Publicat:
08.12.2025, ora 13:30
Actualizat: 08.12.2025, ora 13:30
- Mariana Tîrcă, 63 de ani, crede că României îi lipsește, deocamdată, experiența la nivel de competiții mari.
- Legendara handbalului e de părere că Sorina Grozav, fiica ei, poate juca și mai bine decât a făcut-o la acest Mondial, al cărui golgheter este.
- Tîrcă, așteaptă să vadă analiza partidei cu Ungaria, pe care o va face antrenorul Ovidiu Mihăilă, dar până atunci spune că „a fost haos” în jocul României.
Tricolorele au câștigat ultimul meci din Grupa Principală A, 34-26 cu Elveția, și au încheiat competiția pe locul 9 al Mondialului.
Cea mai bună marcatoare din istoria naționalei de handbal feminin a României, Mariana Tîrcă, a acceptat să acorde un interviu pentru GOLAZO.ro, în care a subliniat carențele pe care le are echipa antrenată de Ovidiu Mihăilă.
A vorbit și despre prestația fiicei ei, Sorina Grozav, precum și despre schimbările care ar trebui să fie făcute în vederea Europeanului 2026, care se va desfășura în cinci țări, printre care și România.
Mariana Tîrcă: „Apărarea, punctul nevralgic”
Bună ziua! Ce le-a lipsit fetelor pentru un rezultat mai bun decât acest loc 9 de la Mondial?
În primul rând, vreau să le felicit pe fete pentru evoluția avută la această competiție. Trebuie să ținem cont de conjunctură și, mai ales, de faptul că sunt multe fete tinere care participă prima dată la un campionat mondial.
Nici celelalte, cu o vârstă ceva mai înaintată, n-au foarte multe meciuri la competiții mari. Revenind la întrebarea dvs., eu zic că apărarea se poate schimba în bine. Acesta a fost punctul nevralgic, să spun așa, din partidele României.
Mai ales în partidele tari, cu Danemarca și cu Ungaria, s-a simți asta.
Da, iar aici intervine și o altă problemă. Eu cred că orice jucătoare, iar asta depinde doar de antrenor, poate să facă și faza de apărare.
În ziua de astăzi nu mai poți să stai în teren 60 de minute și atunci, rulându-le, ar trebui ca fetele să joace și atac, și apărare pentru că alta este eficiența lor. Antrenorii trebuie să le învețe, să le ajute să facă bine ambele faze.
Dar ce ne lipsește, mai exact, în apărare? O mobilitate mai bună?
Da, mobilitate mai bună, o translație mai rapidă a zonei după minge, nu prea anticipăm. Poate și o alternare a apărării în funcție de adversari.
Să fim mai arțăgoase și să ne apărăm mai sus cu unele echipe. Bineînțeles, toate acestea și în funcție de tipul jucătoarelor pe care-l avem. Poți să faci o apărare avansată, agresivă, cu jucătoare de viteză. Cu jucătoare mai masive poți să faci o apărare pe semicerc.
Mariana Tîrcă: „A fost haos”
Care e jocul în care România ar fi putut obține mai mult?
Sincer, am un singur regret. Jocul cu Ungaria, unde nu înțeleg nici acum ce s-a întâmplat. Eu cred că este un cumul de factori care ne-au dus în situația aceea. Aștept și eu să văd analiza și mi-aș dori tare mult să fie corectă vizavi de ce s-a întâmplat la acest campionat mondial.
La ce cumul vă referiți? Care sunt acei factori?
Aștept și eu analiza. A fost haos în jocul nostru, așa, și el trebuie explicat și justificat.
Înțeleg. Să ne referim și la lucrurile bune de la acest Mondial. Care ar fi acestea?
Viteza crescută de joc. Asta în primul rând. Dacă jocul devine colectiv și fiecare își însușește rolul în echipă, eu zic că echipa asta are un viitor frumos. Fiecare să știe pe postul ei ce înseamnă responsabilitatea unui conducător de joc, a interului, a extremei...
Pentru că fete sunt tinere, dorință este foarte multă, dar, cum să spun, jocul și eficiența pot fi schimbate în bine. Și atunci putem să ne batem cu orice echipă din handbalul mondial.
Fără să mă pricep foarte mult la handbal, eu am mai remarcat și jocul excelent cu pivotul.
Da, așa este. Îmbucurător faptul că relația linie de nouă metri-pivot funcționează foarte bine. Și chiar relația inter-extremă funcționează foarte bine, s-a văzut în jocul echipei. Atât doar că mai trebuie să îmbunătățim finalizarea.
Mariana Tîrcă: „Sorina poate fi mai bună”
Ratările de pe extreme, în meciul cu Ungaria, ne-au costat mult. Am avut, sper că nu greșesc, 7 ratări de pe extremă.
Trebuie să le acordăm circumstanțe atenuante. În afară de Sonia (n.r. Seraficeanu), celelalte sunt la începutul selecțiilor la o competiție de un asemenea nivel. Iar faptul că nu joacă la echipele de club este altă cauză pentru care sunt timorate. Dar demonstrează că dacă li se acordă șanse egale și li se acordă și timp, nu este nicio diferență între jucătoarele noastre și cele străine.
Să fim realiști, mai mult de jumătate din jucătoarele străine din campionatul intern sunt sub nivelul jucătoarelor noastre, dar li s-a acordat încredere.
De prestația Sorinei sunteți mulțumită? A fost cea mai bună jucătoare a noastră și una dintre cele mai bune de la Mondial.
Sorina mai are rată de îmbunătățire a jocului. A jucat bine, de acord, dar întotdeauna este loc și de mai bine. Eu cred că îi știu potențialul cel mai bine și știu până unde se poate ridica. Nu doar că sunt eu pretențioasă cu ea, dar îi cunosc calitățile și cred că o cunosc cel mai bine.
Dar mă bucură extrem de mult că este o jucătoare de echipă și asta este extrem de important. E o jucătoare cu o viziune foarte bună. Trebuie să i se acorde încredere.
Mariana Tîrcă: „S-au pierdut niște timpi”
Apropo de ce ați subliniat dumneavoastră, și anume „jucătoare de echipă”. Mie mi s-a părut că echipa României a jucat despovărată de numele Cristinei Neagu. Greșesc?
Nu vreau să discutăm în sensul ăsta. Este o generație nouă care n-a prins ce a fost în spate și poate, pe undeva, a fost mai bine. Cu toate că s-au pierdut niște timpi, niște ani, în spatele generației care a fost. Nu s-a pus nimic în loc.
Vă dau un exemplu. Reistad (n.r. Henny) a fost cooptată de la 17 ani în echipa Norvegiei. E în generația Sorinei. Și vreau să spun că nu strălucea foarte mult la vârsta respectivă, dar a fost o strategie extrem de bine pusă la punct.
În afară, tot ce înseamnă «vârfuri» se pregătesc pentru ceea ce înseamnă înalta performanță. Ea a crescut, o vedeți câtă încredere are, câtă putere. Indiferent că greșește, că nu se poate să se joci perfect.
Pe când la noi jucătoarele care sunt, cum să spun, lideri de generație pe categorii de vârstă... au timp. Asta se spune la noi, «că au timp să joace». Păi ce facem, stăm până la 30 de ani ca să le dăm drumul să joace?
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
