Cătălin Țepelin România - Ucraina, ultimele ore dinaintea meciului: „Ziua în care românii cer pasiune și curaj ”

• ​România - Ucraina la Euro 2024: avancronica emoțională scrisă de Cătălin Țepelin, redactor-șef GOLAZO.ro

E dimineață în Bavaria. Uriașul motor al economiei europene se turează disciplinat, cablat de câteva zile la încă o sursă de bunăstare - Euro 2024, și Munchenul se dezmorțește în așteptarea primului nostru meci.

E dimineață și în România, și la Torino, și în Valencia, și în Londra. E dimineața aia în care românii de peste tot mormăie somnoroși spre șifonier „unde oi fi pus tricoul ăla galben? că trebuie să-l iau azi pe mine”.

Se fac ultimele planuri, bipăie Whastapp-urile, „Marius, ne vedem în Marienplatz și de-acolo pornim cu toții spre stadion, OK?”, „vezi că am rezervat 8 locuri la terasa noastră din cartier, ne vedem pe la 3 jumate”, „băi, plecați și voi mai devreme de la muncă și veniți la mine, că facem un grătar și scot televizorul în curte”, „să mai ia cineva niște bere, să ne-ajungă, da?”. 

30.000 de români pe Allianz Arena. Și încă 3 milioane la TV!

După prânz, când se va apropia meciul, orașele din România se vor goli ușor-ușor. Se va claxona nu doar nervos, ci și în ritm de peluză, iar lumea va zori s-ajungă acasă la timp și să dea iute pe ProTV. Audiența va sări probabil de 3 milioane. Enorm!

Încă vreo 30.000 de-ai noștri vor curge în râuri galbene spre delta Allianz Arena. Un șuvoi de entuziasm și, în același timp, o nevoie dulce-dureroasă de a ne fi bine împreună.

Percepția oamenilor trebuie să fie că tu dai totul! Toată lumea vrea să câștigăm, dar când pierzi și ai dat totul, parcă, știi, critica aia nu-i chiar critică... Cristi Chivu, fost căpitan al României

Toți oamenii ăștia care au clepsidra setată pe meci știu că suntem mici, că putem puțin și că n-avem vocația surprizelor planetare.

Dar cei mai mulți speră, în subconștient sau chiar inconștient, că naționala va juca bine la Euro. E ziua în care românii cer de la „tricolori” pasiune și curaj și dau la schimb emoție și atașament.

România - Ucraina, ore de speranță

Într-o epocă în care hate-ul a fost normalizat de platformele de social media parcă îți e și rușine să te surprinzi emoționat în așteptarea unui meci.

Ești român, știi că sunt mai multe șanse să se termine rău. Și-atunci la ce bun să fii bun înainte, dacă la final o să te înghită tsunami-ul de critici și de „v-am zis eu că ăștia sunt niște proști?!”.

Un pic de răbdare! Mai sunt câteva ceasuri până la meci și, dacă iese rău, o s-avem mai pe seară timp de dat cu parul. Pân-atunci, hai să mai sperăm nițel. Hai România!