- Sârbul Novak Martinovic, astăzi în vârstă de 40 de ani, se simte bine în Bosnia, dar spune clar legat de meciul de sâmbătă: „Mereu mă gândesc la România. E a doua mea țară”.
- Fostul fundaș luptător al lui FCSB vorbește despre „divizarea sârbilor”, nu se implică deloc în politică, însă face o declarație surprinzătoare: „Au dreptate și cei care sunt în Europa, dar și cei care susțin Rusia”.
La 40 de ani, într-un Belgrad fremătând de agitație și parfum de Balcani, l-am regăsit pe Novak Martinovici nu în ghete și cu bandaj la cap, așa cum ieșea din fiecare duel, ci în tricou alb cu o cămașă bleumarin peste, în fața laptopului, la unul dintre cele două restaurante pe care le conduce împreună cu fratele său.
Cum își împarte azi timpul Novak Martinovic, fostul apărător de la FCSB
„Războinicul” FCSB, apărătorul care în urmă cu mai bine de un deceniu (2010-2012) „mușca” din fiecare adversar, câștigând respectul unei tribune mereu exigente, trăiește azi într-un alt ritm, unul în care zgomotul peluzelor a rămas în amintire.
Nu a renunțat la fotbal, dar s-a desprins de el. A încercat meseria de antrenor, însă drumul l-a dus înapoi spre viața reală, cea în care trebuie să fii prezent clipă de clipă în restaurant, atent la nevoi, lângă oamenii tăi. Și are în jur de 75 de angajați.
„Mă țin restaurantele ocupat… prea ocupat, poate”, recunoaște cu un zâmbet pe care doar oamenii împăcați cu propriile alegeri îl au. Spune că nu mai e la zi cu tot ce se întâmplă în fotbal; aici, în inima Belgradului, printre străzi care pulsează în ritm balcanic, timpul lui se împarte între copil și muncă.
Martinovic, despre sârbi: „Suntem așa cum am fost mereu: divizați”
Și, inevitabil, între frământările politice ale unui oraș etern împărțit. „Suntem așa cum am fost mereu: divizați”, oftează Novak, cu o urmă de regret, de parcă ar ști finalul. El însuși stă departe de politică, „micul meu univers” îl descrie simplu: fiica lui de 12 ani, familia, câțiva prieteni buni.
Iar când toate devin prea apăsătoare, pornește motorul și evadează. Drumurile Serbiei, ale Balcanilor, ale României încă îl primesc cu brațele deschise.
Tot așa cum îl primesc și meciurile României, pe care le urmărește cu o surprinzătoare fervoare. Vorbește cu încredere despre Mircea Lucescu și despre naționala noastră, iar pentru partida de la Zenica se declară fără ezitare de partea „tricolorilor”. A mai fost „all in” o dată și a pierdut, la România - Bosnia 0-1, dar asta nu-l descurajează.
Un ceas s-a dus imediat, între discuții despre preocupările cotidiene, politică, fotbal și amintiri.
Martinovic: „Am visat să fiu antrenor, dar nu mi-a plăcut în fotbalul sârbesc”
Bine te-am găsit, Novak, acasă, aici în Belgrad. Ai plecat de ceva timp din România…
Au trecut 12 ani. Viața s-a schimbat, am ieșit din sport și din fotbal. Totuși, mă uit la fotbalul din România și Serbia. Am deschis două restaurante în Serbia, în Belgrad. Viața e alta. Mereu mă gândesc însă la România și la fotbal.
Ai licență de antrenor și ai fost la un moment dat antrenor secund. Nu te-a tentat să rămâi în fotbal?
Da, am fost. Normal că asta e iubirea mea. Asta am făcut toată viața. Am fost antrenor secund la două echipe din prima ligă. Nu mi-a plăcut situația din fotbalul sârbesc și până acum am rămas doar cu visul. Fiecare jucător își dorește să rămână în fotbal după ce-și termină cariera. Eu am visat să fiu antrenor, dar până acum nu s-a întâmplat.
De ce?
Situația fotbalului din Serbia nu e sănătoasă.
În ce sens?
Nu are legătură cu situația din țară, vorbesc aici doar de fotbal. Am un punct de vedere despre cum ar trebui să fie fotbalul în mod normal. Aici n-avem condiții pentru asta. N-avem terenuri și mai sunt probleme și cu oamenii aflați la anumite cluburi. De asta m-am oprit până data următoare.
Martinovic: „Au dreptate și cei care sunt în Europa, dar și cei care susțin Rusia”
Cum e viața în Serbia? Din ce se vede acum în România, este una agitată.
Sunt multe proteste în ultimul an după ceea ce s-a întâmplat la Novi Sad. Din cauza acelui accident. E foarte multă dezamăgire în Serbia și din acest motiv avem probleme.
Dezamăgire și față de modul în care este condusă țara?
Există mulți oameni care cred asta, dar știți că în orice țară există unii care sunt de acord și care nu sunt și caută o soluție.
Cum ți se pare Serbia? E integrată în Europa sau mai mult izolată?
Noi suntem cum am fost și în ultimii 500 de ani. Unii sunt pentru asta, alții pentru altceva. Adică divizați. Au dreptate și cei care sunt în Europa, dar și cei care susțin Rusia. Eu nu sunt cu politica, nu mă uit și nu fac nimic pentru asta. Sunt doar un fotbalist care și-a terminat cariera și încerc să fac ceea ce e mai bine.
Cum văd viitorul Serbiei? Cum a fost înainte așa va fi și în viitor. E normal și asta putem să vedem după ce s-a întâmplat în ultimii o sută de ani. Unii plecau, alții veneau. Mereu e la fel. Fiecare țară are o perioadă bună și una mai puțin bună. Novak Martinovic, fost apărător sârb la FCSB
„România are nevoie de o echipă cu Bosnia, nu de un jucător”
România va juca împotriva Bosniei sâmbătă, iar tu cunoști bine Bosnia. Îți place?
Da! Pentru că mă plimbam cu motocicleta. Totuși, la meciul ăsta sunt cu inima pentru România. E a doua mea țară. Am avut ani frumoși din carieră în România. E normal să simt iubire pentru ea. Sper să fie bine, să câștige la Zenica și să meargă la Campionatul Mondial.
Crezi că avem șanse?
Știu că ați pierdut în tur (n.r. - 0-1). Chiar am vorbit cu cineva atunci și i-am spus că România va câștiga sută la sută, dar n-a fost să fie. Cred că România are șanse, a arătat mentalitate atunci când a fost nevoie, a arătat că trebuie să fie cei mai bună.
Ar trebui să batem și la Zenica, dar și la baraj.
Știu. Hai să vedem acum la primul și să avem șanse pentru al doilea meci.
Îți place vreun jucător al naționalei noastre?
Nu știu. La cum văd eu acum, totul ține de echipă. Ei trebuie să câștige acum pe un teren greu și cred că România are nevoie de o echipă, nu de un jucător. Are nevoie de oameni, de 20. Un singur jucător e foarte greu să facă ceva.
Despre Lucescu: „Nu există limită de vârstă. Toată viața învățăm să creștem ca oameni”
Ce ne poți spune despre Mircea Lucescu, care a împlinit 80 de ani ca selecționer?
E o legendă, un nume mare din România. A fost un antrenor mare în Ucraina. Are nevoie de noroc. Are cunoștințe vaste despre fotbal și nimeni nu poate spune nimic despre asta.
Există vreo limită de vârstă?
Nu! Toată viața învățăm să creștem ca oameni. Are o experiență mai mare și acum știe mult mai mult față de acum 10 ani.