Cristian Tudor Popescu Omul Ons

• „Da, bine, și-acuma ce vrei, să nu mai dorm noaptea că mor copii de foame în Africa?”. 
• Așa răspund de obicei inși performanți într-un domeniu, care nu vor să-și vadă decât de meseria lor, de succesele și câștigurile lor, de viața lor, nu de a altora. Deviza lor este „Lăsați-mă în pace!”. 

Asta când în lume e război, mult și crâncen.

Ons Jabeur este o pasăre rară și tristă care a rostit niște cuvinte, poate cele mai dureroase din istoria tenisului:

„Acum este iarnă acolo (în Ucraina, n.m.), așa că mor de frig bebelușii, ceea ce pentru mine este inuman. Cum putem trăi într-o astfel de lume? Ce se întâmplă acum pentru mine nici măcar nu are sens. Copiii mor peste tot, fie în Ucraina, fie în Gaza. Ceea ce mă ucide este nedreptatea din această lume. Ce rost are să joci tenis, dacă mor oameni nevinovați?”.

Ce rost are să joci tenis, dacă mor oameni nevinovați? – o întrebare care mă va bântui. Și o pune una dintre jucătoarele cu cel mai frumos tenis din toate timpurile.

Ons nu poate doar să „își vadă de-ale ei”, de celebritate, de banii câștigați, de familie, de prieteni. Nici măcar doar de compatrioții tunisieni. Pe Ons o doare această lume.

S-a înscris și va participa la AOpen și s-a înscris în Programul Alimentar Mondial. Ridică glasul și face tot ce poate să-i ajute pe cei loviți de nedreptate și de cruzimea semenilor.

Și mă face să mă gândesc: care să fie sensul cel mai înalt al vieții unui om? Ons îmi spune că e încercarea de a-i îmbunătăți pe oameni îmbunătățindu-te pe tine ca om. De a-i scoate din indiferența și agresivitatea naturală.

Și să întreb: ce înseamnă mai mult pentru umanitate, să câștigi 24 de Grand Slamuri fiind Margaret Court, sau să pierzi două finale, la Wimbledon și US Open, și să fii Ons Jabeur?