Publicat:
01.01.2026, ora 13:27
- Luka Modric (40 de ani), jucătorul celor de la AC Milan, a vorbit pe larg despre cariera sa, copilăria afectată de război și despre antrenorii care l-au marcat.
Ajuns la 40 de ani, Modric a povestit și cum a ajuns, în cele din urmă, să îmbrace tricoul rossonero.
Luka Modric: „Eram convins că îmi voi încheia cariera la Real Madrid”
„Viața ne surprinde mereu, se întâmplă lucruri pe care nu le-am fi crezut posibile. Eram convins că îmi voi încheia cariera la Real Madrid, dar până la urmă…
Am spus întotdeauna că, dacă aș fi avut vreodată o altă echipă, aceasta ar fi fost AC Milan. Sunt aici ca să câștig.
Lupta pentru titlu este posibilă, dar sezonul este lung. În fotbal trebuie să gândim meci cu meci. Dacă începem să facem planuri cu luni înainte, ne pierdem direcția”, a declarat Modric, potrivit corriere.it.
Luka Modric: „Am văzut cum Mourinho l-a făcut pe Cristiano Ronaldo să plângă”
Modric a povestit și despre antrenorii care i-au marcat cariera și a început cu Mourinho, sub comanda căruia a lucrat la Real Madrid.
„Mourinho este special. Ca antrenor și ca om. El a fost cel care m-a vrut la Real Madrid; fără Mourinho, nu aș fi ajuns acolo. Îmi pare rău că l-am avut doar un sezon.
Dintre toți, era cel mai dur. L-am văzut făcându-l pe Cristiano Ronaldo să plângă în vestiar, un jucător care dă totul pe teren, pentru că, la un moment dat, nu a urmărit fundașul advers.
Mourinho este foarte direct cu jucătorii, dar este corect. Îl trata pe Sergio Ramos și pe ultimul venit la fel: dacă avea ceva să-ți spună, ți-o spunea în față”, a mai spus croatul.
Chiar dacă a avut o relație bună și cu Mourinho, Luka Modric a spus clar cine este, în opinia sa, cel mai bun antrenor cu care a lucrat:
„Carlo Ancelotti este numărul unu. E greu să găsești cuvintele potrivite. Nu doar pentru calitățile sale de pe bancă, ci pentru felul lui de a fi. Vorbeam adesea despre Milano și despre Milan când eram la Madrid. Și pentru el acest loc era unic.
Îmi amintesc când l-am cunoscut: eram singur în oraș. M-a sunat și mi-a spus: «Hai, vino să luăm cina împreună». Am vorbit ore întregi, despre orice: fotbal, familie, viață. De obicei, antrenorii nu oferă această apropiere jucătorilor. El o face”.
Acum, la Milan, Luka Modric lucrează sub comanda lui Massimiliano Allegri, pe care îl descrie ca pe un tehnician complet, cu un caracter apropiat de cel al lui Ancelotti.
Allegri seamănă puțin cu Ancelotti: este sensibil, amuzant și îi place să facă glume. Dar pe teren, ca antrenor, este extraordinar. Știe fotbal ca puțini alții. Nu îl cunoșteam atât de bine, dar sunt fericit că este antrenorul meu acum Luka Modric
FOTO: Luka Modric, în momentul în care a fost prezentat la AC Milan
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Luka Modric a explicat de ce a ales să joace la AC Milan
Croatul, câștigător a șase trofee ale Ligii Campionilor și al unui Balon de Aur, a bifat 19 meciuri pentru AC Milan, reușind un gol și două pase decisive în acest sezon.
„Țineam cu Milan datorită eroului copilăriei mele: Zvonimir Boban, căpitanul Croației care a fost foarte aproape de o mare performanță la Mondialul din Franța 1998
Pentru noi a fost, oricum, ceva incredibil. O țară mică, care ieșea dintr-un război devastator, se prezenta lumii. Ne simțeam cu toții foarte mândri. Nu împlinisem încă 13 ani, iar tata mi-a dăruit un trening de la Milan”.
