- Virgiliu Postolachi, 25 de ani, a vorbit despre copilăria petrecută la marginea Parisului, primul cantonament cu PSG, de ce a ales naționala Republicii Moldova și cum e în Liga 1, la U Cluj, după experiențele UTA și CFR.
Virgiliu Postolachi a părăsit Moldova când era foarte mic. A crescut într-un mediu dur, în suburbiile Parisului, dar fotbalul l-a ajutat să atace viața cu curaj.
Nu a rămas la PSG, unde a semnat primul contract de profesionist, și joacă astăzi în România, la U Cluj, după ce a descoperit Liga 1 la UTA și CFR.
Vârful în vârstă de 25 de ani a povestit în interviul pentru GOLAZO.ro din cantonamentul făcut cu U în Antalya cum a fost la mijloc între trei federații. Are și pașaport românesc și francez, însă a ales naționala țării sale natale: Moldova.
Postolachi: „Cine e cel mai puternic învinge. Îți forjează un caracter mai puternic”
Salut, Virgiliu. Te-ai născut la Edineț, în Republica Moldova, dar ai ajuns în Franța, cu părinții, când aveai doar doi ani. Cum a fost copilăria în Franța?
Ne-am mutat cu familia în Franța și ne-a fost puțin greu la început, dar ne-am obișnuit cu țara, cu lumea de acolo. Am copilărit într-un ghetou, vreo 15 ani, într-o suburbie a Parisului, arondismentul numărul 93 se numește (n.r. - Seine-Saint-Denis). A fost o copilărie mai dură, dar te învață și cum e viața.
Ce înseamnă o copilărie mai dură?
Mai dură, pentru că în acea zonă sunt numai străini, puțini francezi. Vin oameni din Africa, din China, România, Moldova, de peste tot. Acolo, cine e cel mai puternic învinge.
Ce-ai învățat în acea perioadă?
Am învățat că nu trebuie să te lași, că trebuie să muncești mereu. Tata m-a educat la fel. Îți câștigi respectul prin faptele tale. Acolo îți forjează un caracter mai puternic.
Postolachi, cantonament cu PSG: „Tuchel m-a felicitat”
Cum a început pasiunea pentru fotbal? Cum ai descoperit-o?
Tatălui meu îi plăcea foarte mult fotbalul și aveam multă, multă energie când eram mic. Ca să mă liniștească, m-a dus la fotbal, să alerg. Atunci a început totul. A văzut antrenorul că aveam calități, m-am antrenat, m-am pregătit și cu tata, individual, și am ajuns aici.
Ai fost mai mulți ani la academia de juniori a lui PSG, în 2018 ai semnat primul contract profesionist și ai făcut întâiul cantonament cu prima echipă. Ce amintiri ai de atunci?
Amintiri foarte frumoase. E alt nivel, un nivel la care toți jucătorii vor să ajungă. Am învățat foarte multe lucruri. Să fii profesionist, să fii concentrat la fiecare detaliu.
Când ești înconjurat de atâția jucători mari, legende, nu ai cum să nu dai sută la sută. Virgiliu Postolachi, atacant U Cluj
Thomas Tuchel era antrenorul lui PSG atunci. Cum ți s-a părut? Ai discutat cu el?
Da, am vorbit. Când am dat gol cu Parisul, a venit la mine și m-a felicitat, mi-a spus că trebuie să continui să lucrez, că am calități… Venea mereu să vorbească, e un antrenor apropiat de jucători, totdeauna cu vorbe pozitive, a fost foarte instructiv.
Visai să joci la PSG în acele momente?
Visam să joc, normal, eram cu ei acolo. Pentru mine, erau și concurenți, și colegi. Am vrut, dar știam că nivelul e cam ridicat și erau multe vedete. În perioada când am semnat eu, au venit și Neymar, și Mbappe. Știam că va fi greu și aveam nevoie de timp de joc. De-asta am decis să plec.
La mijloc între trei federații: Moldova, România, Franța. A ales Moldova
Ai fost curtat sigur de două federații, România și Republica Moldova. A fost și Franța?
Da. Am făcut multe cantonamente cu echipa Franței de juniori și am fost printre cei mai buni 25 de jucători din generația mea. Când m-am transferat la Lille (n.r. - 2019), eram pe lista naționalei U21 a Franței.
De ce nu s-a putut cu Franța?
Mă gândeam că, în Franța, sunt jucători care vin o dată la națională și se mai întorc după zece ani. Sunt foarte mulți jucători și m-am gândit că poate joc pentru țara mea, am vorbit și cu familia. Știam că și românii au vrut să joc pentru ei, dar n-am regretat niciodată alegerea mea, sunt bine cu naționala moldovenească și dau totul pentru țara mea.
Ai vrut să joci și pentru România, ți-ai luat și pașaport românesc…
Atunci era legat și de aspectul personal, pe punctul de carieră normal. Orice jucător ar fi fost tentat să evolueze pentru o țară mai bine plasată. Dar, până la urmă, mi-am dat seama că demult trebuia să joc pentru Moldova.
De ce a plecat de la UTA: „Eram mai aproape de familia mea”
Până la urmă, ai venit în România, dar în campionat. UTA Arad, CFR Cluj, U Cluj, îți place vestul țării.
Îmi place în România, s-a dezvoltat foarte mult fotbalul și sunt jucători foarte buni, echipe de calitate, antrenori buni, care te învață multe. Prima experiență, la UTA, a fost foarte bună, m-am simțit foarte bine. Și anul trecut, la CFR. Acum sunt la U Cluj și îmi doresc să progresez mai mult.
Ai plecat după un singur an de la UTA, deși jucasei foarte bine. A fost oferta de la Grenoble atât de tentantă?
Sincer, am avut mai multe oferte, dar am văzut că cei de la Grenoble erau foarte interesați, au insistat mult. Am avut condiții foarte bune, și contractuale, și personale acolo. Și eram mai aproape de familia mea, care stă la Paris, eram mai aproape de ai mei. De-asta am ales Grenoble.
Ai avut probleme cu UTA când ai plecat atunci?
Personal, nu am avut probleme. Știam că, dacă plătește clubul clauza, puteam să fiu liber și să plec. Am așteptat să plătească clubul și am plecat.
„Vreau să progresez la U, sunt concentrat și o să dau totul pentru U”
De ce U Cluj după CFR? Ai ceva ce să le reproșezi celor de la CFR?
N-am nimic să le reproșez, m-am simțit bine cu toți jucătorii, mi-a plăcut experiența mea acolo, am câștigat și un trofeu (n.r. - Cupa României, în 2025), am și progresat, fizic și fotbalistic. Tranziția asta la U Cluj nu are nimic personal, vreau să progresez acum la U, sunt concentrat la U și o să dau totul pentru U.
Cum e să joci aproape același număr de meciuri la CFR și U Cluj și să marchezi același număr de goluri în acest sezon?
Am vrut să dau mai multe goluri, dar, așa cum știți, eu îmi doresc să ajut în primul rând echipa, să avem rezultate. După aceea, vin și rezultatele personale, mereu lucrez la antrenamente, încerc să mă perfecționez, să fiu un exemplu și pentru alți jucători, să nu abandoneze niciodată. Mereu există soluții la orice problemă, iar rezultatele, golurile, assisturile o să vină.
„Avem șansele noastre să fim în play-off, acolo e locul nostru”
Cum te simți după patru luni la Universitatea?
Mă simt foarte bine. M-am adaptat, m-au primit foarte bine, avem un grup sudat, cu un moral bun, avem șansele noastre să fim în play-off, acolo e locul nostru. Lucrăm foarte bine, semn că avem mare potențial.