Publicat:
05.11.2024, ora 13:27
Actualizat: 11.11.2024, ora 11:53
- Vasile Oșean, medicul loturilor de canotaj ale României, este trecut cu suma de 238.000 euro în tabelul de premiere întocmit de FRC și trimis către COSR.
- El spune că din 2016 a lucrat, împreună cu colegii lui de la clinica sa privată, fără a fi angajați la Federație, cerând să fie plătit doar la finalul ciclului olimpic, dacă vor fi performanțe
România a câștigat, la Jocurile Olimpice de la Paris, cinci medalii la canotaj. În precedentele trei ediții la ale JO, Londra 2012, Rio 2016 și Tokyo 2020, cucerise doar patru.
Pe fondul acestei performanțe din capitala pariziană, au apărut și premieri mari pentru cei care au muncit, mai mult sau mai puțin, la atingerea lor. Unele sume au fost contestate.
Vasile Oșean: „Nu aveam buget pentru așa ceva”
Medicul coordonator al loturilor de canotaj ale României, Vasile Oșean, e unul dintre oamenii care cunosc îndeaproape istoria ultimilor 10 ani ai acestui sport. Au fost momente în care spune că, „a venit cu bani de acasă”, până când s-a închegat o nouă echipă care să-i ajute pe soții Cozmiuc, Ancuța Bodnar, Simona Radiș și ceilalți, să-și atingă potențialul.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru GOLAZO.ro, doctorul Oșean clarifică câteva dintre întrebările pe care fiecare iubitor al sportului le-a avut în ultimele săptămâni.
Bună ziua, domnule Oșean. Puțină lume știe că sunteți unul dintre pilonii importanți ai rezultatelor canotajului românesc din ultimii ani. Și, totuși, nu sunteți un angajat al Federației de specialitate.
Federația Română de Canotaj are un anumit număr de locuri, de angajați. Iar atunci, în 2016, încercam să reconstruim federația. În momentul în care am venit și eu, nu aveam kinetoterapeuți, fizioterapeuți. Iar toți cei care ar fi vrut să ni se alăture nu stăteau pe indemnizații, voiau salariu. Așa că nu ar fi fost loc de angajare pentru ceilalți. Și atunci am zis: „OK, nu am eu pretenția să fiu angajat. O să vin să pun umărul la treabă așa cum ne dorim”. Am vrut să ridicăm puțin federația, pentru că după Rio era.... Deci în sensul acesta am renunțat să fiu angajat. Eu pot, pentru că luam bani de la clinica mea privată, să fac acest efort, pentru a angaja și forma oameni noi.
De când ați început colaborarea cu Federația Română de Canotaj?
Prima dată din 2006 până 2009. Apoi am revenit în 2016, la insistențele antrenorului federal de atunci, Dorin Alupei. Ne-am înțeles foarte bine. Apoi a intrat în joc și italianul Colamonici. Am stat de vorbă toți trei, dar Antonio nu voia să vină în România. Nu avea nimic la lot și el era obișnuit ca în Italia. Cu infrastructură, condiții. Avea osteopați, kinetoterapeuți, fizioterapeuți acolo, iar noi aveam doar un maseur. Și i-am promis că de partea medicală o să mă ocup eu. Și am făcut echipă.
Cum era federația la nivel de staff?
Slabă. Trebuia să găsim oameni care să fie dispuși să stea într-o bază sportivă, pentru că, dacă stau acasă, atunci nu mai sunt disponibili pentru sportivi. Nu sunt acolo, lângă aceștia, când e nevoie. Și voiam mai mult decât maseuri. Măcar oamenii noi să aibă abilități de kinetoterapie. Apoi să învețe. După 2016 am început să avem și kinetoterapeuți și fizioterapeuți.
La clinica dumneavoastră s-a asigurat tot ce înseamnă medicamentație la începutul acestei aventuri?
Da, o perioadă. Nu aveam buget, finanțare, pentru așa ceva. Mai ales că ne loveam de tot felul de patologii. Majoritatea canotorilor se confruntă cu patologii specifice. Hernii de disc, de exemplu, și nu numai. Dar chiar și efortul în sine poate da patologie temporară la nivel lombar. Contracturi musculare, deplasare de șold. Iar toate aceste lucruri nu puteau fi rezolvate în baza sportivă, pentru că nu aveam aparatura necesară. Și nici oameni calificați.
Acum avem și aparatură, și personal?
Da, acum avem. Am făcut pași mici. Azi, un aparat, după un an, doi, încă un aparat. Și le-am păstrat în bună stare. Când s-au putut face investiții, în oameni și în aparatură, am făcut. Altfel nu poți face performanță.
Vasile Oșean: „Să gândească înainte să vorbească”
Întreb pentru că acum există o altă discuție, după cea legată de premierile pentru JO Paris 2024. Și anume „medaliile olimpice au costat prea mult”. Dumneavoastră ce credeți?
Am citit și eu. Sunt niște chestiuni pe care oamenii ar trebuie să le vadă într-un spectru mai larg. De unde am plecat? De la a nu avea nimic. De la 2-3 nebuni care, cu banii de acasă, veneau și făceau, sau încercau, performanță. După un titlu mondial câștigat la Sarasota, în SUA, am început și noi să primim finanțare. Până atunci, nu primeam nimic. La concursuri mă costau în jur de 4.500 lei suplimentele, aminoacizi, vitamine, medicamente, unguente, săruri. Lucruri pe care le plăteam din buzunarul meu. Aveam un buget, dar extrem de mic. Așa că trebuia să adaug eu bani. Am făcut asta o perioadă bună de timp. Dar lumea uită unde era canotajul și nu știe cum a ieșit la suprafață. Apoi ne vedem la final, cu medaliile pentru care muncești opt ani, și spunem că e mare prețul unei medalii.
