Dan Udrea Ce a căutat Valentin Ceaușescu la Gala Sportului Românesc? Nostalgicii comunismului să ne scutească de o astfel de corvoadă!

• Valentin Ceaușescu, fiului fostului dictator al României și protectorul Stelei anilor ‘80, a fost prezent la Gala ANS, de marți
• Sincer, lacrimile lui din timpul discursului lui Bölöni nu m-au emoționat, ci doar mi-au amintit de un regim opresiv și ticălos

Unii sunt nostalgici după timpurile de dinainte de 1989. Eu nu sunt. Din fericire, nu am trăit mult în acele vremuri, dar, din păcate, a fost suficient cât să înțeleg ce nenorocire au suportat această țară și oamenii ei în acea perioadă.

La peste 35 de ani de la Revoluție, amintirile negre ne vin tot mai rar. Marți seară a fost unul dintre aceste momente. Gala Sportului Românesc, organizată de ANS, a adunat nume mari și foarte mari. De la Halep la Ilie Năstase, de la Bölöni si Belodedici la David Popovici și fetele campioane olimpice la canotaj.

De ce înțeleg gestul lui Bölöni

Și printre atâtea personalități și-a făcut loc și silueta unui domn în vârstă, pe numele lui Ceaușescu. Valentin Ceaușescu.

A venit la invitația lui Ladislau Bölöni, pentru că fiul fostului dictator a fost protectorul Stelei în anii ‘80. Pe Loți îl înțeleg, a vrut să-i întoarcă serviciul cuiva care acum 4 decenii asigura spatele acelei echipe formidabile.

Să participe însă Valentin Ceaușescu la o Gală a Sportului Românesc, în organizarea unei instituții subordonate Guvernului, mi se pare un fiasco de proporții. Poate că lacrimile lui, din momentul discursului lui Bölöni, au avut darul de a-i impresiona pe unii. Pe mine, nu.

Galerie foto (61 imagini)

+61 Foto

labels.photo-gallery

De ce nu avea ce să caute Valentin la Gala ANS

Un om care a întreținut și s-a folosit, chiar la cel mai înalt nivel, de un sistem opresiv ce lucra împotriva cetățenilor nu poate apărea, chiar și după 35 de ani, pentru a primi compasiune.

Imaginea de om cumsecade, care nu făcea rău nimănui și care doar asigura condiții bune pentru echipă, e doar o iluzie construită de unii care au avut doar de beneficiat de relația directă sau indirectă cu Valentin.

Imaginați-vă cum ar fi ca azi, fiul lui Putin să fie protectorul și conducătorul unui club de fotbal din Moscova. Cam cum credeți că ar funcționa lucrurile?

Valentin era spaima arbitrilor și „vameșul” fotbaliștilor

Înainte de 89, arbitrii ajunseseră să prelungească meciurile până când marca Steaua, nu conta că se jucau 95, 100 sau 110 minute. Și făceau acest lucru de frica numelui Ceaușescu.

Sistemul era atât de viciat încât o echipă se retrăgea de pe teren, sub privirile lui Valentin Ceaușescu și Vadim Tudor, iar a doua zi primea trofeul la „masa verde”. Pentru că totul era decis de o familie din care Valentin făcea parte.

Dacă erai prieten cu Valentin era bine, puteai beneficia de posibilitatea de a juca în străinătate. Loți a plecat în Franța în 1987, Pițurcă în vara lui 1989. Rezolva Valentin, doar era băiatul dictatorului.

Cine nu-l avea amic, nu pupa Occident nici măcar pentru a se opera, așa cum dezvăluia Ilie Balaci că s-a întâmplat în 1983.

Da, pe persoană fizică, Valentin le-a făcut un mare bine acelor fotbaliști. Și e foarte bine că Loți, Tudorel, Lăcătuș și Pițurcă nu l-au uitat.

Să ajungă însă să participe la o Gală a Sportului Românesc, la braț cu Halep, Popovici, Ilie Năstase, Gică Popescu și alte nume mari, e indecent.

Stăpânul de țară vs. cetățenii cu pâinea luată pe cartelă

E chiar sfidător ca un stăpân de țară, care racola fotbaliștii după bunul plac și care sabota un selecționer doar pentru că acesta era de la Dinamo, să participe la o sărbătoare a sportului, la Opera Română.

Îmi pare rău că nu am compasiune și nici măcar indiferență față de Valentin Ceaușescu. Când el închiria restaurantele de lux ale Bucureștiului pentru chefurile cu amicii de la Steaua sau din alte domenii, părinții noștri stăteau la coadă în Alimentara, pentru a lua pe cartelă până și pâinea.

Nostalgicii sistemului comunist sunt liberi să tânjească după acele timpuri, dar scutiți-ne, vă rugăm, pe noi ăștia care nu vrem să trăim în trecutul negru al României, de corvoada de a împărți și în 2025 o sărbătoare a sportului, umăr la umăr cu un Ceaușescu.