Publicat:
25.06.2024, ora 13:40
Actualizat: 25.06.2024, ora 14:10
- Sascha Marinkovic, 31 de ani, s-a născut în Germania, dar a venit după tată în România, crescând la Academia lui Gică Hagi.
- Atacantul s-a întors în 2015 în țara natală și joacă acum la Traunstein, în liga a 6-a, fiind și antrenor secund.
- Accidentările și conflictele cu unii colegi l-au făcut să piardă mult. „Ne-am luat la împins și mai departe a fost mai grav. Suspendat jumătate de an”. A ratat oferte importante, de la Sturm Graz și Munchen 1860.
- A urmărit crescând la juniorii Viitorului mai mulți jucători actuali ai naționalei noastre: „Mi se face pielea de găină când îi văd la Euro”.
Sascha Marinkovic putea ajunge mult mai sus în carieră. Născut în Germania, fiul unui român și al unei sârboaice, atacantul și-a urmat tatăl în România de mic și a fost cooptat de Gică Hagi la academia sa.
Viața tumultuoasă, mai ales conflictele cu unii coechipieri, dar și accicdentările, toate l-au făcut să piardă în timp mai multe trenuri, oferte importante.
Sascha Marinkovic și-a povestit viața tumultuoasă pentru GOLAZO.ro
În 2015, când nu avea nici 23 de ani, s-a întors în Germania și a pornit de jos. A urcat, a avut la un moment dat propuneri de la Sturm Graz și Munchen 1860, dar nu s-au concretizat.
Astăzi, la 31 de ani, e jucător și antrenor secund la Traunstein, în liga a 6-a germană. Și muncește în afara fotbalului pentru a putea avea grijă de familie.
Ne-am întâlnit cu el la Munchen. Nu a uitat că a urmărit actuali „tricolori” crescând la academia lui Hagi. Era ca un frate mai mare pentru ei. Și spune cu admirație: „Mi se face pielea de găină când îi văd la Euro”.
„Muncesc, joc fotbal și sunt antrenor secund la liga a 6-a”
Te salutăm, Sascha! Spune-ne cum ești?
Mulțumesc că m-ați invitat! Sunt bine și puțin obosit pentru că am avut și o filmare.
Ce fel de filmare?
Am un prieten care are un canal de YouTube cu competiții pentru juniori, în care ei se duelează și câștigă 500 de euro. Dau la poartă, fac patru contra patru, mai joacă unu contra unu și la final câștigătorul ia 500 de euro.
Ai jurizat, ai dat note, nu?
Da! Mi-am dat cu părerea. Hahaha!
Cum e viața ta?
Viața mea e bună. Sunt căsătorit, am două fetițe sănătoase și muncesc. Joc și fotbal, sunt și antrenor secund în liga a 6-a din Germania…
„Când am ajuns în Germania, am făcut depresie”
Când ți-ai schimbat stilul de viață? Când ai trecut din România în Germania?
La început a fost foarte greu. Fiind fotbalist profesionist, te trezești și te duci dimineața la antrenament. Mai stai puțin până la al doilea antrenament și tot așa. Totul se învârte în jurul fotbalului. Prima dată când am ajuns în Germania, am avut depresie. Zic și eu că în România era o viață frumoasă. În schimb, aici trebuie să muncești. E un altfel de step (n.r. - pas). Trebuia dimineață să muncești și apoi să mergi la antrenament, era un altfel de ritm.
Astăzi ce muncești?
Sunt distribuitor la Hermes. Asta fac de o lună.
Am văzut că ai cifre la liga a 6-a, încă marchezi.
Da, n-aș putea să-mi dau cu părerea despre mine. Așa am fost eu. M-am făcut mai slab decât aș fi fost. Poate asta e vreo greșeală de a mea. Eu am venit la echipă să-i ajut pe cei mai mici ca vârstă să ajungă mai buni. Ăsta a fost rolul meu la echipă. Apoi golurile vin.
„Aveam ofertă de la Sturm Graz și m-am accidentat. Totul era distrus”
Ai avut momente bune în Germania. Ai avut și ceva oferte.
Da, am avut. Nu tot timpul am jucat în liga a VI-a. Am venit în liga a V-a, apoi am dat gol la baraj și am promovat. În liga a IV-a, în primul sezon am dat 14 goluri și apoi în al doilea m-am mutat la Burghausen. După primul tur de campionat am dat 17 goluri. Eram pe val! În primul joc de la retur m-am accidentat la gleznă și au urmat operațiile.
