- PSG - INTER 5-0. Camerele TV l-au surprins, în ultimele secunde din finala Champions League, pe secundul lui Luis Enrique, Rafel Pol, plângând și privind spre cer.
- În urmă cu 6 luni, soția sa a murit după o lungă suferință.
Luis Enrique a rămas cu zâmbetul pe buze, a celebrat un succes îndelung căutat și n-a lăcrimat nici măcar în momentul în care fanii lui PSG au afișat, probabil, cea mai emoționantă scenografie din ultimii ani, una în care Xana, fiica decedată a antrenorului, sărbătorea alături de tatăl ei triumful Barcelonei în finala Ligii Campionilor, din urmă cu 10 ani.
Cealaltă tragedie din staff-ul lui PSG
Pe bancă, un bărbat de 38 de ani a dat frâu liber lacrimilor. Secundul antrenorului de la PSG, Rafel Pol, și-a pierdut soția în noiembrie 2024, după o îndelungată luptă cu o boală necruțătoare. Erau căsătoriți din 2021.
La acea vreme, după un meci câștigat de PSG cu Angers, 4-2, Luis Enrique, care trecuse printr-o tragedie cumplită, l-a îmbărbătat:
„Aș dori să profit de această ocazie pentru a dedica această victorie unei persoane foarte importante pentru noi. Soția lui Rafel, Raquel, a decedat. Vorbesc în numele tuturor celor de la Paris Saint-Germain.
Vrem să dedicăm această victorie lui Rafel, familiei sale și familiei lui Raquel. Sprijinul nostru sincer și toată puterea din lume. Raquel nu va pleca niciodată, va fi mereu cu noi. Este un moment foarte trist. Am aflat despre moartea ei chiar la finalul meciului”.
Când s-a confruntat cu tragedia de a-și pierde soția, Pol a avut în Luis Enrique un sprijin. Un om care trecuse prin ceva inimaginabil și supraviețuise. A învățat că viața merge înainte și poate privi cu bucurie spre trecut, prezent, dar și spre viitor. Cu certitudinea că ființa iubită rămâne acolo, chiar dacă nu fizic, ci doar spiritual.
Când a pierdut-o pe Raquel, secundul lui Luis Enrique a publicat o postare emoționantă:
„Oricât de nedrept ar părea astăzi, sunt infinit de recunoscător vieții pentru dragostea și timpul pe care mi le-a oferit alături de Raquel. Astăzi, durerea este inevitabilă, rezultatul fricii de a pierde ceva minunat, dar Raquel nu va dispărea. Realitatea noastră este sculptată din memorie; prin urmare, trecutul nu moare niciodată, nici măcar nu este trecut.
Prezentul nu este nimic mai mult decât o colecție de urme, iar cele lăsate de Raquel sunt minunate, o sursă de inspirație, nu de suferință. Prin urmare, așa cum ne-a învățat Raquel, nu o vom considera absentă, nu o vom căuta în uitare, o vom căuta în interior, pentru că va fi acolo. Te iubesc infinit ❤️♾️”.
Lacrimi și zâmbete
Când Istvan Kovacs a fluierat finalul partidei, Luis Enrique a sprintat pe marginea terenului. Printre primii pe care i-a îmbrățișat a fost Rafel Pol, omul care l-a însoțit în proiectele sale încă de când era la AS Roma, în 2011.
L-a urmat la Celta Vigo, unde a petrecut sezonul 2013/2014, înainte de a ajunge la Barcelona. S-a alăturat apoi staff-ului lui Juan Carlos Unzué la Vigo în campania 2017/2018, înainte de a reveni să lucreze cu actualul antrenor al lui PSG la naționala Spaniei și, din 2023, la clubul francez.
Când Luis Enrique l-a luat în echipa sa, la AS Roma, Rafel avea doar 24 de ani și era mai tânăr decât marea majoritate a jucătorilor de care se ocupa la AS Roma. Cu toate acestea, era deja considerat unul dintre cei mai mari experți în domeniul său.
„Nu aveți nici cea mai vagă idee”
După ani de muncă și marcați de tragedii în viața personală, Luis Enrique și Rafel Pol au ridicat trofeul Champions League. Lucho nu mai varsă lacrimi:
„În ultimele zile, plângeam, dar fetița mea nu știa că plângeam. Xana a murit acasă, fără medici. A murit înconjurată de familia ei. A fost foarte greu. Era o fetiță amuzantă, deschisă, spontană, foarte curajoasă, un vulcan ca tatăl ei, dar semăna mai mult cu mama ei”, povestea antrenorul în documentarul „No tenéis ni puta idea” (n.r. - Nu aveți nici cea mai vagă idee).
După atâta suferință, de câte ori vorbește despre Xana, fața lui Enrique se luminează. Zâmbește pentru că e convins: „Cred că ea ne vede și mă gândesc cum aș vrea ca Xana să ne vadă”.
Gestul fanilor lui PSG l-a făcut fericit: „A fost foarte emoționant pentru mine și familia mea. Dar nu am nevoie să câștig o Ligă a Campionilor sau un meci pentru a-mi aminti de fiica mea. Xana este mereu prezentă și ne susține. O simt mai ales când pierdem sau când lucrurile nu merg bine”, a mai spus el.
De cealaltă parte, tragedia lui Rafel Pol e mai recentă. Încă învață să trăiască fără cea care a fost cea mai importantă persoană din viața lui. Și, din când în când, mai plânge când trăiește un succes și ar vrea să-l împartă cu ea. „N-aveți nici cea mai vagă idee…”.