- Assad Al-Hamlawi s-a născut în Suedia, dar joacă pentru naționala Palestinei și se simte palestinian: „Acest sentiment nu poate fi depășit”.
- Vârful Craiovei descrie clipele de fericire trăite când a vizitat Palestina și reacționează cu durere la războiul care a devastat Gaza de doi ani și 3 luni.
- Ce își dorește Al-Hamlawi pentru Palestina, afirmând clar: „Este unica țară”.
Assad Al-Hamlawi s-a născut la Helsingborg, Suedia, în urmă cu 25 de ani, dar atacantul Craiovei a simțit mereu o puternică legătură cu Palestina, relația devenind tot mai profundă odată cu trecerea timpului.
Jucătorul s-a emoționat în timpul interviului pentru GOLAZO.ro de la Regnum Carya Belek vorbind despre țara sa. Acesta povestește clipele de neuitat trăite în Palestina, spune ce crede despre suferința în umbra războiului cu Israel și ce își dorește pentru Palestina.
Afirmă cu durere, dar și cu speranță: „Sper că va fi liberă”.
Assad Al-Hamlawi: „Am fost un copil-problemă. Combinație de haos și fericire maximă”
Assad, poți să ne spui povestea vieții tale? Cum a fost copilăria în Suedia?
A fost o combinație de haos și fericire maximă. Am fost un copil-problemă, am făcut lucruri pe care nu ar trebui să le faci, dar ești copil, vrei să simți adrenalina, așa am fost. Am provocat mereu probleme, însă e viață și m-am bucurat de ea.
Probleme și cu părinții?
Probleme cu părinții, cu toată lumea. Chiar și cu profesorii, la școală.
Ce s-a întâmplat cu profesorii?
Nici nu vreau să încerc, am făcut prea multe lucruri.
„Am aruncat artificii în școală și am fost exclus”
Spune-ne ceva!
Ufff, o să zic ceva mic: am aruncat artificii în școală.
Și ce a urmat atunci?
Profesorul m-a prins și am fost exclus din școală.
Cât?
Aveam vacanță două săptămâni și am fost prins cu artificiile cu o săptămână înainte. Deci am avut vacanță trei săptămâni. Vacanță în plus pentru mine, nu-mi pasă.
Primii pași în fotbal? Cine te-a influențat?
Tata și sora mea mai mare. Sora juca fotbal când eram mic, mă duceam la antrenamentele ei și la cele ale fratelui mai mare, tata mă lua cu el de obicei. Stăteam acolo și mă jucam nonstop cu mingea.
„Palestina e totul. Sentimentul de a juca pentru țara ta nu poate fi depășit”
Ai simțit de la început identitatea palestiniană?
Absolut. Întotdeauna! Tata mi-a amintit mereu, am și vizitat Palestina când eram mai mic. A fost un loc foarte fericit pentru mine.
Ce înseamnă Palestina pentru tine?
E sânge și inimă. E totul.
Cum ai ajuns la echipa națională a Palestinei?
Nu-mi aduc aminte exact dacă a fost în 2019, s-au interesat de mine, dar nu treceam printr-o perioadă bună. Când m-am dus în Polonia (n.r. - la Slask Wroclaw, în ianuarie 2025), am jucat foarte bine, am înscris goluri, iar cei de la națională au vrut să mă alătur. Prima oară a fost o experiență cu adevărat extraordinară.
Cum a fost să joci pentru Palestina?
Uimitor! Sentimentul de a juca pentru țara ta nu poate fi depășit. E ceva deosebit.
Al-Hamlawi: „Mereu au fost vremuri devastatoare în Palestina”
Cum ai trăit în ultimii ani văzând Palestina devastată de război, văzând zeci de mii de oameni care și-au pierdut viața?
Dacă privești imaginea de ansamblu, asta s-a întâmplat de 75-76 de ani. Mereu au fost vremuri devastatoare. Încerc să merg înainte, să ajut cât pot de mult.
Ai spus că ai vizitat Palestina. Ce ai simțit?
A fost uluitor. Te simți acasă. Îmi amintesc, când eram acolo, că jucam fotbal pe nisip cu vecinii noștri. Nu există să întâlnești o persoană fără să-i vorbești. Spui: „Bună”. E un loc foarte fericit.
Jucam fotbal pe nisip șapte, opt ore, la nesfârșit în timpul zilei. Nu aveam porți, așa că puneam pietre ca bare și jucam. Incredibil. Assad Al-Hamlawi, atacantul Craiovei și al Palestinei
„Sunt mai mult palestinian. Palestina este unica țară”
Complet diferit față de Suedia.
Total diferit. Suedia e a doua casă, sigur, e casa mea, dar nu e același sentiment când ești în Palestina.
Te simți mai mult suedez sau mai mult palestinian?
Sunt mai mult palestinian, căci nu mă înțeleg atât de bine cu suedezii, cred că am doar unul sau doi prieteni suedezi. Restul sunt din toată lumea.
Cum vezi viitorul Palestinei?
Sper că va fi liberă, sper să mă pot întoarce într-o zi.
Țara?
Sper că va fi numai Palestina.
Și Palestina să fie o țară?
Palestina este unica țară.
Palestina nu e un stat cu drepturi depline. Israel și SUA se opun
Ultima întrebare are ca profunzime crearea unui viitor stat palestinian suveran. Deși recunoscut de 157 din cele 193 țări membre în Organizația Națiunilor Unite, nu este un stat cu drepturi depline, cum este precizat de Convenția de la Montevideo (1933), care prevede că un stat trebuie să aibă granițe teritoriale bine definite, populație permanentă, un guvern și capacitatea de a avea relații cu alte state.
Momentan, Palestina nu are granițe convenite la nivel internațional, nu are capitală oficială, nu are armată, nu are aeroport. Și are doar statut de „stat observator permanent” la ONU. Fără drept de vot.
Mai multe țări europene importante au recunoscut Palestina în ultimul timp, în distrugătorul război din Gaza, inclusiv Franța și Marea Britanie. Numai că Israel și SUA nu acceptă crearea unui stat palestinian. O decizie care se amână din 1948.