- Credeți că ne-ați intimidat?
- Vă imaginați că nu ne vom mai spune părerile de frică să nu scrieți și pe gardurile noastre porcării?
- Aveți impresia că golăniile voastre lașe, acțiunile din miez de noapte, când purtați cagule, ca să nu fiți văzuți de nimeni, ori amenințările din spatele tastaturii vor schimba ceva?
Nu există concept mai drag pentru un om de presă adevărat decât libertatea de exprimare, iar lupta pentru apărarea ei a început din momentul apariției primului ziar, a primei emisiuni de radio / tv ori articol online.
Întotdeauna a existat o opoziție. Că au fost politicieni, oameni de afaceri, interlopi, propriii noștri patroni, sau, în cazul fotbalului, șefi de cluburi, federație ori ligă, mereu s-a găsit cineva care să vrea să ne reducă la tăcere atunci când ceea ce am scris sau am spus nu le-a convenit.
Emil Grădinescu, de peste 30 de ani un reper
Voi nu ați venit cu nimic nou. Sunteți pur și simplu niște imitatori. Rămâne să vedem dacă și stupizi, atunci când se va finaliza ancheta poliției.
Vă convine sau nu, Emil Grădinescu este de peste 30 de ani un reper. Opiniile lui nu sunt niciodată banale, iar când i se pare că ceva este nedrept, devine încăpățânat.
Nu aveți idee câte emisiuni mi-a deraiat cu fixurile lui legate de străinii importați de sportul românesc pentru a bloca accesul tinerilor și promițătorilor români. Sau de câte ori a repetat că banii publici nu trebuie băgați în sportul profesionist, ci trebuie direcționați spre copii și sportul de masă.
Nu fac rating subiectele astea, dar îl obsedează pe Emil, iar când Grădinescu, o instituție a comentariului în România, cere cuvântul, i-l acorzi și-l asculți.
Obsesia pentru Becali
Culmea e că Emil e catâr când vine vorba de alte două subiecte, aparent antagonice. Nu-i place despotismul lui Gigi Becali, dar e convins că echipa lui este continuatoarea pe linie sportivă a Stelei. Dacă ești om echilibrat, de bun simț, îți dai seama că are dreptate și într-un caz, și în celălalt.
Luați cu titlul și cu parcursul european fantastic al FCSB-ului din 2024/25, parcă am uitat cum deciziile lui Becali au dinamitat performanțele clubului său timp de 9 ani.
Zero titluri, o Cupă a României, eliminări din tururi preliminare cu Victoria Guimaraes, Liberec, Partizan Belgrad ori Karagandi, umilințe cu Silkeborg, antrenori gen Vintilă, Todoran, Leo Strizu ori Andronache, toate au fost opera lui Becali.
De ce nu am crede că tot ce se întâmplă acum este excepția, nu regula? E 100% justificată revolta lui Grădinescu, manifestată prin celebrul îndemn „am vrea să rămâneți patron, nu și antrenor” rostit fără menajamente într-un dialog cu Gigi Becali purtat într-o emisiune din octombrie 2023.
Din păcate, recentele rezultate au produs momente pe care mulți din breaslă le-au considerat haioase, dar care mie mi s-au părut grotești, precum discursul de la Gala Fanatik în care Becali îi transmitea lui Kopic că la anul vrea să câștige titlul de antrenorul anului.
Vi-i imaginați făcând așa ceva pe Florentino Perez, Marotta ori pe frații Glazer, că tot vine United la București?
Cât privește cealaltă obsesie, cea care se presupune că a dus la vandalizarea gardului, e deja obositor să ne tot întrebăm cum e posibil ca Rădoi să joace astăzi la o echipă numită Steaua, care să fie găzduită de stadionul Ghencea, să fie îmbrăcat în roșu și albastru, să aibă un loc în clasamentul Diviziei A, un coeficient european, niște suporteri, iar a doua zi să evolueze pe același stadion, în același echipament, să aibă același clasament și coeficient european, suporterii să-i rămână, dar de fapt să credem că e vorba de un cu totul alt club?
Vi-l imaginați pe Grădinescu, acum, că i-ați scris pe gard, intrând într-un comentariu sau o emisiune și gândindu-se „băi, dar dacă au vopsitorii dreptate?”. Trebuie să fiți naivi.
Mesaj de la Ogăraru
Un lucru m-aș bucura totuși să se întâmple. Dacă poliția îi prinde – sper să o facă – și dacă se dovedesc a fi cine credem cu toții că sunt, m-ar unge pe suflet două rânduri de dezaprobare pe pagina de Facebook a lui George Ogăraru.
După meciul Elveția – România, Ogăraru îl trăgea de urechi pe Grădinescu scriind: „Oare nu există cineva să ia atitudine împotriva acestui bullying televizat la adresa conaționalilor? Nu există limită a decenței și a bunului simț?”.
Cum ar fi un mesaj de genul: „Chiar nu e normal acest bullying al unor vandali la adresa unui comentator tv. Nu există limită a decenței și a bunului simț?”.