- Cristian Tudor Popescu, editorialist GOLAZO.ro, a reacționat cu privire la acuzațiile care i s-au adus în cadrul unui dialog între Horia Ivanovici și Dumitru Dragomir.
Horia Ivanovici, redactor șef al site-ului Fanatik, și Dumitru Dragomir, fostul președinte al LPF, au avut o discuție pe tema festivalului „Beach Please”, care a avut loc în perioada 9-13 iulie la Costinești.
Cei doi au adus în discuție și numele lui Cristian Tudor Popescu, pe care l-au criticat pentru câteva declarații care nu îi aparțineau jurnalistului.
Cristian Tudor Popescu, reacție după ce i s-au adus acuzații în dialogul dintre Horia Ivanovici și Dumitru Dragomir
Gazetarul le-a dat replica printr-un articol publicat pe site-ul republica.ro și ulterior pe pagina sa de Facebook, cu titlul „Cum mănânc suflete de copii”.
„Credeam că în prima jumătate a acestui an am încasat maximum de minciuni sfruntate și lături, atât de la «popor», cât și de la persoane publice. Mă înșelam, uitând un principiu fundamental în spațiul carpato-danubian: «Întotdeauna e loc de mai rău.».
La semnalarea unor «binevoitori», văd o discuție de 5 minute pe youtube între redactorul-șef al site-ului Fanatik, dl Horia Ivanovici, și dl Neamitică Dragomir, sub titlul «Dialog incendiar după DECLARAȚIILE CONTROVERSATE ale lui CTP..».
Din prima clipă, dl Ivanovici se aruncă într-o diatribă spumegoasă la adresa sus-numitului CTP, strigând din bojoci: «Mi-a venit să vomit, public îți spun domnule Cristian Tudor Popescu, mi-a venit să vomit, Să vrei să fii citit, băgat în seamă, pe spinarea copiilor noștri de 14 ani!....».
(D. Dragomir: «Îi e foame lu CTP, îl doare la bască pe el de copii…), «Mi-ai provocat repulsie, domnule Cristian Tudor Popescu, repulsie, n-o să mai citesc nimic din ce scrii, ever, niciodată!, Această filozofie a lui CTP, că el e un elevat, dar este un filozof al nemerniciei! Pe sufletele copiilor noștri de 14 ani!, Lu CTP ăsta chiar nu-i e frică de nimeni?».
La un moment dat, dl Ivanovici și reproduce niște declarații pe care subsemnatul le-aș fi făcut despre festivalul „Beach, please!” și care i-au stârnit convulsia morală: «Muzica într-adevăr e urâtă. Dar e necesară muzica pentru copiii ăștia. E o descătușare. E un strigăt de revoltă al generației.».
Așa ceva n-am trăit vreodată în viața mea de gazetar. O minciună mai neagră decât bezna minții, un nigredo putrefact, o black hole.
Subsemnatul Cristian Tudor Popescu N-AM SPUS, N-AM SCRIS, NICIUN CUVÂNT, NICIO SILABĂ, VIRGULĂ, PUNCT despre festivalul „Beach, please!”.
Cum să scriu despre un eveniment la care n-am fost prezent, și de la care nici măcar imagini la televizor n-am văzut, căci eram într-o perioadă de reducere a cantității zilnice de informații înghițite, din motive de sănătate.
Mă uit încă o data la clip. Fascinantă indignarea fumisterică cu care dl Ivanovici mă face albie de porci, sub îndrumarea magistrală a dlui Dragomir.
Și știu ce urmează: indiferent ce voi scrie de acum înainte, chiar dacă dl Ivanovici nu mă mai citește, vor fi destui comentatori ce vor posta sistematic, într-o veselie, că sunt un pedofil bătrân, care mănâncă sufletele copiilor de 14 ani… ”.