Publicat:
22.09.2025, ora 18:00
- „Băi escrocule! Băga-mi-aș **** în familia ta și-n *** tăi!”. Așa a fost gratulat Alex Dobre la finalul meciului de aseară din Giulești.
- Comisese greșeala de a le cere suporterilor să-i susțină, nu să-i înjure. Și o făcuse cu demnitate, nu în stilul deja clasic al jucătorului român care se duce la galerie ca în fața plutonului de execuție.
O asemenea golănie este revoltătoare indiferent de context. Când însă episodul se consumă într-un moment precum cel traversat de Rapid în prezent, realizezi de ce acest club nu a reușit să câștige decât trei titluri în peste 100 de ani de istorie.
De ce să te iei tocmai de Dobre?
Cum să te apuci să faci scandal după zece etape în care ai strâns nouăsprezece puncte? Ai uitat că anul trecut pe vremea asta deja schimbaseși antrenorul și, cu chiu, cu vai, adunaseși douăsprezece puncte? De ce să înjuri?
Și să zicem că ai strâns pe parcursul săptămânii atâta frustrare, încât îți este imposibil să te cenzurezi, de ce să te iei tocmai de Dobre? Atât de plin de ură ești încât să uiți că jignirile tale sunt îndreptate către cel mai bun jucător al echipei, care tocmai marcase al cincilea gol stagional și care recent fusese titular al naționalei?
Și nu a fost singurul incident petrecut aseară. Butonul de autodistrugere fusese apăsat încă dinaintea meciului, când unei facțiuni a ultrașilor i-au fost confiscate bannerele, tobele și megafoanele, iar „negocierile” cu jandarmeria se încheiaseră cu reținerea și interzicerea pe stadion a cinci persoane.
Suporterii de fotbal au mereu impresia că li se aplică alte reguli. Ei nu sunt „cetățeni”. Ei au drepturi în plus, pentru că sunt mereu alături de echipă, ba își mai lasă și familiile în urmă, însoțindu-i pe băieți în deplasare.
Când faci asemenea sacrificii, ești îndreptățit să înjuri când și pe cine vrei, să încalci de câte ori vrei stupida lege Dragomir, să ocupi ce sector al stadionului îți dorești și să pui clubul să plătească amenzile pentru toate derapajele tale.
Ce treabă ai tu cu locul în clasament, cu păstrarea acelui echilibru fragil care poate face diferența între un sezon de succes și unul ratat?
Îl vezi pe Dobre că are tupeu, îi zici vreo două de familie și morți, să se învețe minte să mai ridice capul în fața ta. Adevăratul proprietar al clubului nu este Șucu, ești tu. Șucu azi e, mâine nu e, dar tu vei fi mereu pe baricade, gata să te lupți pentru culori.
La cel mai mic semn de slăbiciune, nu există nici răbdare, nici înțelegere
Poate și trebuie să se lupte conducerea Rapidului cu această mentalitate? Are în spate cea mai frumoasă, dar și cea mai năbădăioasă masă de suporteri.
Giuleștiul nu este un stadion mare, dar e mereu plin, vibrează, ultrașii ajută echipa la bine, dar îi dau fără milă în cap la cel mai mic semn de slăbiciune. Acolo nu există nici răbdare, nici înțelegere.
Este foarte posibil ca de felul în care vor fi gestionate cele petrecute înainte și după Rapid – Hermannstadt, să depindă întregul sezon al giuleștenilor.
Ce vor alege șefii clubului? Să taxeze dur golănia căreia i-a căzut victima Dobre, riscând să se pună rău cu ultrașii, sau să încerce să minimizeze importanța disputei, expunându-și jucătorii unor viitoare incidente asemănătoare?
