Cristian Geambașu VAR nu a jucat fotbal

• Van Basten pune în discuție justețea deciziilor luate cu ajutorul sistemului de asistență video.
• Este o discuție care nu merită a fi expediată în cuvinte gen demodat, nostalgic, paseist.

Operă de artă marca Vinicius Jr. la meciul Real-Betis 0-2. De fapt, un kitsch sublim.

În minutul 74, Vini scapă spre poarta andaluzilor cu mingea la picior, portarul Rui Silva iese în întâmpinare să îl blocheze, iar atacantul campionilor se prăbușește secerat. Suferă.

Faultul pare evident, naturalețea căderii impresionează. Nu și pe arbitrul întâlnirii, Javier Alberola, care nu sancționează intervenția portarului. Omul are ochi, miroase imediat falsul.

Un mare actor

Faza este analizată totuși la VAR, sistemul de asistență video infirmând decizia inițială. Alberola revine, dictând penalty pentru Los Blancos, care este transformat fără emoții de Mbappe.

O simulare artistică a marelui actor Vini, demnă, poate, doar de un Marius Lăcătuș în zilele lui de grație, se concretizează într-o lovitură de pedeapsă prin analiza VAR.

Un anume Marco van Basten, analist la canalul TV olandez Ziggo Sport se revoltă și contestă dictatura sistemului VAR.

Cum a zis Hagi: n-ai jucat, n-ai cum s-o simți!

Van Basten acuză abuzul de tehnologie, atribuindu-i calități umane. „Este un exemplu tipic de VAR care nu a jucat niciodată fotbal. Dacă ar fi făcut-o, ar fi știut”, a spus Van Basten după ce îi acuzase de prostie pe cei doi arbitri. Cel din teren și colegul lui din camera VAR.

Triplu câștigător al Balonului de Aur în 1988, 1989 și 1992, jucător de legendă al Ajaxului și al lui AC Milan, Van Basten vorbește în cunoștință de cauză. Și cred că are dreptate în cazul particular al meciului de pe Santiago Bernabeu.

Simularea lui Vini este evidentă, el lăsându-și piciorul să atingă piciorul portarului într-o dinamică frizând perfecțiunea.

Statistica e de partea VAR

Așa cum s-a întâmplat și la Real-Betis, uneori analiza video întoarce o decizie corectă a arbitrului luată instantaneu, fără suportul înaltei tehnologii. Se întâmplă și așa, din păcate.

Probabil că, uneori, prima senzație, cea din teren, este cea corectă. Sunt arbitri care simt jocul și sunt arbitri care aplică mecanic regulamentul.

Statistic vorbind, însă, numărul cazurilor în care VAR corectează verdicte sau aprecieri greșite ale arbitrilor este mult mai mare decât cel al situațiilor când îl alterează.

Când vom avea softul care îl demască pe Vini?

Generalizarea VAR și a sistemului de supraveghere a liniei porții scad marja de eroare umană.

Dacă finala Cupei Mondiale din 1966 se juca în zilele noastre, am fi știut cu precizie dacă golul lui Hurst a fost un gol adevărat sau un gol fantomă.

Cu cel mai controversat gol din toate timpurile, Anglia câștiga titlul mondial în fața Germaniei federale.

În cele din urmă, tot ochiul unui arbitru decide, asta e problema semnalată de Van Basten. Că o face pe teren sau pe baza numeroaselor reluări în super slow motion, în astfel de situații tot omul hotărăște, nu softul.

La ofsaid și la goal line, imprecizia umană a fost eliminată. Nu și la faulturi/simulări. Asta până în ziua în care va apărea un sistem care să spună clar și irevocabil când Vini e faultat și când joacă teatru.

Frumusețe pierdută sau desuetă?

Van Basten a trăit timpurile de aur ale fotbalului total și e obișnuit să nu vadă fault la orice atingere gheată în gheată. Împreună cu el, o parte dintre noi au apucat vremuri în care fotbalul era mai puțin marketing și mai mult poveste.

În măsura în care nu vrem să fim doar martorii nostalgici ai altei epoci, trebuie să ne adaptăm.

În secret, ascunși de lume, putem (re)vedea în buclă imagini ale finalei mondiale RFG-Olanda 2-1, când Cruyff, Neeskens, Gerd Muller și Franz Beckenbauer onorau fotbalul cu o frumusețe acum pierdută.

Tinerii vor spune că desuetă, așteptând următorul recital de goluri al supercomputerului Halland.