Ligamente?
Ligamente, totul era distrus. Trebuia operat. În acel moment aveam ofertă de la Sturm Graz, din prima ligă a Austriei. Mai era una și de la 1860 Munchen.
Erau oferte bune.
Puteau fi de viitor cu un step (n.r. - pas) mai în față. Mi-a fost greu după acea accidentare să revin.
Cât a durat acea pauză după accidentare?
A fost vreo patru-cinci luni. M-am tot forțat să revin la același nivel, dar n-a mai fost la fel. Jucam cu dureri și m-am lăsat jumătate de an.
„Ne-am luat la împins și mai departe a fost mai grav. Suspendat jumătate de an”
S-a mai întâmplat și altceva?
Da… Eram supărat pe mine și când nu-mi ieșea ceva, mă enervam.
Erau frustrări.
Da! A fost un incident cu un fost coleg. Ne-am luat la împins și mai departe a fost mai grav. M-a suspendat jumătate de an și am făcut o pauză. Atunci m-am pregătit mai mult pe fitness decât pe atributele fotbalului, dinamică și restul.
Pierduseși din agilitate și ai câștigat musculatură.
Da. În timpul ăsta am vrut să mă transfer în Canada. Au făcut atunci prima lor ligă. Totul era pregătit, contractul era semnat. Doar la viză n-am reușit.
De ce?
Iar am fost băiat deștept și am avut niște incidente la niște petreceri. Am avut cazier și n-am primit viza. Asta a fost…
La Munchen 1860 s-a terminat: incident între impresar și directorul sportiv
Trei momente. Accidentarea și două incidente ale tale.
Da. După faza cu viza, am fost în probe la 1860. Am făcut antrenamente și am jucat chiar și împotriva celor de la Basel. Acolo s-a mai întâmplat ceva. Directorul sportiv vorbea frumos cu impresarul meu despre mine că o să mă ia și că trebuie să mai aștept puțin. În schimb, în ziare, nu vorbea așa frumos despre mine.
Spunea că nu sunt bine, că nu sunt bun și că nu sunt pregătit fizic. Tot repeta că e o ligă prea mare pentru mine. Eram în cantonament cu echipa și pe atunci impresarul meu s-a enervat și a spus că merge și el la ziar și dă în el. Sascha Marinkovic
Agentul a vrut să-i strice imaginea directorului sportiv
Da. Nu știam planul lui. Vreau să mă duc la antrenament și văd camerele care mă filmau, mă întrebau ce s-a întâmplat, iar eu habar n-aveam. Văd că mă ia antrenorul de-o parte și îmi spune că: „Aici s-a terminat. Nu știu ce a făcut impresarul tău sau ce idei ați avut să mergeți la ziare și să vorbiți de directorul sportiv, dar nu mai putem să continuăm probele”.
Ai aflat ce vorbise impresarul?
Am aflat apoi din ziar, după ce am citit.
Ce era acolo?
A spus doar că nu era adevărul, că nu era corect, că n-avea caracter. Da! Nu-i plăcea să se audă adevărul. După, am fost la Bayreuth jumătate de an și a venit coronavirusul. A trebuit să mă mut la Schweinfurt. Acolo a fost bine că am ajuns la barajul pentru liga a III-a, însă la ultimul meci, portarul a luat un gol de la 40 de metri. A luat mingea în mână și a scăpat-o… În minutul 90…
„Am fost tânăr și n-am fost așa deștept”
Ai avut chiar și meciuri de Cupă.
Cu Schweinfurt am jucat împotriva lui Schalke, pe stadionul său. Era stadionul gol, n-avea voie să intre nimeni, fiind coronavirus. Am pierdut 1-4, dar am dat o pasă de gol. Am condus cu 1-0.
Portarul care a scăpat mingea n-a fost suspectat de nimic, nu?
Nu. În primul rând, semnezi niște lucruri, însă niciodată n-a fost vorba de asta. Poate n-am aflat eu, însă pe unde am fost, totul a fost corect.
La începuturi ai fost și-n România. Unde te-ai simțit cel mai bine?
Te referi ca viață de fotbalist sau altceva? Hahaha! Am fost tânăr și n-am fost așa deștept. Viața de București e frumoasă! La fel și la Constanța. Să vă povestesc tot ce am făcut în România?
