Publicat:
15.09.2025, ora 16:15
Actualizat: 15.09.2025, ora 16:34
- Ștefania Uță, 17 ani, a trecut prin momente dificile luna trecută, înainte de a reuși remarcabila performanță de a lua aurul european under20.
- Alina Enescu, antrenoarea atletei, spune că vor trebui să plece din țară, în iarnă, pentru că în sala de antrenament nu sunt condiții foarte bune.
- Mai multe despre povestea care a dus la un aur câștigat cu al patrulea timp din toate timpurile, în rândurile care urmează.
Ștefania Uță uluia lumea atletismului românesc atunci când, la Europene U20 disputate la Tampere, câștiga medalia de aur în proba de 400 de metri garduri.
Sportiva noastră a terminat cu timpul de 55:55, ceea ce a reprezentat un nou record al competiției. Precedentul data din urmă cu două decenii.
Ștefania Uță: „Importantă x2 medalia”
Pregătită de antrenoarea Alina Enescu, Ștefania are planuri mari pentru viitor. Cele două, inseparabile, au acordat un dublu interviu pentru GOLAZO.ro, în care au vorbit despre performanță, condiții de pregătire și relația lor deosebită antrenoare-sportivă.
Bună ziua. Mulți oameni au spus, legat de performanța Ștefaniei, că e doar un European Under20. Cât e de important acest aur?
Alina Enescu: Foarte important. Sunt atleți din peste 50 de țări care vin să concureze. Cam atât e de important. Dar, pe de altă parte, Ștefania a fost destul de mediatizată când a luat aurul european, așa că nu ne plângem.
Ștefania Uță: Sinceră să fiu nu mă așteptam să câștig aurul. A venit ca o surpriză. Am văzut că sunt la bătaie cu sportiva din Franța și... apoi am văzut numele meu primul. Deci e importantă x2 medalia aceasta de aur. Mai ales pentru că îmi dă încredere pentru viitor.
Dar acum, când te vei prezenta la noi concursuri, există și așteptări mai mari. Va fi o presiune în plus?
Da, exact. Simt asta deja. Dar, pe de altă parte, acum cumva știu că nu-i nimic dacă se întâmplă să greșesc. Am făcut-o o dată, am reușit, așa că o voi putea face din nou. Deci am și o liniște, o încredere în forțele mele.
Doamna Enescu, dumneavoastră ați lucrat cu Ștefania de când era foarte mică. Știu că ați avut o relație deosebită, că stă acasă la dvs.
Nu am luat-o chiar de tot acasă, dar mai stă și pe la mine (n.r. râd amândouă). Când avem de mers undeva sau când avem lucruri importante de făcut, vine la mine acasă. E ca și copilul meu. Noi suntem o mare familie. Împreună cu părinții ei, cu soțul meu. E foarte bine.
E foarte importantă această legătură între antrenoare și sportivă pentru marea performanță? Sau, din contră, o relația apropiată face mai dificilă munca?
Ștefania face atletism cu mine de când avea, cred, 11 ani. Trecea din clasa 4-a în clasa 5-a. Și, într-un fel sau altul, am crescut împreună. Și eu, ca antrenoare, și ea, ca sportivă. Acum am ajuns să ne înțelegem deja doar din priviri.
Ștefania e copilul foarte bun, foarte serios, foarte muncitor, un copil care își dorește să facă ceva cu viața lui, un copil care își dorește să facă performanță. Am fost plăcut surprinsă când i-am auzit un interviu la televizor și a spus că, de fapt, nu are un model, ea vrea să fie propriul model. Ingrid Istrate, președinte CSM Onești, clubul la care a început Ștefania atletismul
Alina Enescu: „Era gata să renunțe”
Au existat, sunt convins, multe momente faine. Dar au fost și situații mai puțin plăcute, dar care, în marea schemă a lucrurilor, cimentează o relație?
Alina Enescu: Referitor la sport, cel mai greu moment a fost chiar înainte de campionatul european. Eram în cantonament, în Estonia, iar Ștefaniei nu-i ieșeau gardurile. Supărată, era gata să renunțe. „Mergem acasă, nu mai alergăm, nu-mi iese nimic”.
