Publicat:
05.02.2025, ora 21:26
Actualizat: 06.02.2025, ora 14:18
- Hagi #60. Rui Aguas, 64 de ani, este cel care a marcat două goluri în a doua manșă a semifinalei dintre Benfica și Steaua, din ‘88.
- Lusitanul și-a reamintit de acea dublă manșă și de cel mai bun fotbalist din echipa Stelei, Gică Hagi.
- Aguas spune că oricine îl vedea pe Hagi jucând, și se pricepea la fotbal, vedea că „este destinat să ajungă la echipe mari” din Europa.
Dacă lui Gică Hagi îi lipsește vreun trofeu important din palmares, acela este Liga Campionilor (n.r. – fosta Cupa Campionilor Europeni). Probabil cel mai bun fotbalist român din istorie a fost de două ori foarte aproape de a-l câștiga. Semifinala din 1988 și finala, pierdută în fața Milanului, din1989.
Ajuns la Steaua în urma unui transfer fulger, pentru a putea juca în finala Supercupei Europei din 1987, atunci când a și marcat contra celor de la Dinamo Kiev (n.r. – roș-albaștrii câștigând cu 1-0), Hagi&Co. au avut un parcurs slab în Cupa Campionilor Europeni din 1987. Au fost învinși în al doilea tur, scor general 1-3, de Anderlecht.
Rui Aguas: „Hagi, un fotbalist ieșit din tipar”
În sezonul următor, Steaua ajunge în semifinalele competiției, acolo unde întâlnește Benfica Lisabona. Unul dintre atacanții lusitanilor era Rui Aguas. După 0-0 la București, Aguas marchează o dublă la Lisabona și Steaua este eliminată.
Probabil cel mai „urât” om din România în acel aprilie, la mare luptă cu Nicolae Ceaușescu, Rui Aguas i-a transmis un mesaj de „La mulți ani!” lui Hagi și a acordat GOLAZO.ro un interviu în exclusivitate pentru presa din România.
Buna ziuă. Domnule Aguas, ce vă mai amintiți din cele două meciuri ale semifinalei de Cupa Campionilor Europeni din 1988?
O echipă mare a Stelei, asta-mi amintesc. Ambele partide extrem de dificile. Tactice, strânse, în care ambele echipe au fost preocupate să n-o lase pe cealaltă să joace. Iar în retur am avut și puțin noroc. Pentru mine a fost o seară specială cea de pe Da Luz. Am marcat ambele goluri, în prima repriză, iar asta ne-a făcut meciul mai ușor. Păcat că am pierdut finala cu Eindhoven.
Ați spus „noroc”. Cu ce anume ați avut baftă?
N-am mai spus asta până acum. Când am jucat la București, fundașul central, Bumbescu, m-a lovit cu genunchiul în spate și am avut două mici oase, din regiunea lombară, fisurate. Am jucat cu mari dureri restul partidei, dar după acel meci nu am mai putut face efort. Nu am mai jucat deloc și am intrat doar la câteva antrenamente înainte de retur. Iar apoi am fost decisiv. Astfel de lucruri țin de noroc.
Steaua venea după câștigarea trofeului în 1986, iar în 1989 juca o finală – pierdută contra celor de la Milan. Era, în acei ani, între primele 3 echipe ale Europei?
Da, așa cred. Poate top 5. Foarte puternică echipa. Bumbescu, despre care am vorbit, apoi Popescu, Pițurcă, Lăcătuș. Dar cel mai important om al Stelei era „creierul” de la mijlocul terenului, Gică Hagi. Un jucător ieșit din tipar. Nu e o întâmplare că a reușit să joace la două dintre cele mai tari cluburi ale planetei, Real Madrid și Barcelona.
Rui Aguas: „Hagi era destinat măreției”
Știți că astăzi este ziua lui? Împlinește 60 de ani, iar acesta e și motivul pentru care vă deranjăm.
La mulți ani, Hagi! Să nu fii supărat pentru semifinala din 1988! Înțeleg tristețea românilor de atunci. Așa e fotbalul. Și eu am trăit multe dezamăgiri. Hagi a fost unul dintre cei mai buni jucători din lume în acei ani. Să știi că ne temeam de el și de Steaua. Nu-mi amintesc să fi avut o tactică specială de a-l opri, dar știam că era nevoie să-l faultăm cât mai des (n.r. – râde). Așa îl stopai.
VIDEO Rui Aguas: „Multă sănătate și fericire dragului meu Hagi”
Cum era jucătorul Hagi al acelor vremuri? Are vreun corespondent în fotbalul actual?
E greu să-l compari cu cineva din ziua de azi. N-aș ști cu cine. Era puternic, inteligent, cu personalitate. Un lider în teren, așa se simțea. Apoi, stângul lui... Cum șuta, cum pasa, cum dribla. Dacă-l vedeai o dată, ți-l aminteai pentru toată viața. Nu cred că e cineva dintre cei care au jucat cu el, sau împotrivă, care să fie surprins de cariera lui ulterioară. Era destinat celor mai mari cluburi din lume. Destinat măreției.
Hagi a făcut un Campionat Mondial excelent în 1994. Portugalia nu s-a calificat atunci. A fost Gică cel mai bun fotbalist de la acel turneu final?
Așa cum ai spus și tu, noi nu am participat. Am pierdut ultimul meci din preliminarii, cu Italia, și am rămas acasă. Așa că nu prea am urmărit Campionatul Mondial, pentru că era foarte trist și supărat. Dar am văzut partida voastră cu Argentina. Superb meciul. Și citeam mereu de prestațiile lui Hagi. Nici nu se putea altfel. A fost într-o formă deosebită. Mi-ar fi plăcut să am un tricou de-al lui, dar nu am apucat să facem schimb. Am jucat o dată împotriva României, un amical la Setubal, dar am făcut schimb cu numărul vostru 9. Nu-mi mai amintesc numele. Păcat că nu am tricoul lui Hagi.
Benfica - Steaua 2-0 (2-0)
- Stadion: Da Luz
- Spectatori: 120.00
- Marcator: Rui Aguas, min. 22 și 33
BENFICA: Silvino - Álvaro, António Veloso, Dito, Mozer - Diamantino, Elzo, Pacheco (88′ Chalana) - Chiquinho, Mats Magnusson (75′ Shéu), Rui Águas
Antrenor: Toni
STEAUA: Gheorghe Liliac - Ştefan Iovan, Miodrag Belodedici, Adrian Bumbescu, Gheorghe Popescu (72′ Mihail Majearu), Nicolae Ungureanu - Gabi Balint (60′ Lucian Bălan), Gheorghe Hagi, Tudorel Stoica, Marius Lăcătuș - Victor Pițurcă.
Antrenor: Anghel Iordănescu