„Ceilalți plângeau și eu eram șocat, emoționat”
Da.
M-am născut în Germania și m-am mutat la tata, în România, acum 13 ani când mama era bolnavă. Am stat doi ani la Iași la Noua Generație. Am avut un turneu național, iar un scouter m-a luat chiar dacă pierdusem. Mi-a spus că sunt bun și că vrea să mă ia la Academia Hagi. M-a întrebat dacă am vreun număr de telefon, cât de înalt sunt și habar n-aveam. Era un șoc pentru că pierdusem și acel meci. Ceilalți plângeau și eu eram șocat, emoționat. După turneu, am fost chemat la națională, la U16, cu Benzar, care-i acum la Botoșani, Buhuși, eram cei ‘92-’93. Apoi m-au luat la Academia Hagi.
Cum era la academie?
Era frumos, am avut condiții de top pe vremea aceea. Mergeam în cantonamente în Turcia, ceva de 5 stele. Să zicem că ceilalți au văzut pe afară doar vaci, iar acolo te trezeai cu mâncare de 5 stele și restul. Erau condiții. Ne duceau cu autocarul la școală și apoi ne luau. După-amiaza aveam masă, antrenament. Apoi mâncam și stăteam cu toții într-un conference room (n.r. - cameră de conferințe) și învățam, ne făceam temele.
„M-am speriat pe moment. De unde să știe Hagi numele meu?!”
Cu Hagi te-ai întâlnit vreodată? Ați discutat ceva?
Am vorbit cu el, nu mult. Ne știa pe toți după nume. Asta m-a impresionat cel mai mult pentru că eram 300-400 de copii și ne știa pe fiecare. Prima dată când am venit, am avut un turneu în Bulgaria. La un meci am avut o acțiune spre poarta adversă. Aveam ceva dureri, apoi aud: „Sascha, totul bine?”. M-am speriat pe moment. De unde să știe Hagi numele meu?!
Ai fost tot timpul împrumutat?
Da. La academie era mereu concurență, doar așa supraviețuiești. Eu n-am dat suficient randament încât să ajung la Viitorul. Am încercat și am dat tot ce-am putut, dar n-am reușit. M-am întors la Iași, la Poli, de unde am venit. Acolo am fost în probe la Leo Grozavu. Fusesem cu el la Viitorul și apoi am plecat la Poli. Am stat în probe și m-a luat, dar împrumutat pentru că am avut contract pe cinci ani. Să vă povestesc?
„Nu vă e rușine?! Cum să cereți mai mulți bani!”
Da. Cum ai semnat?
Aveam vreo 18 ani și eram cu un coleg, cu Reteu. Pe timp de vară stăteam la Năvodari. Ne dă telefon un organizator și ne spune că trebuie să mergem să semnăm. Noi, șmecheri, i-am spus că nu venim și că vrem mai mulți bani.
Știai detaliile financiare?
De unde dracu?! Voiam doar mai mulți bani, asta era în capul nostru. După 5 minute ne spune că ne ia cu mașina și că vom avea ședință. Ne ia cu mașina, ajungem la Iaki și mergem la restaurant.
Era o masă mare, noi stăteam într-un capăt, iar la celălalt erau domnul Hagi, Iașko și încă cineva. Începe Hagi: «Nu vă e rușine?! Cum să cereți mai mulți bani!». Ne-a făcut morală. Ne-a zis așa, așa… Sascha Marinkovic
„Era mai bine să bagi unul cu experiență, decât să experimentezi”
Ce anume?
Ne-a spus că suntem nesimțiți. Că a investit în noi și că avem o ocazie unică în viață. M-am uitat cu colegul unul la altul, eram cu capul în jos și am cerut foaia. Hahaha! Am semnat pe cinci ani și de acolo am fost tot împrumutat. Am fost la Poli Iași, unde era Baciu antrenor sau așa cred. I-a plăcut de mine cum mă antrenez, cum joc. După prim ul meci l-au dat afară și vine Ionuț Popa, Dumnezeu să-l ierte. Era la echipă și Herghelegiu, am văzut că a câștigat Cupa. Eram amândoi pe aceeași poziție. El avea contract cu Poli, iar eu eram împrumutat.
