- Virgiliu Postolachi, atacantul lui U Cluj, a trăit cele mai dificile clipe ale carierei în Belgia, la Mouscron, a ajuns și în liga a doua daneză, dar a mers mai departe.
- Acum, cu războiul atât de aproape de granițele Republicii Moldova, e îngrijorat: „Noi suntem acolo, primii”.
Virgiliu Postolachi știe ce înseamnă o perioadă dificilă. A trecut prin mai multe clipele grele în carieră, și la echipele de club, și la naționala Moldovei.
Nu doar în carieră, și în viață. A trăit în pandemie, acum războiul din Ucraina e atât de aproape de granițele țării sale. Bunicii trăiesc în Moldova „și aud bombele care cad. Normal că te sperie”.
Atacantul lui U Cluj, 25 de ani, rămâne însă pozitiv, optimist: „Sper să se liniștească tot și o să fie pace”.
Postolachi: „Nu mai poți face nimic, clubul e desființat”
Vreau să ne întoarcem puțin la perioada 2020-2022, când ai jucat la Mouscron, club care a dat faliment în 2022. Ai fost atunci și la o echipă mică din liga a doua daneză, Vendsyssel. Cum a fost acea perioadă pentru tine?
A fost o perioadă foarte grea din cariera mea, cred cea mai nasoală perioadă. Am schimbat mulți antrenori la Mouscron, antrenori care au venit cu jucătorii lor. Noi eram transferați de la Lille, toți tineri. Proiectul era ca noi să jucăm, dar antrenorul a plecat și, după aceea, am fost trecuți toți pe bancă. A fost un pic mai greu.
Pe lângă asta, președintele care era atunci nu plătea clubul. Nu aveam salariu, nu aveam nimic. Clubul a dat faliment, a fost foarte greu, are foarte multe datorii față de mine și de toți jucătorii… Virgiliu Postolachi, atacant U Cluj
Și acum mai are?
Și acum, dar nu mai poți face nimic, clubul e desființat. Numai sindicatul ne-a ajutat pe toți jucătorii, dar cu o sumă foarte mică față de ce trebuia să avem.
Cum ai ajuns în Danemarca?
Înainte de faliment, am plecat cinci luni în Danemarca. A fost o experiență… n-aș zice așa de rea, însă nu prea m-a ajutat la nivel fotbalistic, n-am învățat prea mult acolo, am stagnat un pic. A fost foarte dificilă perioada asta, dar familia a fost mereu lângă mine și m-a ajutat să fiu bine mental ca să pot să mă ridic din nou.
„Când ești sus, toți se uită la tine, toți îți sunt prieteni, toți vor ajutorul”
Ai spus la un moment dat că ai învățat ceva la Paris: într-o perioadă mai rea, dispar toți de lângă tine. Ai simțit asta?
Da, e adevărat. Când ești sus, toți se uită la tine, toți îți sunt prieteni, toți vor ajutorul, vor să fie cu tine, să iasă cu tine. Totuși, vezi lumea adevărată când ești cel mai jos, vezi prietenii adevărați când ești în momente dificile. Cei mai buni prieteni, cei mai apropiați sunt cei din familie, n-ai cum să schimbi asta.
Cum a fost în pandemie? Ai făcut de patru ori COVID-19?
Da. Numai că eram asimptomatic, nu părea să am nimic. Mereu făceam teste, a fost groaznică perioada aia. Totul s-a oprit, parcă toată lumea s-a oprit, a fost chiar greu.
„Nu ne-am setat atât de bine mental, erau probleme și între jucători și antrenor”
Cum vezi naționala Republicii Moldova? De la victoria cu 3-2 în fața Poloniei, extraordinară, și aproape de EURO, în 2023, la 1-11 cu Norvegia anul trecut. Care e explicația acestei căderi?
