- Dinamo-Rapid 0-2 sau diferența dintre o echipă care știe ce vrea, fără să își supraliciteze potențialul, și una care trăiește în bula de săpun care s-a tot umflat, dar care se sparge la prima adiere de vânt de toamnă.
A fost suficient ca Dinamo să întâlnească un adversar care respectă un tipar de joc temeinic însușit pentru ca adevărul să iasă la iveală.
Rapid a jucat sorbind energie din ce a consumat adversarul, în vreme ce Dinamo a fost în genunchi la propriu pentru că „starurile” Armstrong, Gnahore și Cîrjan au reușit să se facă de râs cu greșeli personale pe care le vezi doar la echipele de old-boys sau de corporatiști care ies la un fotbal ca să socializeze.
Scoțianul care nu știe să centreze?!
Nu știu ce fotbal a învățat acest Armstrong și unde și de la cine, dar este limpede că elemente precum controlul mingii în regim de viteză, driblingul sau centrarea îi sunt străine.
Să cazi în nas cu mingea la picior fără să fii deranjat de adversar e o performanță. Și dacă o faci repetat într-un derby, cum a fost cel cu Rapid, se vede și mai rău.
Gnahore, un fake de Modric
Lui Eddy Gnahore i-a intrat în cap că este dezinvolt și se crede un dispecer gen Modric, care față de bătrânul croat are și compasul mai lung. Ce impostură! Gnahore este lent, frânează jocul cu aerul că deține secretul nu știu cărei pase luminoase, timp în care adversarii se regrupează.
Băgat singur în criză de timp și de spațiu, flegmaticul Gnahore ori greșește pasa, ori se împiedică și cade caraghios. Cam la fel ca scoțianul care nu știe să centreze, dar împotriva evidenței este desemnat de maestrul Kopic să o facă doar el. Are și Zeljko niște fixații!
VIDEO. Autogolul lui Gnahore în Dinamo - Rapid 0-2
Metoda Gâlcă
În fața festivalului de erori tehnice și de ratări vecine cu amatorismul ale dinamoviștilor, Rapid a replicat sobru, nu și-a supralicitat calitățile și a știut să exploateze greșelile adversarului. Este stilul lui Gâlcă, atît ca antrenor, prelungit din ipostaza de jucător.
Simțind că Bădescu e vulnerabil și nici nu contribuie ofensiv, în timp ce Gojkovic e mână moartă, Costel a făcut două schimbări la pauză, trimițându-i în teren pe Braun și pe Vulturar. Și nu s-a oprit aici, înaintea ultimului sfert de oră al meciului apelând la Grameni, Bolgado și Baroan.
Ce-o fi zis Lucescu?
În acel moment, Rapid juca deja în 10 după eliminarea lui Vulturar și era nevoie de forțe proaspete. Asta zicem noi, cei care ne pricepem mai puțin la fotbal.
Dar ce-o fi zis o somitate ca Mircea Lucescu aflat în tribună atunci când a văzut că Gâlcă folosește toate cele 5 schimbări la care îi dă dreptul regulmentul?
Risipă? Bâjbîîială? Exhibiționism? E clar că vorbim de două feluri fundamental opuse de a interpreta fotbalul. Unul conservator, al lui Lucescu, și unul modern, al lui Gâlcă.
Au lovit doar cât a fost nevoie
Nu a fost derbyul pe care îl așteptam pentru că Dinamo a arătat că este o formație supralicitată, care funcționează satisfăcător atunci când are și un pic de noroc, și un dram de luciditate.
Nu a avut nici una, nici cealaltă, așa că, pragmatică, Rapid s-a mulțumit să lovească doar atât cât să câștige meciul. De la câștigători i-am remarcat pozitiv pe Christensen și pe Petrila, iar negativ pe Dobre. Un Dobre replică în vișiniu a lui Cîrjan.
Cîrjan sau când vrei prea mult
Apropo de decarul dinamovist: evoluția modestă a acestuia, supramotivat să demonstreze rapidiștilor că au greșit cu el, a fost imaginea definitorie a unui Dinamo agitat și depășit de importanța momentului.
Cîrjan luftează la 10 metri de poarta lui Aioani, Cîrjan pierde mingea la faza din care s-a născut golul 2 rapidist. Sivis și Armstrong nu știu să centreze, Kiriakou se mișcă cu viteza melcului, Pop este omul invizibil, lui Soro îți vine să-i strigi «ce facem, soro?!». Asta este o echipă care se bate la titlu?