Publicat:
16.11.2025, ora 11:28
Actualizat: 16.11.2025, ora 11:37
- Nu e prima dată când acceptăm să întoarcem și celălalt obraz după ce suntem scuipați în văzul tuturor.
Că ne-au fluierat imnul putem accepta. Că ni s-a strigat de un stadion întreg “țiganii, țiganii” și noi nu am reacționat în niciun fel, așa ceva nu mai e de acceptat.
Nu e prima dată când ni se întâmplă. De la celebrul afiș al francezilor, înainte de un Franța-România, de acum mulți ani în care eram prezentați ca niște țigani și remarcile de la o televiziune franceză că “sportul național în România nu e fotbalul, ci cerșitul”, dar și “nu suntem siguri că meciul va începe pentru că atunci când arbitrul va arunca moneda în aer, probabil va dispărea cu atâția români pe acolo”, mai mereu am fost ținta mesajelor și scandărilor rasiste.
Am fost făcuți țigani și niciodată n-am luat atitudine.
Sâmbătă, la Zenica, ni s-a întâmplat din nou. N-am avut niciun centimetru de revoltă. Să oprim meciul, să reacționăm în vreun fel, să cerem explicații pe cale oficială. Să depunem plângeri, președintele României să posteze pe facebook. Ceva, orice! Nu, Nimic!
În urmă cu 4 ani, la turneul final al CE U21, disputat în Ungaria, la meciul cu țara gazdă, am pățit la fel. Atunci, Marius Marin, care era în teren, a fost extrem de iritat și a postat pe instagram după joc: “țiganii ăștia, așa cum ne-ați făcut voi, v-au bătut”. Nici atunci nu am protestat la nivel înalt. Am tăcut și am acceptat.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Acum, doar Lucescu le-a răspuns bosniacilor: “dacă noi suntem țigani, ei cum sunt? N-am văzut atâta lipsă de ospitalitate în toată cariera mea”. Și cariera lui Lucescu adună mai mult de o jumătate de secol.
Dacă și acum întoarcem și celălalt obraz, atunci chiar merităm să fim batjocoriți.
Vă aduceți aminte cum au reacționat kosovarii când le-am strigat “Kosovo e Serbia”? Au ieșit de pe Arena Națională, au refuzat să mai joace și au pierdut la masa verde, 0-3. Dar au rămas demni, în picioare și n-au acceptat să fie umiliți.
De pierdut am pierdut și noi, pe teren, 1-3, doar că noi n-am demonstrat că vrem să ne apărăm orgoliul și demnitatea.
Fotbal o să mai jucăm și peste 5, 10, 50, 100 de ani. Din “țiganii Europei” însă nu o să fim scoși niciodată câtă vreme nici nu facem nimic să nu mai acceptăm aceste jigniri.
Să pierzi un meci e una. Să-ți ia cineva demnitatea și să te umilească e cu totul altceva. Să și accepți să ți se întâmple așa ceva, ca pe o fatalitate, atunci chiar nu mai există speranță.