Am avut o perioadă foarte bună cu Moldova, la un moment dat. Toți jucătorii jucau meci de meci atunci (n.r. la echipele de club), eram foarte pregătiți. Când s-a întâmplat cu Norvegia, a fost o eroare din partea noastră, pentru că nu ne-am setat atât de bine mental, erau probleme și între jucători și antrenor…
Ce fel de probleme?
Nu anume probleme, dar se discuta ce era mai bine de făcut, probleme legate de fotbal, nu probleme personale. Serghei Cleșcenco (n.r. - selecționer între 2021 și 2025) a fost un om foarte bun cu toți, ne-a ajutat pe toți. Asta e în fotbal, când naționala nu are rezultate, primul care pleacă e antrenorul.
Cum am văzut ce s-a întâmplat, noi, jucătorii, ne-am resetat un pic mental și fizic pentru a nu mai repeta acea eroare și vrem să dăm totul pentru Moldova. Până la urmă, o țară întreagă ne susține și e foarte important. Virgiliu Postolachi, atacant U Cluj
Postolachi, despre România - Moldova: „Suntem ca frații”
Ai înscris un singur gol la națională în 35 de selecții. Nu e puțin?
Normal că mi-aș fi dorit mai multe. Dar cu Moldova avem un stil de joc mai defensiv, nu prea avem mingea. Acum, o să se schimbe un pic, să avem și posesie, lucrăm cu antrenorul, însă e foarte greu să dăm gol și înscrie mereu atacantul nostru, care stă mai sus. Mi-aș dori să marchez mai multe goluri, normal, ca să ajut echipa.
Ce a însemnat meciul cu România?
A fost foarte frumos pentru mine (n.r. - 9 octombrie, amical, România - Moldova 2-1, la București), îi cunosc aproape pe toți jucătorii, sunt prieten cu mulți, apropiați, și întotdeauna e frumos să joci cu România. Suntem ca frații și vrei să dai tot pentru a arăta că tu ești cel mai bun.
Cum vezi viitorul naționalei Moldovei?
Îl văd foarte bun. Sunt mulți jucători tineri și talentați, de care Moldova are nevoie, Moldova trebuie să aibă jucători de calitate, de valoare, ca toate celelalte țări. Sper ca, împreună cu noul antrenor (n.r. - Lilian Popescu), cu noul staff, să facem lucruri bune pentru a avea rezultate, sunt sigur că avem calitate și jucători buni.
Războiul din Ucraina: „Aud câteodată bombele care cad”
Cum vezi viitorul Moldovei ca țară într-o zonă atât de dificilă. Te sperie războiul?
N-aș zice că mă sperie războiul, însă e dificil. O asemenea situație e grea pentru oricine în lume, pentru că nu știm ce o să se întâmple. Dar noi, cum suntem apropiați, e mai dificil, mulți vin în Moldova să găsească loc de pace, mulți vin și în România.
Noi suntem la limită și, dacă se întâmplă Doamne ferește ceva, noi suntem acolo, primii, dar Nu dă, Doamne!, sper să se liniștească tot și o să fie pace. Virgiliu Postolachi, atacant U Cluj
Mai ai rude în Moldova?
Am bunicii acolo.
Ei ce spun?
Zic că e greu, sunt în nord, lângă Bălți, la Edineț, acolo ești aproape de Ucraina și aud câteodată bombele care cad, normal că te sperie. Acum am vorbit și cu bunica, s-au mai calmat lucrurile, mi-a zis că e mai liniște, ceea ce mă bucură.
Postolachi a învățat să-și pregătească viitorul: „Banul trebuie să facă ban”
Ai afirmat cândva că 70% dintre fotbaliștii francezi sunt faliți la sfârșitul carierei. Cum îți pregătești tu viitorul?
Când eram mic, la Paris Saint-Germain, făceam cursuri de media, să mă învețe ce vorbesc, să fiu atent ce vorbesc, atenție ce agent am, dar și cursuri de educație financiară, cum să-mi gestionez viața. De mic investesc, am apartamente și casă în Paris. Am familia care mă susține și mă ajută să investesc, pentru că banul vine și pleacă. Banul trebuie să facă ban.