Publicat:
16.03.2022, ora 23:04
Actualizat: 17.03.2022, ora 01:09
Alexandr Dolgopolov, fost jucător important în circuitul ATP, a sosit miercuri la Kiev pentru a-şi apăra ţara. El povesteşte că a învăţat să tragă cu arma în Turcia şi a subliniat că este pregătit să tragă asupra unui invadator rus. În vârstă de 33 de ani, Dolgopolov a afirmat că toți rușii sunt responsabili pentru războiul din Ucraina, inclusiv sportivii.
A 21-a zi de război în Ucraina - Cele mai importante evenimente sunt LiveText pe HotNews.ro.
Dolgopolov a fost cel mai sus pe locul 13 în ierarhia ATP (ianuarie 2012), iar în carieră a câștigat trei titluri (Umag 2011, Washington 2012, Buenos Aires 2017). A adunat din premii $ 7.125.771. Ultimul meci al jucătorului din Ucraina datează din 2018.
La turneele de Grand Slam, cel mai bun rezultat l-a înregistrat, în 2011, în Australia, când a trecut, printre alţii, de Jo-Wilfried Tsonga şi de Robin Soderling, atunci pe locul 4 în lume, calificându-se în sferturile de finală.
A plecat pentru a se întoarce cu un plan
„Aceasta este casa mea. Cineva trebuie să ne apere casa. Nu a fost o decizie dificilă. Am văzut cum se zbate ţara noastră, am văzut guvernul nostru rezistând, preşedintele nostru este aici, mulţi oameni celebri sunt aici... Trebuie să fiu prezent!
Mi-am plasat familia în siguranţă şi apoi am început să-mi plănuiesc întoarcerea acasă. După câteva zile de conflict, am vrut să mă întorc. Nu mai puteam urmări ce se întâmplă fără să fac nimic. Mi-am petrecut toate zilele urmărind ştirile. A fost ingrozitor.
Cred că pot ajuta, fiind aici, fiind voluntar. Îmi voi apăra ţara cât pot de bine. Eu am plecat în Turcia cu câteva zile înainte să înceapă invazia, ca să-mi adăpostesc mama şi sora.
În Ucraina, am auzit în fiecare zi „războiul începe mâine, războiul începe mâine...” A fost foarte anxios. Dacă aş fi rămas în ţară la vremea aceea, m-aş fi panicat ca toţi ceilalţi. Aşa că am decis că cel mai bine era să plec, pentru ca atunci când războiul a început cu adevărat, să mă pot întoarce cu un plan mai bun.
Aşa că, în primele zile ale conflictului, în loc să mă gândesc cum să-mi scot familia afară, ceea ce deja făcusem cu excepţia tatălui meu care a rămas, am împărtăşit informaţii pe reţelele mele de socializare şi am putut să-mi planific întoarcerea” - Alexandr Dolgopolov, într-un interviu pentru lequipe.fr.
Dificilul drum spre Kiev
„Mai întâi am încercat să găsesc alţi oameni care doresc să plece în Ucraina. Am găsit mai multe persoane, inclusiv un prieten cu care am jucat tenis în copilărie şi care locuieşte în Statele Unite. Am decis să ne întâlnim la Zagreb (Croaţia). Am cumpărat ochelari termici folosiţi pentru ca soldaţii să poată vedea noaptea. Am cumpărat şi veste antiglonţ, echipament etc. Dar până la urmă, băieţii cu care am fost nu au venit la Kiev, am plecat singur.
Din Zagreb, am luat maşina şi am intrat prin graniţa poloneză. Apoi am luat trenul spre Kiev. Sunt oameni înarmaţi peste tot de la graniţă. Îi opresc pe toţi şi percheziţionează maşinile.
Rusia plănuia asta de ani de zile. În primele zile, erau deja o mulţime de ruşi, agenţi, spioni, gata de luptă. Erau acolo de luni de zile şi aşteptau să înceapă. Aşa că şi în zonele din apropierea graniţelor europene, unde nu se luptă, sunt mulţi militari care urmăresc şi verifică pe toată lumea.