Credeți că alții reușesc să ia medalii la Jocurile Olimpice cu mai puțini bani?
Vă spun ceva. Francezii ne întrebau dacă avem bărci calificate chiar în toate probele. Cum am reușit asta? E, de aici începe povestea. De la una, două, bărci până la aproape toate probele de la Paris. E o diferență imensă. Asta se face cu investiții. După ce nimeni nu ne-a băgat în seamă, la început, acum unii spun că o medalie olimpică are preț mare. Atunci faceți voi ceva, cu bani mai puțini, ca să vă cânte imnul. Renunțați la bani din buzunar, la ore de stat cu familia, cu copiii, băgați bani în sport, iar după opt ani poate îți ies rezultatele. Poate! Apoi să vină cineva și să zică: e scumpă medalia! Că-ți vine să le spui să gândească înainte să vorbească.
Și despre dumneavoastră au fost voci care au spus că luați mulți bani.
E vorba și despre interpretarea informațiilor, cum să le să dai o anumită tentă. Eu am citit despre mine că am luat 238.000 de euro pentru 15 zile de la Jocurile Olimpice, cât am fost noi la Paris. Dar nu au calculat munca de opt ani de zile din spatele acestor succese. Banii pe care i-am pus atâta amar de timp din buzunarul meu. Și nu au mai calculat altceva. Faptul că nu am luat niciun leu până acum.
Vasile Oșean: „E mai simplu să vii la scandal”
Și pe mine mă surprinde faptul că, în continuare, mulți dintre oamenii cu acces la informații susțin, în continuare, că banii s-au dat și contabila șefă și secretarul general și-au burdușit conturile.
Da, pentru că la început au fost tot felul de semne de întrebare, dar un fost sportiv a scris pe Facebook că are informații cu privire la faptul că banii s-au încasat deja. Și lumea ce face? Crede. E mai simplu să vii la scandal decât la pus osul la muncă.
Spuneți-mi, dumneavoastră nu sunteți salariat al FRC, ci doar luați bani când avem succes la competiții precum Jocurile Olimpice?
Exact. Când am negociat cu federația am spus așa: Unu, nu vreau să încarc organigrama cu un angajat. Mai bine luăm un fizioterapeut dacă tot avem locuri limitate. Nu am nevoie nici de favoruri. Doi, ce doresc este ca la final, când avem performanțe... Legea îmi dă voie să iau 85% din suma câștigată de antrenorul principal al lotului (n.r. – italianul Antonio Colamonici). Nu vreau 85%. Am bătut palma pentru 50%. Dacă nu iese performanța, asta e, nu iau bani. Dar eu mă bazez pe munca pe care o facem cu toții. Nu e ca și cum, dacă ne uităm la ultimele ediții ale JO, ar fi plin de medalii la canotaj ca să spui: OK, s-a dus la un loc călduț. Dacă stă acasă și doarme, oricum ia medalii și, deci, bani. Nu a fost așa.
La Tokyo am fost mai bine decât la Londra și Rio.
Da, deja erau cinci ani de muncă. Unul în plus din cauza pandemiei. Dar pentru Paris le-am spus: Oameni buni, știți înțelegerea noastră, de 50% din suma câștigată de antrenorul principal al lotului? Aș vrea s-o respectăm. Pentru că la Tokyo am luat un procent de doar 9%.
Acest procent cât a însemnat?
Dacă-mi amintesc bine, cam 22-24 de mii de euro. Aceștia au fost toți banii mei. După cinci ani de muncă, rețineți.
Cele 50% de procente reprezintă o sumă corectă raportată la munca dvs.?
Acești bani sunt pentru mine, pentru eforturile mele, timpul meu etc., iar restul se împart la toată echipa formată de mine. Tot staff-ul tehnic. Prima dată am creat o echipă în 2016. După 2018, unii s-au retras. Am preluat oameni noi. Cu resurse proprii. Materiale, medicamentație, așa cum spuneam, cursuri. De la mine din clinică i-au dus la Snagov și i-am învățat. Dar echipa de care vorbesc a fost angajată pe tot parcursul acesta de timp la FRC. Eu, nu. Deci eu nu am luat salariu lunar. 238.000 de euro trebuiau să-mi revină dacă cele două loturi, feminin și masculin, erau comasate în tabelul de premiere. Dar înțeleg că se vor face două tabele, pentru că planul acesta nu a fost acceptat, iar atunci suma ar putea crește puțin. Poate 250.000 de euro, ceva de acest gen. Dar noi am lucrat zi de zi cu sportivii. De când se trezesc și până adorm. Asta a fost partea noastră.
Alineatul (1) Ceilalți specialiști și tehnicieni din cadrul colectivelor tehnice aprobate de structurile sportive, conform normelor proprii, pot primi un premiu unitar de până la 50% din valoarea premiului acordat antrenorului cu premiul cel mai mare. HOTĂRÂREA nr. 1.447 din 28 noiembrie 2007 / Articolul 33
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
