocașii de construcție ( Stanciu când pe la chinezi, când pe la arabi) ori de la atacanții de careu (Pușcaș?, Bîrligea?, Drăguș?), dar nu dinspre poartă. Acolo ne lăfăiam. Acum ne cârpim.
Pohta lui Gigi
Toana lui Becali de a-l lăsa rezervă pe Ștefan Târnovanu la FCSB ne privează acum și fără o variantă decentă înaintea meciului de baraj cu Turcia.
Lăsarea la vatra băncii de rezerve a lui Târnovanu se întâmpla totuși într-un moment în care nimic nu anunța criza.
Marele patriot Becali, luptător cu închipuiții balauri străini, și-a făcut pohta cu Târnovanu și ca să le-o servească cu mantă selecționerilor care îl chemau la lot doar ca să socializeze cu băieții.
Tras pe dreapta la propriul club, Târnovanu nu a mai apărat de 10 etape și în judecata lui Mircea Lucescu a devenit neeligibil pentru națională chiar în condițiile absenței lui Ionuț Radu, victimă a unei accidentări de ultimă oră.
O indisponibilitate care deschide o discuție despre felul problematic în care portarul Celtei a tratat semnalele accidentării, dar care amintește și de lungul șir de ghinioane ale lui Lucescu.
Cu Moldovan de ce s-a încălcat regula?
Putea fi totuși convocat Târnovanu? Da, pauza pe care a fost silit să o ia nu înseamnă că „s-a antrenat” în Dubai ca George Pușcaș.
Ultimul meci care l-a prins în poartă ca titular a fost cel cu Fenerbahce din 29 ianuarie 2026. 1-1 a fost scorul contra vicecampioanei Turciei, cu o evoluție remarcabilă a lui Ștefan în fața unui adversar tare, într-un meci internațional.
Prin comparație, Horațiu Moldovan era convocat și titularizat în poarta României (septembrie 2025 la amicalul cu Canada, 0-3, și partida din preliminarii cu Cipru, 2-2) de același Mircea Lucescu când nu mai apăra de luni bune nici la Oviedo, unde fusese împrumutat de Sassuolo. Unde oricum pierduse locul între buturi.
Nu ies pe centrări, au joc de picior deficitar. În rest, bine
Astăzi, lista portarilor arată așa. Marian Aioani (Rapid), Cătălin Căbuz (FC Argeș), Laurențiu Popescu (Craiova). Toți 3 sunt debutanți. Niciunul nu știe să iasă pe centrări, iar atunci când o fac doar boxează mingea. Pentru că au o priză deficitară.
Aioani are 1,86 metri, Căbuz, 1,84, Popescu, 1,80. Asta înseamnă puțin și foarte puțin în fotbalul modern. La Istanbul vom fi asediați și pe sol de Arda Guler sau Kenan Yldîz, dar și cu centrări.
Dintre cei 3, favorit să apere este Marian Aioani. Să facem o comparație între ultimele 10 partide ale lui Aioani și ultimele 10 partide ale lui Târnovanu. Cu precizarea importantă că Aioani nu a bifat decât meciuri în întrecerea internă, iar Târnovanu are 4 din 10 în cupele europene. Cu adversari de primă mână.
O comparație
Târnovanu a primit 17 goluri în ultimele 10 meciuri în care a fost în poarta FCSB. Cu o apărare nesigură și mereu în schimbare în fața lui (FCSB are 40 de goluri primite în sezonul regulat) și cu adversari care printre alții s-au numit Fenerbahce, Besiktas, Feyenoord, Dinamo Zagreb, Târnovanu a fost element de echilibru și uneori chiar salvator al echipei. Și al punctelor (banilor) râvniți de Becali.
Aioani a încasat 13 goluri în ultimele 10 meciuri disputate, dar cu adversari care s-au numit Slobozia, Hermannstadt, Petrolul sau Farul. Aioani a avut și are în fața lui o apărare mult mai solidă. Rapid a primit în sezonul regulat 30 de goluri, cu 10 mai puțin decât FCSB. Contribuția lui Aioani la acest bilanț nu trebuie neglijată, dar nici supraevaluată.
Istoria alegerilor proaste
Alegerea jucătorilor este sarcina selecționerului, dar previzibila daună este mai ales a suporterilor. Lucescu pleacă și va lăsa o amintire în urmă. Vom vedea care. Dar naționala nu este a lui Lucescu și nu va fi nici a lui Hagi.
Cred că Târnovanu reprezenta o soluție pur și simplu mai bună decât Aioani plus Căbuz și Popescu. Chiar rezervă în prezent.
O spune printre alții și Bogdan Stelea, la rândul lui victimă odinioară a unei alegeri greșite a selecționerului.
Selecționerul era atunci Anghel Iordănescu, iar meciul era sfertul de finală mondial România-Suedia. De unde se vede că istoria noastră fotbalistică este și o sumă a unor alegeri greșite.
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