Dar cu siguranţă nu am ajuns la Kiev în cel mai bun moment. În ultimele două zile, a fost "ora comandantului": nu putem ieşi afară pentru că se aşteaptă să se întâmple ceva. A trebuit să sun la prieteni să mă ia de la gară cu arme. Când fac asta, cred că trupele inamice sunt pe cale să încerce să intre în oraş. Deci, dacă eşti afară, poţi fi considerat un inamic. Ei fac asta pentru ca aceste grupuri inamice să nu poată trece prin oraş în linişte.
Au venit nişte băieţi, m-au luat şi m-au dus la casa unui prieten din centrul Kievului să mă odihnesc puţin. Pe drum am văzut rachete trecând... Cam aşa este aici! Mâine (joi), putem ieşi şi începe să ajutăm. Am lucruri de trimis în alte oraşe. Munca umanitară, de asemenea. Voi începe să trăiesc viaţa pe care o trăieşte ţara de săptămâni întregi şi voi încerca să fiu cât mai de ajutor” - Alexandr Dolgopolov.
Dolgopolov, pregătit pentru a ucide invadatorii ruși
„Uneori vezi o maşină militară trecând, dar în rest nu e nimeni. E chiar ciudat, dar acum nu pot spune că mi-e frică. Nu am luat decizia dintr-un capriciu. Mă uitam la ştiri 24 de ore pe zi, ştiam unde merg! Când sunt sub gloanţe sau bombardamente, poate voi reacţiona diferit, dar deocamdată sunt destul de calm.
Sunt pregătit să lupt. Am învăţat să trag cu o săptămână înainte de a veni, pentru că nu mai atinsesem niciodată o armă. Am fost la un poligon de tragere din Turcia. Era un fost soldat. I-am spus ce am nevoie şi el m-a învăţat. Să trag, să ştii ce se poate întâmpla într-un oraş în război... Desigur, nu este ca un serviciu militar adevărat de un an şi jumătate, dar măcar acum mă simt confortabil cu o armă, ştiu să o folosesc şi pot trage la ţintă cu o bună precizie. Îmi dă mai multă încredere. În trei din cinci încercări pot ținti capul adversarului de la o distanță de 25 de metri
Nu (n.r. dacă este îngrijorat că va trebui să ucidă pe cineva), nu după ce am văzut ce fac ei aici. Cunosc prieteni a căror familie întreagă a fost decimată... Copii, civili! Ne ucid copiii, ne ucid femeile. Deci da, sunt gata să împuşc un invadator rus. În viaţa normală, evident că nu aş face-o. Dar acesta este război. Dacă nu-l împuşti, te va ucide. Dacă voi fi în situaţia asta, nu va fi o problemă” - Alexandr Dolgopolov.
Civilii încă nu merg în prima linie, dar se trage asupra lor
„Sunt mândri (n.r. membrii familiei) pentru că este ceea ce trebuie făcut, deşi nu au vrut să plec pentru că le este frică să nu mi se întâmple ceva. Dar nimeni nu mă poate opri să fac ceva, trebuie să accepte. Sunt adult, cine o să mă oprească? Dacă spun că merg la război, mă duc.
Deocamdată nu trimit pe front oameni care nu au experienţă. Cel mult, aceştia sunt plasate la anumite posturi de observaţie pentru a căuta maşini etc. Lumea nu prea a observat, dar suntem în război de opt ani. Am trăit cu asta, în special în Doneţk. De atunci, avem 400.000 de oameni cu experienţă militară. Aşa că nu cer civililor sau persoanelor fără experienţă să meargă în prima linie. Dacă trebuie să lupt, voi lupta, dar nu voi fi primul pe care îl trimit, nu sunt profesionist.
Ceea ce nu înseamnă că vom fi neapărat în siguranţă. Va trebui să luăm maşina pentru a livra echipamente în alte oraşe. Este riscant, poţi ajunge într-un conflict fără să vrei. Nu vom fi în siguranţă, dar am o vestă antiglonţ.
