Publicat:
11.07.2026, ora 12:34
Actualizat: 11.07.2026, ora 12:34
- Cătălin Cîrjan a acordat un amplu interviu pentru GOLAZO.ro, un dialog care va fi publicat în două părți.
- Căpitanul lui Dinamo povestește în prima parte cum s-a apropiat de clubul alb roșu, de unde a preluat pasiunea pentru Dinamo, ce înseamnă banderola pentru el și cum a ajuns de la copilul care scria cântecele galeriei pe calculator liderul vestiarului.
- În următoarele două părți vorbește despre viața în Anglia, sacrificii, critici, omul din spatele fotbalistului, slăbiciuni, accidentări și planurile sale.
După un antrenament solicitant în cantonamentul de la Săftica, Cătălin Cîrjan (23 de ani) apare mai zâmbitor decât îl văd de regulă suporterii pe teren. Seriozitatea cu care este definit în timpul meciurilor lasă de această dată loc unui dialog sincer, uneori cu umor, un Cătălin cu garda ceva mai jos decât de obicei.
Un interviu în care căpitanul lui Dinamo vorbește despre clubul pe care îl iubește din copilărie, despre familie, responsabilitatea banderolei și drumul care l-a adus să-și îndeplinească unul dintre cele mai mari vise.
În prima parte a interviului acordat pentru GOLAZO.ro, Cîrjan se întoarce în copilărie și explică de ce Dinamo a fost mereu mai mult decât o echipă pentru el.
„Dacă închid ochii, mă văd copil, în echipamentul lui Dinamo”
Salut, Cătălin! Sunteți pe ultima sută de metri cu pregătirea. Cum sunteți ca grup și cum ești tu, personal?
Salut! Sâmbătă avem ultimul meci amical. Ne simțim foarte bine după această pregătire. Ușor, ușor înțelegem ideile lui mister și îmi doresc să arătăm bine încă din prima etapă.
E mult schimbat noul Dinamo față de cel al lui Kopic?
E o diferență mare, dar ideile principale rămân aceleași. Vrem să câștigăm meci de meci și să avem aceeași mentalitate de campioni. Oricum am juca, scopul este același, adică victoria.
Hai să ieșim puțin din zona prezentului. Dacă ar fi să închizi ochii, care ar fi prima imagine cu Dinamo care îți vine în minte?
Înseamnă extraordinar pentru mine! Am spus asta de fiecare dată. Dinamo este echipa familiei mele, echipa pe care o iubesc de mic. Dacă închid ochii, mă văd copil, în echipamentul lui Dinamo. Tata ne îmbrăca mereu pe mine și pe fratele meu în tricoul lui Dinamo și mergeam împreună la meciuri. Sunt niște amintiri foarte frumoase.
Tata a fost cel care ți-a insuflat dragostea pentru Dinamo?
Tata și mama mergeau mereu la meciuri când erau tineri. Apoi, când ne-au avut pe noi, ne-au transmis și nouă acest sentiment față de clubul nostru și mă bucur că este așa.
Îți aduci aminte momentul în care ai realizat că Dinamo va face parte din viața ta și că totul va începe de aici?
Eram foarte mic. Nu știu exact ce vârstă aveam, dar cred că pe la 6-7 ani, când am început să înțeleg mai bine ce înseamnă Dinamo și ce înseamnă fotbalul. De atunci mi-am dorit foarte mult să ajung la clubul meu de suflet. Apoi Dumnezeu a aranjat lucrurile ca eu să fiu aici.
Cum trăiai meciurile?
Ca orice copil. Mă bucuram foarte mult de fiecare meci. A doua zi mergeam în parc sau pe terenurile de fotbal și încercam să fac ceea ce făceau idolii mei de atunci. Cam așa trăiam meciurile.
Știm ce înseamnă PCH pentru Dinamo. Când ai fost prima dată în peluză și ce ai simțit?
Nu mai țin minte exact momentul, dar știu că mergeam foarte des la meciuri și cântam. Îmi aduc aminte că mă întorceam acasă și eu cu fratele meu ne scriam cântecele pe calculator, ca să fim pregătiți când mergeam din nou la stadion, să le știm bine. Era ceva extraordinar!
Îți aduci aminte vreun meci din perioada în care erai doar suporter?
Îmi aduc aminte de o semifinală a Cupei României cu FCSB, când a marcat Ekeng, Dumnezeu să-l ierte, acel gol în vinclu.
