Radu Naum Evadarea

• Titlul ăsta poate duce cu gândul la un film polițist sau la Turul Franței. Nu e despre niciunul. De altfel, Turul Franței s-a încheiat de săptămâna trecută, de acum e despre castele, vii, lavandă și nori.
• Asta pentru că un om (om?) e acolo mult deasupra tuturor. O situație care ar putea fi replicată în ograda de la noi.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

În orice gest stă ascuns un vis. Dacă nu, gestul e mecanic, de robot, AI. Inteligența artificială nu visează, doar reproduce sau produce orizontal. Umanitatea are această calitate a imaginației care a făcut-o să împânzească planeta și să se creadă stăpâna ei.

De aici au ieșit lucruri bune și rele deopotrivă, dar e sigur că această dimensiune a omului așa cum îl cunoaștem l-a făcut să evite stagnarea și declinul. Omul a avut mereu capacitatea de a se crede mai mare decât e, de a se vedea în locuri în care nu se afla încă. De a-și inventa un destin.

Universitatea are un plan. De aici începe totul

Dintre toate echipele Superligii mi se pare că, acum, e una care își inventează cu adevărat un destin mare, și aceasta este Craiova. După mulți ani de căutări și rătăciri, acest club pare acum o entitate cu o misiune.

Cu două sezoane în urmă, Mihai Rotaru spunea că vrea să vândă, să plece. Acum vrea să achiziționeze. Jucători, parteneri, performanțe, un viitor. Universitatea are un plan, și de aici începe totul.

Care ar fi planul? Din ce se vede, întâi de toate să își dea mijloacele materiale de a fi de departe cea mai potentă echipă din România.

Deja are bugetul cel mai mare din ligă, în jur de 20 de milioane de euro. Cu transferuri, trece bine de suma asta. Cu încă un partener solid, ar putea ajunge și depăși 30 de milioane.

Din acest moment se poate gândi serios, ceea ce și cred că face, la grupa Ligii Campionilor sau la fazele finale ale uneia dintre celelalte competiții europene. Și de acolo, limita va fi orizontul.

Se naște o hegemonie

De la Ludogorets a vecinilor din sud până la marele PSG, trecând prin „domniile” CFR-ului la noi, există o logică, o entropie a fotbalului. Când o echipă reușește să treacă de prag cu media dintre buget și coerența lotului, în acel moment se naște o hegemonie.

Adică o continuitate a succesului, indiferent de cât se zbat rivalele. Celelalte echipe acumulează o întârziere și, a la long, capătă un complex, în vreme ce echipa care „evadează” primește ca bonus un mental de fier. Se naște o prăpastie.

Dar poate că acolo se dorește și mai mult. Acolo conduce un om, Rotaru, care are niște conturi de reglat cu un alt om din prim-planul fotbalului nostru. Nu e doar o competiție între echipe, ci și una a orgoliilor dintre șefi.

Spus simplu, o parte a planului ar putea fi să îl arunce definitiv în planul secund pe cel care se crede jupânul fotbalului nostru, Gigi Becali. Să îl reducă la insignifianță.

Cei doi au avut multe meciuri mediatice în trecut. După care Rotaru a ieșit din această dispută publică, a renunțat la vorbe și a lucrat la fapte. A făcut ceea ce a visat că va putea face Dan Șucu până s-a lovit de pragul de sus al fotbalului.

Rotaru a criticat media care ar întreține prezența constantă a lui Becali în ochiul și urechea consumatorilor de fotbal.

E clar nemulțumit de acest gen de reprezentație, deși nu cu mult timp în urmă susținea că trebuie promovat spectacolul ligii – e ciudat că nu înțelege că patronul FCSB face parte din el.

Sau poate înțelege și e despre altceva. Mișcarea de a-și pune în inferioritate constantă principalul adversar e inteligentă. Becali nu va suporta multă vreme să nu mai fie vioara întâi, să fie surclasat. Ori va arunca și el cu zecile de milioane pentru a umple crevasa (dar ce garanție a reușitei în stilul de a conduce de la FCSB?) ori va renunța și va pleca.

Craiova vrea să domine campionatul mulți ani la rând. Are mijloacele de a reuși asta, un lot solid, un management care funcționează și care asigură permanența, și bani mulți. Dar nimic nu e garantat.

Universitatea Craiova are un drum și un scop

Deja jucătorii cei mai buni sunt doriți prin alte părți, clubul nu-i va putea ține cu forța. Înlocuitorii vor trebui să fie încă și mai buni. Mai buni ca Anzor, ca Baiaram și cine mai știe cine. Apoi Craiova a devenit deja „clubul de bătut”, inamicul tuturor, o țintă vie.

Și chiar dacă are o abundență de fotbaliști excelenți pentru liga internă în fotbal nu bate mereu cel mai bun. Plus că o serie de accidentări pot deraia tot planul. Orice se poate întâmpla. Cum s-a mai întâmplat.

Dar cel mai important e că Universitatea pare a a lăsa acum puțin spațiu ghinionului și neprevăzutului. Are un drum și un scop. Ceea ce va obliga toate rivalele să-și crească nivelul sau să fie lăsate de căruță.

O excelentă bătălie din care ar trebui să iasă și ceva performanță. Pentru noi, observatori, chibiți, e tot ce ne-am putea dori.