Asta a fost cel mai greu moment. Deși alerga foarte tare, nu-i ieșeau gardurile. Le dărâma. A trebuit să am răbdare și o putere de convingere uluitoare ca să o fac să înțeleagă că poate să alerge foarte tare și să-i iasă și gardurile. În rest, așa nu am avut niciodată probleme. Ea a fost un copil care a evoluat. Și acum este o tânără domnișoară care imediat face 18 ani.
Ștefania Uță: Am avut noroc că într-un fel, nu știu cum să vă zic, mi-a explicat așa în mare că problema e doar în capul meu. Știam că sunt în stare, dar nu se „pupa” ce aveam eu în cap și ce avea doamna Alina. Și m-a frustrat situația, pentru că sunt genul de persoană căreia nu-i place dacă nu-i iese din prima. Nu-mi place să tot repet. Nu prea am răbdare. Aveam impresia că nu o să ne iasă în continuare.
Ești o sportivă cu care se lucrează cu vorba bună sau uneori mai ai nevoie și de un pic de constrângere? Facem abstracție de faptul că doamna Enescu e lângă tine. Și viceversa.
Ștefania Uță: Da, cu vorba bună, că nu-mi place să fiu stresată și împinsă de la spate în mod excesiv. Adică puțin așa, în limita aceea normală.
Alina Enescu: Acum ar trebui să zic că sunt toată lumea numai lapte și miere, după un titlu european, nu? (n.r. râd amândouă). Nu, sunt mai strictă, sunt mai severă un pic decât majoritatea colegilor, cred. Dar le și fac sportivilor toate mofturile, toate poftele, tot ce-și doresc ei. Și atunci am pretenția, când e de pus sosul la treabă, ca și ei să răspundă în același fel.
Alina Enescu: „E complicat să ne pregătim”
Ce urmează acum pentru dumneavoastră și pentru Ștefania?
Deocamdată suntem așa, într-o oarecare vacanță. Am început doar să ne mișcăm ușor. Când se va strica vremea, prin decembrie, probabil că o să plecăm în Antalya în cantonament o lună, două, cât e nevoie. Și să vedem ce decidem cu sezonul de sală, sezonul indoor.
Noi, în general, alergăm cu totul alte probe în sezonul indoor. 60 de metri garduri, 60 de metri plat. În funcție de cât aleargă decidem dacă facem campionatele balcanice under 20 și campionatele balcanice de seniori. După care sezonul de vară, care e mai greu ca anul trecut, că avem campionate mondiale. Ea, de la 1 ianuarie 2026, va rămâne lider mondial la probă, deci așteptările sunt mari.
Ați spus de condiții și de plecat în Antalya. În România nu se găsește o sală adecvată?
E loc și de mai bine. Să știți că nu mă plâng neapărat de condiții. Că dacă nu le am, mi le fac. Viața m-a învățat să dau din coate și să fac ce e mai bun pentru Ștefania și pentru ceilalți sportivi. Dar dacă chiar vreți să vă răspund, nu prea sunt condiții. De aia și plecăm în Antalya. Noi avem o sală în care nu avem loc să ne antrenăm. Se antrenează și cei de la poliție acolo.
Când Ștefi a apărut în grupa Alinei, și în viața ei, și a văzut că e talentată, a luat-o acasă. Alina e o nebună frumoasă și exact ce avea nevoie Ștefania în cariera ei. Ingrid Istrate, președinte CSM Onești, clubul la care a început Ștefania atletismul
Dar ce legătură are poliția cu...
Nu știu, nu m-am întrebat. Dar e complicat pentru noi să ne facem antrenamentele. Nu vreau să spun mai multe.
Ștefania, care crezi că va fi de acum încolo parcursul tău? Te gândești poate la studii, de exemplu, la o bursă ca a Anei Barbosu în SUA?
Vreau să-mi duc cariera de sportivă la capăt. După, poate să mă gândesc să mai fac încă o facultate. Nu m-am gândit să plec în străinătate, cum a plecat ea. Sau poate-mi voi descoperi o nouă pasiune. Mi-ar plăcea să studiez limbi străine, de exemplu.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
.jpeg)