În 1998, Croația a fost eliminată de Franța, în semifinală, scor 2-1.
Luka Modric: „Dacă nu aș fi fost fotbalist, mi-ar fi plăcut să fiu ospătar”
Întrebat care este secretul longevității sale pe teren, Modric a spus:
„Iubirea. Să iubești fotbalul, să gândești fotbal, să trăiești pentru fotbal. Fotbalul, alături de familie, este cel mai important lucru din viața mea.
Secretul este pasiunea. Dieta și antrenamentele sunt lucruri secundare. Ca să rămâi sus mult timp, ai nevoie de inimă. La antrenamente sunt fericit ca atunci când jucam copil fiind.
Iubesc normalitatea. Familia normală, viața normală, lucrurile mărunte. Nu m-am simțit niciodată unic. În viața mea nu m-am gândit nici măcar o secundă că aș fi superior cuiva. Dacă nu aș fi fost fotbalist, mi-ar fi plăcut să fiu ospătar”, a spus fotbalistul.
Mă descurcam (n.r. - ca ospătar). Și îmi plăcea. Am studiat la liceul din Borik. În primul an făceam practică la restaurantul Marina din Zadar, unde aveau loc nunțile. Mă descurcam la servit băuturi; iar la nunțile croate se bea mult. Singurul lucru care nu-mi plăcea era să spăl vasele”. Luka Modric
Luka Modric, despre moartea tragică a bunicului său: „Cum poți ucide un om bun?”
Modric a revenit și asupra copilăriei marcate de război. A vorbit despre bunicul său, Luka, al cărui nume îl poartă.
„Port numele lui cu mândrie. Când eram mic nu mergeam la grădiniță, plângeam mereu, așa că m-au dus la «casa de sus», la poalele muntelui Velebit, în Dalmația. Era casa cantonierilor: bunicul se ocupa de întreținerea drumului.
Era la o jumătate de oră de mers pe jos de «casa de jos», unde locuiau părinții mei. Bunicul m-a învățat să dau zăpada, să strâng fânul, să duc turma la pășunat.
Am crescut printre animale; mă distram trăgând de coada ieduților. Cred că acolo am învățat să joc fotbal, printre oi și pietre”.
Întrebat despre faptul că bunicul său a a fost ucis în 1991, Modric a răspuns:
Era decembrie 1991, aveam șase ani. Într-o seară bunicul nu s-a mai întors acasă. L-au căutat. Fusese împușcat într-o pajiște de la marginea drumului. Avea 66 de ani. Nu făcuse rău nimănui. Îmi amintesc înmormântarea. Tata m-a dus în fața sicriului și mi-a spus: «Fiule, dă-i un sărut bunicului». Și astăzi mă întreb: cum poți ucide un om bun, un om drept? De ce? Era război. Tata a plecat voluntar. Noi a trebuit să lăsăm totul Luka Modric
Modric își amintește viața de refugiat, inclusiv orele petrecute jucând fotbal în parcarea unui hotel, în timp ce alarmele și bombardamentele îi trimiteau periodic în adăposturi.
„Ne-am refugiat mai întâi la Makarska, într-un centru de refugiați dintr-un orfelinat. Apoi la Zadar. Ne-au dat o cameră la parter: tata, când era acasă, mama, sora mea Jasmina și cu mine dormeam într-un singur pat.
Afară, în parcarea hotelului, jucam fotbal de dimineață până seara. Eu alergam în treningul Milanului, visând să devin fotbalist. Și ghetele erau de o marcă italiană. Negre și verzi, cu un număr mai mari. Cele mai frumoase din viața mea
Dacă nu ar fi fost grenadele, care cădeau des și ne obligau să fugim în adăposturi când suna alarma, aș spune că a fost o copilărie normală. Mingea ne ajuta să trăim viața așa cum ar trebui la acea vârstă. Eram mulți copii, dar jucam și împotriva adulților: acolo am învățat că pe teren nimeni nu-ți dă nimic gratis. Anii aceia m-au făcut ceea ce sunt”, a mai spus Modric.