Și tu nu ai jucat…
Pe atunci era mai bine să bagi unul cu experiență, decât să experimentezi. Am stat jumătate de an și am jucat 15 minute contra Viitorului. Aia a fost în liga a II-a și primul contact cu juniorii. În iarnă am plecat în liga a III-a, la CFR Rapid Suceava. Am ajuns golgheter și am promovat. Am dat 15-16 goluri. Apoi m-am accidentat. Aveam oferte de la șapte echipe, inclusiv de la Mangalia. Am fost și-n probe. Am rămas CFR Suceava pentru că-i cunoșteam și puteam să joc. M-am accidentat, n-am avut recuperare bună și m-am lălăit. Am avut câteva meciuri jucate.
„A spus că s-a lovit la ușă”
Ai fost coleg cu Semeghin și alții. Ai ceva povești cu ei?
Am fost cu el și Daniel Bălan. Erau băieți de treabă și de caracter.
Ziua sau noaptea?
Hahaha! Am auzit și eu povești, dar nu mai erau așa pe vremea mea. Semeghin era bun pe teren și făcea bine partea stângă. Dădea centrări cu ochii închiși. Țipa tot timpul și era agitat. Cu Daniel Bălan am avut o altercație la masă. A venit și mi-a spus să plec de la masă. Am refuzat, nu mai știu dacă mâncam sau jucam cărți.
De oftică a continuat, eu am refuzat iar și ne-am împins, ne-am «mângâiat». Apoi, în cantonament, îl vede antrenorul pe Bălan și-l întreabă: «Ce ai la nas?». A spus că s-a lovit la ușă. Sascha Marinkovic
Te-a acoperit.
Da. A fost un băiat de treabă. Am fost și eu cam instabil emoțional. Eram copil.
„Mi se face pielea de găină când îi văd acum la națională”
Ai fost la Viitorul în perioada în care mulți de la naționala noastră de acum erau niște copii.
Da. Eram la Iaki. Noi eram acolo și veneau juniori. Era Florinel Coman. Ei aveau 8 ani și noi aveam aproape dublu. Erau Cicâldău, Ianis Hagi, care era mai mic și nu stătea acolo. Au venit și Mitriță, Nedelcu, Băluță. Seara mâncau cu noi și stăteam ca o familie. Mai făceam caterincă. Mergeam la ei în cameră, îi fugăream.
Mă mai băteau ei pe mine, eu pe ei. Era caterincă. Eram doar noi. N-aveam familie și mergeam de două ori acasă pe an. Au sacrificat foarte mult ca la opt ani să pleci de acasă. Mulți nu înțeleg asta. Ne-au avut pe noi. Sascha Marinkovic
Te surprinde să-i vezi acum în națională?
Mă bucur foarte mult pentru ei. Mi se face pielea de găină. Îi cunosc de mici. N-am mai avut contact, dar îi cunosc și le urez succes.
„Dacă se întâlnesc Germania și România, sunt fan România”
Mai urmărești meciuri din Liga 1, naționala?
Naționala o urmăresc. Liga o văd doar când sunt meciuri de top. Văd foarte mulți de la academie și mă bucur.
Cum vezi naționala?
Au făcut ceva important. S-au calificat la Europene. Au o echipă foarte bună și tânără. Au calitate și trebuie să arate pe teren.
Ești fan Germania sau România?
Ambele. Nu fac diferența.
Și dacă se întâlnesc?
România!
Pentru tine Germania e favorită la titlu?
Dacă întrebi zece nemți, toți vor spune că da! Am văzut Spania și Germania care practică un fotbal bun, dar mai sunt.
„Vreau să-i învăț pe jucătorii tineri să nu facă greșelile mele”
Ce planuri ai în următorii ani?
Vreau să văd cum e viața de antrenor. Sunt secund și vreau să-i învăț pe jucătorii tineri să nu facă greșelile mele și să fie în viață mult mai motivați. Dacă ai un scop, să-l duci mai departe cu totul.
Ai foarte multe tatuaje. Ce reprezintă?
Mama e aici. Toate sunt dedicate familiei. Îl am pe tata. Mama e din Serbia și tata e român din Iași.
Cum îți împarți timpul? Ai fost în Serbia?
Da. Doar de trei ori. Nu prea știu sârbește. De fiecare dată când mă vede un sârb pe teren mă întreabă ceva și îi răspund că nu știu. Poate mă înjură, habar n-am. Hahaha!
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