„A fost un vis prea mare să ajung căpitanul lui Dinamo”
Când ai îmbrăcat pentru prima dată tricoul lui Dinamo ai simțit că ți s-a îndeplinit visul copilăriei sau ai conștientizat asta mai târziu?
Din primul moment a fost ceva uimitor! Când am venit la Săftica și am pus echipamentul pe mine, am făcut foarte multe poze. Era ca un vis devenit realitate. M-am bucurat enorm.
Porți acum și banderola. Ce i-ai spune copilului care visa la acest moment?
I-aș spune să facă exact ceea ce a făcut: să muncească foarte mult, să se bucure în fiecare zi de fotbal. Cred că aceste lucruri m-au adus aici.
Ce înseamnă banderola pentru tine?
A fost un vis prea mare pentru mine să ajung căpitanul lui Dinamo. Lucrurile au venit pas cu pas și știu că este o responsabilitate foarte mare, pentru că știu cât de mult își doresc suporterii să facem performanță, la fel cum ne dorim și noi. Când lucrurile nu merg bine, toate cad pe umerii mei, dar iubesc această presiune și vreau să-i fac pe fani fericiți.
Dinamo a trecut prin momente foarte grele în ultimii ani. Crezi că asta i-a făcut pe suporteri, dar și pe voi, să iubiți sau să vă atașați și mai mult de club?
Sigur! Dacă suporterii noștri nu erau, poate clubul nu mai exista astăzi. Au făcut enorm pentru Dinamo, dar cred că s-au făcut și progrese. Acum trei ani eram la baraj, apoi am terminat pe locul 6, iar sezonul trecut pe locul 4. Sperăm ca în acest an să ne îndeplinim obiectivul și să ajungem în cupele europene.
Care e primul nume la care te gândești când spui Dinamo?
Cu siguranță, Cătălin Hîldan! Nu e nevoie să spun prea multe.
„Aș vrea ca lumea să știe că dau totul pentru această echipă”
Când ai simțit cel mai tare presiunea de a fi căpitan la Dinamo? Ești genul de jucător căruia îi place presiunea.
Pot să spun că o simți din primul moment. Este o responsabilitate în plus. Îmi asum când lucrurile nu merg bine și mă bucur atunci când merg. Cel mai greu este în momentele dificile, când trebuie să ieși în față pentru echipă și să ajuți grupul să depășească perioada aceea. Ușor, ușor, cred că învăț și eu să fiu căpitan în adevăratul sens al cuvântului. În acest sezon cred că va fi și mai bine.
Dacă un copil se va uita peste 20 de ani la fotografiile cu tine din această perioadă, ce ai vrea să spună despre tine?
Aș vrea să spună că am dat totul pentru echipă! Suntem oameni, avem și meciuri bune, și mai puțin bune, dar aș vrea ca lumea să știe că dau totul la fiecare meci și că aș muri pe teren pentru această echipă!
Te-ai uitat vreodată spre peluză și te-ai gândit că unul dintre copiii de acolo a ajuns astăzi căpitanul lui Dinamo?
Da! Când mă gândesc la asta mă emoționez. De fiecare dată după meci merg la copii să fac poze și să vorbesc cu ei. Cu siguranță, dacă își doresc cu adevărat, într-o zi pot ajunge și ei în locul nostru.
„Dumnezeu a aranjat lucrurile să ajung la echipa mea de suflet”
Oricine te cunoaște spune că profesionalismul te definește. Cum a fost pentru tine, ca dinamovist, să ajungi la Rapid?
Tata m-a învățat mereu că trebuie să fiu profesionist. În acel moment, asta a fost cea mai bună variantă. Veneam după două operații la genunchi și voiam să joc la nivel de seniori. Am vorbit cu domnul Adrian Mutu și mi-a spus niște lucruri care mi-au plăcut atunci, iar eu îmi doream să fac acel pas. Totuși, Dumnezeu a aranjat lucrurile astfel încât să ajung la echipa mea de suflet.
Dacă ai sta de vorbă cu cineva care nu știe ce înseamnă Dinamo, ce i-ai spune?
I-aș arăta niște imagini. Ele spun totul. Când vezi 30-35.000 de oameni care cântă, se bucură și suferă pentru acest club, cred că nu mai e nevoie de alte explicații.
Interviul cu Cătălin Cîrjan continuă pe GOLAZO.ro. În cea de-a doua parte, căpitanul lui Dinamo vorbește despre anii petrecuți la Arsenal, accidentările care i-au încetinit ascensiunea, criticile pe care le-a primit și momentele grele care l-au făcut mai puternic.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
