Cristian Geambașu Atunci când fotbalul te face mai rău

• Daniel Bîrligea este un fost fotbalist modest și harnic. Metamorfoza în personajul pus pe harță, care a uitat și drumul golului, a fost posibilă din cauza mediului poluat al acestui sport unde buna creștere își dă obștescul sfârșit

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Lecția de pedagogie a lui Gigi Becali a durat doar până la scara autocarului cu care FCSB a plecat de la Sibiu.

După circul încheiat cu o eliminare binemeritată, Daniel Bîrligea a urcat în mașină alături de colegi și dus a fost către București. Nu puteai să-l lași să facă autostopul. Ori să te bazezi că îl transporta la Capitală vreun amic cu un merțan prăfuit.

Băiatul nu putea fi lăsat în frumosul oraș din inima țării pentru că trebuia să onoreze o convocare la echipa națională. Acolo unde ajung cei mai buni, cei mai merituoși și cuviincioși.

Ultima impresie spune totuși altceva despre Bîrligea. Dar numai ultima impresie?

Halebardierul dă și-n ai lui

Filozoful Andrei Pleșu a spus despre un actor exaltat și rusofil că citează mai mult decât a citit. Excepțională observație! Detestam oricum să citez și să mă citez, iar de când am auzit-o pe asta a lui Pleșu chiar că nu îmi mai trebuie.

Îmi pare bine însă că atunci când am scris articolul “Nu joacă Bîrligea, nu joacă FCSB” am anticipat corect transformarea negativă a celui în cauză.

Sugeram acolo că unul dintre posibilele motive formei stupefiant de slabe a FCSB-ului este schimbarea în rău a lui Daniel Bîrligea. Halebardierul care producea panică în careurile adverse s-a transformat într-un tip nervos și violent.

Pe noul Bîrligea îl nemulțumește mereu ceva, arbitrul cel mai adesea. Gesticulează, înjură, scuipă (asta fac toți fotbaliștii, cică e ceva organic!?). Voința, calitatea lui de bază, s-a metamorfozat în ceva care pare să necesită terapie de specialitate.

Galerie foto (25 imagini)

+25 Foto

labels.photo-gallery

O lecție veche de când lumea

Sau poate că merg prea departe. Nu de psiholog are nevoie fotbalistul pe are îl admiram până acum câteva luni, ci de un profesor care să îi predea lecția veche de când lumea a modestiei.

Modestia pe care cred că Bîrligea a avut-o și pe care a uitat-o. Sau și mai grav a aruncat-o la vechituri. Sunt vedetă, beei, nu sărăcan cu săru’mâna! E trist să vezi cum un om altădată un exemplu de bun simț se reîncarnează într-o versiune care frizează bădărănia.

Chiar atât de fragil să fie stratul care separă educația de lipsa de educație la dragii noștri fotbaliști? E fotbalul un mediu atât de toxic, inclusiv sau mai ales față de alte sporturi? Înclin să spun că da.

Eliberează-te de energia negativă!

Reprezentația de la Sibiu avea toate datele pentru un moment zero, de la care mai departe totul să fie resetat. Trezește-te, omule, gata, ai ajuns prea jos!

Dar cine să îi spună asta, surogatele de antrenori? În proasta tradiție potrivit căreia fotbaliștilor li se iartă și li se permite cam totul, lecția de pedagogie a lui Becali a sucombat în momentul în care a început să îl găsească vinovat și pe arbitrul Radu Petrescu pentru reprezentația dizgrațioasă a lui Bîrligea.

Presupun că împricinatul Bîrligea Daniel a înțeles corect mesajul. Ai greșit, continuă! Eliberează-te de energia negativă!

Lumea fotbalului zice multe

Fotbalistic, Daniel Bîrligea are un sezon mediocru. De unde și nervii. Deși am explicat că nu doar asta e cauza. În campionat, unde a jucat în 12 partide, are o medie de 64 de minute pe meci și a înscris 3 goluri.

În preliminarii și grupe de Europa League a reușit 4 goluri și 3 pase decisive în 9 meciuri în care a avut apariții, cu o medie de 73 minute jucate pe meci. În meciul important cu Austria de la București, 1-0, a bifat 88 de minute. Statistica arată zero goluri, zero pase decisive. Lumea fotbalului l-a lăudat însă. Lumea fotbalului zice multe.

Printre altele și să lăsăm băiatul în pace că nu știm noi ce consum este să fii fotbalist în prima linie. Știm însă ce consum presupun alte meserii mai importante pentru societate, de regulă mult mai prost plătite decât aceea de fotbalist. Cică dacă pui așa problema, dai în populism. Mai bine decât în misticism.