Cristian Geambașu Nimeni nu e mai presus

• „Nimeni nu e mai presus”. Și urmează nume de echipe.
• O propoziție repetată apăsat zilele acestea de șefii Rapidului și ai lui Dinamo.
• Dar până ca Boupendza și Homawoo să ajungă să șantajeze, cluburile au dat dovadă de slăbiciune. Uneori chiar de complicitate.

„Nimeni nu e mai presus de Dinamo”, a spus administratorul special Andrei Nicolescu referindu-se la Josue Homawoo, care trage cu dinții să plece de la Dinamo.

Fiind vorba de echipa „câinilor roșii”, referirile la zgardă sau lesă vin de la sine. Dar nu asta e ideea.

Unul dintre fundașii centrali pe care Dinamo se baza să câștige un loc de play-off a intrat în ultimele 6 luni de contract, nu acceptă înnoirea acestuia și, mai mult decât atât, refuză să se mai antreneze și să mai joace.

Ca de obicei, astfel de lucruri se întâmplă atunci când impresarul sau impresarii jucătorilor apar ca din senin cu o pretinsă ofertă superioară. Ceea ce este cazul cu cel alintat „Josh” până mai ieri de Andrei Nicolescu, înțelegător în mai multe rânduri cu întârzierile și acccidentările togolezului după excursiile în țara de obârșie.

Rapid spre normalitate, Șumi întoarce armele

Ne mutăm în Giulești, locul unde liniștea pare să anunțe ceva suspect. Nu e liniște, deci totul este în regulă.

De data asta, au avut grijă Aaron Boupendza și protectorul lui, Marius Șumudică. Între timp, simțind miros de insurecție, Șumi a întors armele către feblețea sa platinată. „Rapid este mai presus decât orice jucător”, anunță Victor Angelescu, acționarul însărcinat se pare să gestioneze mediatic criza provocată de fotbalistul gabonez.

Angelescu repetă fraza lui Nicolescu, doar că nu folosește negația. Maleabilă frumoasa noastră limbă română. Drăguț și fotbalul ăsta al nostru, acum doar câțiva ani, până să apară Dan Șucu, cei doi, Angelescu & Nicolescu, lucrau împreună la Rapid.

Tot prin intermediul acționarului minoritar aflăm că despărțirea definitivă de Boupendza este iminentă. Un act de normalitate.

Ce înseamnă bine?

Mesajele celor doi conducători, ai lui Dinamo și ai Rapidului, pun lucrurile în ordine. Cam târziu, ce-i drept, dar e OK și așa.

Relația pe care cluburile noastre, mai mici sau mai mari, o întrețin cu jucătorii străini este complicată și stă adeseori sub semnul compromisurilor. Cu o valoare fotbalistică discutabilă, mofturoși și mercenari asumați sută la sută, respectivii servesc clubul atât timp cât le este bine.

Pentru ei, „bine” înseamnă salariul plătit la timp, asta în primul rând. Bun, și ce e rău în asta?, veți întreba. Nimic, dimpotrivă. Respectul față de jucătorul aflat sub contract ar trebui subînțeles.

După cum Boupendza avea dreptate să își ceară banii restanță, dar nu prin șantaj. Dar el a făcut asta pentru că i s-a dat nas de la bun început. Compromisul a prevalat respectul reciproc.

Cum elimini șantajul și comisioanele

Cam la fel stau lucrurile și în cazul lui Homawoo. Nu era mai bine ca atunci când Josh întârzia să i se fi aplicat amenzi? Posibil însă ca în contract să nu fie stipulate astfel de măsuri, ceea ce ar explica toleranța cluburilor față de derapajele străinilor.

Pusă în fața faptului împlinit de Homawoo și lipsită de alți 3 oameni de bază (Cr. Costin, Opruț și Olsen), Dinamo s-a văzut obligată la Craiova să îi treacă pe foaia de joc pe Rotund (19 ani), Antonio Cristea (16 ani) și Eduard Ilincaș (15 ani).

Dinamo a apelat la propria academie forțată de împrejurări, nu pentru că are o filosofie bazată pe exploatarea propriei academii.

Rapid, Dinamo, UTA și Craiova ar putea scăpa de șantajul la care este supusă de alde Boupendza sau Homawoo dacă și-ar face o prioritate din promovarea propriilor tineri fotbaliști. Dintr-un foc elimini șantajul și comisioanele. 

Vă dați seama ce curățenie ar fi dintr-o dată pe la cluburile noastre, iar banii s-ar duce către cei care au crescut jucătorii? Care jucători ar nutri și altceva decât interes material pentru culorile echipei. Curată utopie!