Publicat:
13.12.2025, ora 11:36
- Pubalgia afectează tot mai mult jucătorii de fotbal. The Athletic a descoperit cauzele sale, postul din echipă cel mai vulnerabil, tratamentul posibil și durata pauzei.
- Lamine Yamal este exact genul de jucător care riscă maximum: tânăr, extremă, suprasolicitat.
Trei dintre cei mai valoroși jucători ai Europei, ai lumii. Toți, tineri. Toți, ofensivi, rapizi, tehnici, în special extreme care schimbă des direcția, ritmul alergării, accelerează, se opresc brusc. Acesta este profilul.
Toți suferă de pubalgie, afecțiunea despre care se discută din ce în cel mai mult în ultimul timp, lovind fotbalul în plin.
Trei nume: Lamine Yamal, Cole Palmer, Nico Williams. Pubalgie!
Lamine Yamal e adolescentul spaniol cunoscut pe întreaga planetă, în continuă ascensiune, de la 15 ani în sportul profesionist, supertalentul folosit la maximum de antrenori.
Dar puștiul spectaculos al Barcelonei, astăzi în vârstă de 18 ani, se chinuie în acest sezon.
A ratat cinci meciuri la club, patru la națională, Barcelona și federația s-au acuzat reciproc în toamnă din cauza lui, iar suferința sa e o consecință a unei stagiuni precedente încărcate, încheiate cu Liga Națiunilor, după alta la fel de intensă, care a mai avut și Euro complet la final.
- 17 meciuri a jucat totuși în 2025-2026 (1.416 minute), plus alte 152 de minute în două partide la selecționata Spaniei.
- 62 de meciuri în total în 2024-2025 (5.159 de minute), pentru Barcelona și „La Roja”.
Motivul problemelor lui Yamal: pubalgia.
Cole Palmer, 23 de ani, a fost însă cel mai afectat în actualul sezon, neapărând în 20 de întâlniri la Chelsea (14) și naționala Angliei (6).
A evoluat foarte puțin, șase meciuri, 332 de minute. În 2024-2025, mult: 55 de partide, inclusiv la Mondialul Cluburilor, 4.471 de minute.
Motivul problemelor lui Palmer: pubalgia.
Nico Williams, 23 de ani, a lipsit și el de la 11 confruntări (șapte la Athletic Bilbao, patru la naționala Spaniei) în 2025-2026.
A apărut totuși în 15 dueluri la echipa de club (1.029 de minute) și alte 115 minute pentru selecționată (două jocuri).
- 53 de meciuri disputate în 2024-2025 la Bilbao și „La Roja” (3.714 minute)
Motivul problemelor lui Williams: pubalgia.
Ce este pubalgia: afectează întreaga zonă inghinală
The Athletic a analizat pubalgia mai profund, apelând la specialiști care au legătură cu lumea fotbalului.
Ce înseamnă, de ce apare, cine suferă cel mai mult, care este antidotul.
E o leziune cronică a zonei mușchilor aductori, dar care provoacă dureri și în partea inferioară a abdomenului, nu doar în zona inghinală.
„Este un termen generic pentru durerea din jurul aductorilor, provenind de la tendoane, articulații, fascie (n.r. stratul de țesut din colagen ce înfășoară mușchii) și nervi”, descrie David Binningsley, fost fizioterapeut la Manchester United.
Zona inghinală include mușchii aductori, reuniți în mușchii abdomenului, legați prin simfiza pubiană, articulația situată în partea din față a pelvisului, unde se unesc oasele pubiene drept și stâng. Orice durere apărută în această zonă e clasificată drept pubalgie David Binningsley, ex-fizioterapeut Manchester United
Ar putea fi ruptură de aductori sau întindere a mușchilor abdominali sau o afecțiune provocată de hernie, potrivit The Athletic.
Postul cu cel mai mare risc: „Extremele sunt foarte vulnerabile”
Geoff Scott, ex-director al departamentului medical la Tottenham, două decenii conectat direct la Premier League, explică de ce aripile sunt cel mai afectate.
