- Pentru că foarte mulți microbiști au întrebat☺, Radu Naum și Dan Udrea, doi dintre cei mai cunoscuți moderatori de emisiuni de sport, au răspuns la întrebarea: „De ce apare Gigi Becali atât de des la TV?”.
- Radu Naum a fost invitatul celui de-al 6-lea episod al podcastului TOP LEVEL, realizat de jurnaliștii GOLAZO.ro Cătălin Țepelin și Dan Udrea.
Gigi Becali e o prezență constantă la știrile din sport de la TV și pe site-urile de profil din România.
Radu Naum și Dan Udrea, despre presiunea audienței la TV: „Gigi Becali e ca Donald Trump”
Hai să vorbim un pic despre presiunea din presa de sport. În cazul tău, ca om de televiziune, despre presiunea audienței. Sau despre capcana audienței. Simți că uneori trebuie să sacrifici din principiile tale despre viață, sport, profesie, ca să obții un pic mai multă audiență? Până la urmă, e un indicator important al meseriei tale.
Nu, simt că trebuie să fac o emisiune interesantă. Pe cât pot de interesantă și care să scoată ceva din ea, să iasă ceva, să poată să atragă interesul prin diferite moduri: prin dialog, prin informații, prin tensiune, prin tot ce e, prin dezvăluiri, nu știu. Tot felul de lucruri. Dar presiunea este să faci un produs interesant.
Noi suntem ca la piață, ca la aprozar. Trebuie să pui pe tarabă ceva interesant, cu adevărat interesant, care să poată să atragă atenția. În rest, altă presiune nu există. Adică e presiunea de zi cu zi să poți să faci cumva, ceva bun. Ceva nu interesant cu orice preț. Avem cu toții niște limite și un fel de a face meseria asta. Principii este mult spus. Un fel de a face meseria asta.
În felul ăsta de a face, în paradigma asta, să faci lucrurile cât mai interesante. Adică, cum zicea cineva, când era un eveniment foarte mare pe un alt post și toată lumea era acolo și aveai și tu emisiune în același timp, e o vorbă tâmpită, că poți să te și dezbraci, să dansezi lambada pe masă, că nu se uită nimeni la tine. Nu. Ideea asta nu e în felul ăsta. Și nu se ajunge acolo. Dar cât poți să faci, din ce poți să faci …(...)
În meseria asta, cum Dan probabil că știe, zona de confort e extrem de largă. Dacă nu ai o zonă de confort extrem de largă, nu te apuci să stai în scaunul ăla. (...) Simți presiunea? Da. A unei concurențe? Da. Că asta e și sănătos, să simți presiunea concurenței, interne și externe, în povestea.
Am întrebat despre presiunea audienței, despre capcana audienței, cumva și în contextul în care sunt destul de multe reproșuri că uneori la televiziunile de sport se caută cu orice preț anumite personaje, tocmai pentru că oamenii ăia provoacă ceva. Gigi Becali să spunem. Și atunci ascultându-l în buclă, provocându-l să vorbească foarte mult, normalizezi cumva toată paleta de comportament a personajului respectiv.
Păi, depinde. Mai spun o dată: îl cunoaștem pe Donald Trump, da? Știm cine e. Adică mă gândesc că nu mai avem niciun fel de iluzie despre cine e cetățeanul. Pentru asta ar trebui să nu se mai vorbească cu el?
(...) Dacă un om nu îți place sau dacă ți se pare că este neplăcut, în momentul în care deține o poziție obiectivă în business-ul în care activezi, să treci pe lângă el, să te faci că nu există nu mi se pare varianta bună. Acum, sigur că depinde cât îl abordezi, și cu sens, și fără.
Vi se pare că Donald Trump este abordat doar când trebuie să fie abordat? Donald Trump este abordat când vrea el să fie abordat. Donald Trump este un tip care livrează lucruri care ne fac părul măciucă. Pentru că este cel mai puternic om al planetei.
Întrebarea este: el nu se hrănește cu expunerea asta și atunci uneori spune chestii doar pentru a se vedea cât mai mult în prime time?
Pentru asta există după aceea toți comentatorii, există toți oamenii de pe lângă, care spun și sancționează și spun că „nu e regulă chestiunea asta” și că „nu așa se fac lucrurile”. Trebuie să și ascultăm lucrurile, să le punem în context.