Cristian Geambașu Nu jucară degeaba

• Craiova-Rapid 2-2, probabil cel mai intens și mai frumos meci de până acum al campionatului.
• Craiova a vrut atât de mult, încât și-a încețoșat drumul spre gol. Rapid a fost calmă și într-un final încărcat parcă prea mulțumită de sine.
• Primele 45 de minute au avut ritm de Champions League, următoarele 45 de Liga 1

Dincolo de calitatea jucătorilor, echipele sunt proiecția antrenorilor. Craiova lui Mirel Rădoi chiar este Craiova lui Mirel Rădoi, în timp ce Rapid reflectă fidel concepția așezată despre fotbal a lui Costel Gâlcă.

Craiova lui Rădoi are momente de delir fotbalistic, iar Rapid are puterea să nu își piardă capul nici când se află sub asediu. Frumusețea meciului de pe „Oblemenco” a fost generată tocmai de diferența de stil a antrenorilor. Curaj provocator contra inteligență tăioasă.

Lăsați statistica!

Pentru prima repriză nu trebuie consultată statistica. Putem să savurăm un meci fără să numărăm procente de posesie și pase precise.

Gustăm altfel fotbalul dacă îl privim mai mult prin filtrul nostru de oameni pasionați de acest joc, nu decriptat de specialiști și experți.

Se cam duce tot farmecul atunci când totul se traduce prin 3-5-2 sau 4-2-3-1, pase între linii ori tranziții negative și pozitive.

Așa că a văzut toată lumea cum Craiova a atacat cu o furie pe care nu am mai văzut-o demult la o formație din România. Sigur nu în campionatul în desfășurare.

Galerie foto (16 imagini)

+16 Foto

labels.photo-gallery

Logic? Norocos? Mincinos?

A fost acolo în jocul oltenilor amestecați cu costaricani, palestinieni sau ucraineni o frenezie demnă de un scor mai bun, nu doar de un 1-1 la pauză. Cum era acest scor? Mincinos? Norocos? Sau poate logic? Pentru că frenezia nu este soră bună cu luciditatea.

Cicâldău, Mora, Baiaram și Al Hamlawi nu au băgat mingea în poartă din faze favorabile din mai mult din cauza precipitării, nu pentru că fundașii Rapidului au strălucit.

Dovadă? A fost nevoie de urcarea în atac a fundașului central Rus și de greșeală de marcaj a lui Cristi Manea pentru ca oltenii să înscrie.

Din când în când e bun un asemenea meci

La fel ca la victoria cu Dinamo, oamenii lui Gâlcă au știut să amortizeze presiunea adversarului, pentru ca mai apoi să riposteze. Rapid putea avea chiar 2-0 dacă Isenko nu avea o paradă excepțională la contraatacul lui Petrila.

Prin comparație cu meciul de pe Arena Națională, Craiova a fost mai periculoasă decât Dinamo, motiv pentru care în mai multe rânduri a fost ținută în viață de Aioani.

Craiova a continuat să atace și după pauză, dar ca atunci când ghetele erau cu două kilograme mai grele.

Rapid a abandonat treptat ideea de posesie și a fost pedepsită mult dincolo de minutul 90, când credea că are punctele în cont.

Penaltyul obținut de Etim la ieșirea greșită a lui Aioani a venit ca un cadou când nimeni nu se mai aștepta.

Penalty transformat cu stil de Nsimba, Rădoi revine de la vestiare după ce plecase acolo ca un suporter supărat (pe ce, pe cine?) și scorul final de 2-2 aduce cumva sentimentul că oltenii nu jucară degeaba.

Și peste toate sentimentul că rezultatul îi răsplătește și pe unii și pe ceilalți și că din când în când îți face bine să vezi un meci ca acesta.