Fotbalistul a spus și ce s-a întâmplat cu „casa de sus” după momentul în care bunicul său a fost ucis.
„A fost incendiată după asasinarea bunicului. Terenul din jur a fost deminat, deși mai sunt încă indicatoare de pericol. Astăzi aparține statului. Este complet în ruină, plină de buruieni.
Se gândesc să facă un muzeu. Dar nu aș vrea ca alții să decidă. Aș vrea să o cumpăr. Pentru bunicul meu și pentru mine. Acea ruină este o parte din viața mea”
Mijlocașul a explicat și încărcătura specială a meciurilor cu Serbia.
Nu e ca și cum ai juca împotriva Țării Galilor… Am jucat de două ori, în 2013, în preliminariile Mondialului. 2-0 pentru noi la Zagreb, 1-1 la Belgrad. Atmosfere extrem de dificile, în ambele cazuri. Nu erau meciuri normale. Războiul se simțea încă, se simte și azi. Cred că va fi mereu așa Luka Modric
Luka Modric: „Spuneau că nu pot deveni fotbalist profesionist pentru că eram prea fragil”
Dincolo de tehnicienii care i-au influențat cariera sportivă, Modric a vorbit și despre antrenorul care l-a format ca om, încă din copilărie.
„Tomo Basic, în Croația, era prieten cu tata. Ne învăța să înfruntăm nedreptățile. Provoca intenționat pe cineva și ne observa reacțiile. Unii se enervau, alții plângeau pentru că se simțeau nedreptățiți.
Ne explica faptul că în fotbal, ca și în viață, vom vedea de toate, inclusiv abuzuri, și că trebuie să învățăm să trecem peste momentele grele.
A fost o perioadă când spuneau că nu pot deveni fotbalist profesionist pentru că eram prea mic, prea fragil: el îmi spunea să nu ascult. Contează ce crezi tu despre tine, nu ce spun alții.
Avea dreptate. Îmi spunea: vei deveni cel mai bun din lume. Fără el, fără cuvintele lui, nu aș fi ajuns niciodată unde sunt”.
Luka Modric: „Când s-a născut Ivano, avea dificultăți de respirație. N-am condus niciodată atât de repede”
Modric a vorbit și despre viața de familie și dificultățile prin care a trecut, afirmând că este împreună cu soția sa, Vanja, din 2004.
„Era toamna lui 2004, jucam la Dinamo Zagreb. Suntem împreună de atunci, nu ne-am despărțit niciodată. Ea lucra într-o agenție care se ocupa de găsirea apartamentelor pentru jucători.
Prima dată când m-a sunat să mă ajute cu mutarea, am ținut-o la telefon trei ore, punându-i orice întrebare, chiar și pe cele inutile, doar ca să vorbesc cu ea. De acolo, încet-încet, dragostea noastră a crescut. Pentru mine este foarte importantă.
Astăzi avem trei copii: cel mare, Ivano, are 15 ani. Îi place fotbalul, dar nu vreau să-l forțez; trebuie să-și urmeze propriul drum. Ema are 12 ani, Sofia 8”.
Când s-a născut Ivano, avea dificultăți de respirație. Tromboză la un plămân. Îmi amintesc drumul în grabă la spital: n-am condus niciodată atât de repede. După primii doi copii, medicii ne-au sugerat să ne oprim. Dar soția mea își dorea al treilea, chiar dacă era riscant. Iar când femeile vor, femeile pot. Mulțumesc lui Dumnezeu, totul a fost bine. Sofia este bucuria casei noastre. La Milano, familia mea se simte foarte bine Luka Modric
Fotbalistul a explicat și de ce a ales să nu își facă tatuaje.
„Nu-mi plac. Nu mi-au plăcut niciodată. Sau, mai bine zis, unele îmi plac, câteodată arată bine, dar pe pielea altora. Pe a mea, nu. Evident, nu am nimic împotriva celor care se tatuează”
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