„Extremele, în general jucătorii care evoluează în zonele laterale ale terenului, sunt foarte vulnerabile, pentru că jocul lor necesită sprinturi repetate, schimbări rapide de direcție, accelerări explozive și decelerări bruște”, afirmă Scott.
Aceste mișcări încarcă semnificativ complexul aductor, mai ales când volumul de sprinturi crește subit Geoff Scott, fost medic-șef la Tottenham
Ce înseamnă această afecțiune pentru aripi.
- Binningsley atrage atenția: „La accelerări și decelerări mari, o extremă folosește mai mult un picior în comparație cu un jucător aflat pe o poziție centrală”.
- La decelerare maximă după un sprint, articulația șoldului resimte de 14 ori mai mult greutatea corpului lor.
- Acest tip de accidentare poate să apară și pe stânga, și pe dreapta, de obicei simultan. Unii se recuperează pe o parte și o ignoră pe cealaltă.
Am un caz interesant acum. A avut dureri pe o parte a zonei inghinale și, după teste, constați că are forța scăzută cu 35% pe acea parte. „Ce ai făcut?”, l-am întrebat. „Tocmai m-am refăcut pe cealaltă parte”. Dar el s-a concentrat pe întărirea mișcărilor funcționale, nu pe recuperarea musculară izolată David Binningsley, ex-fizioterapeut Manchester United
De ce sunt tinerii cei mai expuși
Vârsta este și ea importantă. În cazul tinerilor apare cel mai mare risc.
„Se observă frecvent la fotbaliștii tineri care trec la seniori, la prima echipă.
Creșterea bruscă a intensității antrenamentului, a ritmului de joc și a sprintului poate declanșa schimbări majore ale încărcăturii, schimbări pentru care zona inghinală nu este încă pregătită.
Fără o gestionare atentă a acestor situații, riscul accidentărilor la aductori se poate mări considerabil”, avertizează același Binningsley.
Doctorul Sean Cumming, profesor la Universitatea Bath, subliniază că anumite părți ale scheletului nu se dezvoltă complet la bărbați până la 21-22 de ani.
Se referă la apofize: „Sunt niște mici zone osoase unde tendonul se atașează de la mușchi la os, iar aceste zone se află pe șold și pelvis”.
Și din acest motiv, Cumming susține că jucătorii tineri nu trebuie suprasolicitați. Iar Yamal, Palmer și Williams au fost foarte solicitați în ultimii ani.
„Principala grijă în fotbal: băieții primesc cel mult zece zile libere înainte să înceapă pregătirea noului sezon”, precizează Binningsley. Și intră imediat în antrenamente și meciuri de intensitate maximă.
Dacă analizezi încărcătura de șapte zile, cu antrenamente și meciuri, descoperi că tinerii au constant cifrele cele mai ridicate la minute, metri pe minut, distanță parcursă, distanța de sprint. Totul e despre suprasolicitare David Binningsley, ex-fizioterapeut Manchester United
Care este antidotul pentru pubalgie
Ce se poate face în cazul în care apare pubalgia? Binningsley spune că, majoritatea cazurilor fiind provocate de probleme legate de tendoane, cel mai bun antidot sunt exercițiile izometrice.
- Formă de antrenament static de forță, mușchii sunt contractați fără a se modifica lungimea lor sau unghiul articulației.
- Un exemplu de exercițiu: strângerea unei mingi mici între genunchi pentru durate de timp în creștere.
Alte tratamente posibile:
- Terapia cu unde de șoc. Utilizează undele acustice în tratarea zonei lezate.
- Terapie cu radiofrecvență. Utilizează undele de înaltă frecvență pentru a stimula producția de colagen și elastină.
- Injecții cu plasmă bogată în trombocite.
Cât durează refacerea? Binningsley explică: „Indiferent de tratament, un tendon va avea nevoie de șase-opt săptămâni pentru vindecarea completă”.
În cazul leziunilor mai mici, refacerea e posibilă și la patru-cinci săptămâni.
La problemele grave ale tendoanelor, pauza poate dura până la trei luni.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