Ceea ce vreau este să arătăm oamenilor ce se întâmplă, să ne sprijinim soldaţii, să le aducem mâncare, protecţie, să strângem bani pentru ei... Să organizăm toate astea. Dar dacă trebuie să luptăm, vom merge. Deocamdată la Kiev, situaţia este grea dar sub control, oraşul nu este complet înconjurat şi avem oameni care să-l apere. Armata noastră este puternică. Vom vedea, nu ştiu ce se va întâmpla, nu ştiu dacă va trebui să lupt sau nu. Dar sunt pregătit.
Încercau să părăsească Kievul (n.r. iubita lui și fiul acesteia). S-a tras asupra lor în timp ce erau în maşină! Chiar în faţa lor, o maşină a fost distrusă. Slavă Domnului că au reuşit să se întoarcă şi să părăsească ţara, dar împuşcau la vedere în civili neînarmaţi. Este o crimă împotriva umanităţii. Chiar şi în timp de război, există reguli” - Alexandr Dolgopolov.
Toți rușii sunt responsabili, inclusiv sportivii
„Acesta nu este un conflict mic. Din câte aud, în Mariupol ar putea fi între 10.000 şi 20.000 de morţi. Primarul vorbeşte de 2.500 de morţi, dar cred că sunt mult mai mulţi. Sunt atât de multe bombardamente încât nu pot număra morţii. Mulţi oameni au dispărut. Vorbim de civili!
Aşa că, atunci când aud jucători ruşi spunând „Sunt împotriva războiului”... mi se rupe! Războiul este aici, armata rusă este aici, sub ordinele lui Putin, care este preşedintele vostru de mai bine de douăzeci de ani.
Vor fi zeci, poate sute de mii de morţi. A spune că jucătorii ruşi nu au nimic de-a face cu toate acestea este greşit. În constituţia aproape tuturor ţărilor se spune că puterea aparţine poporului. Guvernul rus reprezintă ceea ce doreşte majoritatea. Ei nu pot face nimic? Asta e o prostie!
Auzind sportivii spunând „Sunt împotriva războiului”, OK, suntem foarte fericiţi, dar asta nu este suficient. Rusia trebuie exclusă din orice, din cultură, sport, filme, tot. Poate îşi vor da seama că ceea ce fac e greşit. Poporul rus nu face suficient. Toţi cetăţenii ruşi sunt responsabili. Nu este o crimă mică, nu mai e politică, este un dezastru. Toate oraşele sunt atacate cu cele mai letale arme. Singura armă pe care nu au folosit-o încă sunt armele nucleare.
Astăzi, la Kiev, o casă a fost incendiată complet. Este similar cu ceea ce se întâmpla în Siria, unde oraşele au fost complet distruse. Tenisul nu face o treabă bună în această situaţie. Trebuie să faci acţiuni puternice, ca în fotbal sau în multe alte sporturi. Toţi trebuie să plătească pentru un guvern pe care l-au susţinut timp de douăzeci de ani” - Alexandr Dolgopolov.
Dologpolov, dezamăgit de jucătorii ruși de tenis
„Am văzut ce au spus public. Parcă îşi cântăresc fiecare cuvânt. Sunt foarte atenţi. Ei nu spun că sunt împotriva guvernului lor sau împotriva lui Putin. ''Sunt pentru pacea in lume''... La naiba, dar asta e de rahat! Vino să-mi spui asta în faţă, în Ucraina. Acest lucru nu este suficient! Toată lumea este împotriva războiului.
Ei ştiu că, dacă vor spune ceva împotriva lui Putin, nu se vor întoarce niciodată în Rusia. Trebuie să condamnăm guvernul şi să spunem că Putin ucide oameni nevinovaţi. Ce au spus jucătorii ruşi? ''Ar trebui să ne respectăm cu toţii, războiul e rău, blablabla''... La naiba este Miss Rusia sau Oscarurile? Tenisul trebuie să-şi asume responsabilitatea şi să ia decizii puternice” - Alexandr Dolgopolov.
El a mai spus că nu a luat încă legătura cu Sergiy Stakhovsky, dar consideră că este foarte important că mulţi sportivi cunoscuţi au venit să ajute şi să lupte, subliniind că acest lucru demonstrează unitatea, indiferent dacă eşti „sărac, bogat, celebru sau nu”.
Citește și:
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
