Publicat:
09.07.2024, ora 12:37
- Victor Medeleanu a evoluat în prima ligă din România și antrenează acum în fotbalul german.
- La 48 de ani, el spune într-un interviu pentru GOLAZO.ro: „Ca jucător, nu am avut posibilitatea de a mă exprima liber. Eram doar un nume pe tablă”.
- Tehnicianul lui Kammerberg afirmă: „Echipele din liga a treia de la noi ar fi în Germania în liga a șaptea, iar cele din liga a doua ar fi în a patra aici”.
- Medeleanu s-a retras ca fotbalist la doar 29 de ani: „După opt luni antrenându-mă în parcuri, am decis să renunț”. A început să antreneze după șase ani.
Victor Medeleanu a jucat la multe echipe în România. Crescut la juniorii Stelei, a evoluat printre altele la Poli Iași, Onești, Sportul, Chindia, Inter Sibiu, inclusiv în Liga 1.
În 2005, la 29 de ani, a ajuns în Germania și, păcălit de agenți, a ajuns într-o situație neașteptată: „După opt luni antrenându-mă prin parcuri, am decis să renunț”, a povestit el pentru GOLAZO.ro.
Și-a încheiat atunci cariera de jucător, dar a rămas în Germania și, șase ani mai târziu, a revenit în fotbal ca antrenor.
Astăzi, la 48 de ani, o pregătește pe Kammerberg, o echipă din liga a șaptea, și visează să revină în fotbalul profesionist.
A vorbit despre trauma suferită în copilărie și tinerețe în România, despre lipsa de încredere în care a crescut, „eram doar un nume pe tablă, nu am avut posibilitatea de a mă exprima liber”, despre „oamenii care conduc fotbalul nostru, dar care nu se pricep la fotbal” și despre schimbarea esențială așteptată în relația antrenor-jucător, respectul pe care ar trebui să-l arate antrenorii jucătorilor.
„De multe ori, grupul bate calitatea”
Salut, Victor. Ești în Germania de aproape douăzeci de ani. Cum a fost Euro pentru tine?
A fost mai special. În primul rând, datorită apropierii suporterilor față de naționala României. Am trăit un sentiment foarte plăcut. Văzând atât de mulți oameni care s-au bucurat de prezența României la Campionatul European, ați observat câți au fost pe stadion, a fost extraordinar de frumos.
Ai simțit și la Kammerberg, echipa pe care o antrenezi?
După primul meci, la echipa mea deja ne vedeau favoriți, pentru că am avut unul dintre cele mai bune jocuri la Euro.
Ce te-a impresionat la naționala României la acest turneu final?
A fost o surpriză mare. În 1994, când domnul Ienei m-a luat în lotul echipei mari la Steaua, ne spunea să nu ne creăm iluzii ca să n-avem deziluzii. Să fim sinceri, jocul nu ne-a dat speranțe, să fim optimiști că vom face o figură foarte bună la Euro. Dar Edi Iordănescu a avut dreptate, a creat un grup și de multe ori grupul bate calitatea. Dorința jucătorilor s-a văzut în primele meciuri, au vrut să câștige. Partida contra Ucrainei a fost de referință pentru naționala română.
„În Germania, încă de la grădiniță sunt ore de fotbal”
Și după aceea?
La meciul cu Belgia a început calitatea să-și spună cuvântul. Cum s-a vorbit și după jocul împotriva Olandei, decalajul dintre fotbalul românesc și cel din afară nu se poate rezolva în câteva săptămâni.
Cum ai văzut „Zidul Galben”, fanii care i-au însoțit peste tot pe „tricolori”?
Cam toată lumea spune că suntem campioni europeni la fani. Dar trebuie să joci și fotbal.
Decalajul ăsta dintre fotbalul nostru și ce se întâmplă în Germania, în Spania, în Italia, în cât timp ar putea fi recuperat? Și cum?
În primul rând, totul se referă la infrastructură. Aici trebuie să lucrăm noi foarte mult. Copiii au nevoie de posibilitatea de a se antrena, de locuri de antrenament.
În Germania, în fiecare sat, comună, sunt terenuri cu un gazon extraordinar, nocturnă, multe echipe de amatori au antrenori licențiați, care știu ce fac. Încă din grădiniță sunt ore de fotbal, de alte sporturi, sporturi complementare. Aici avem un mare decalaj noi Victor Medeleanu
„Erau două sute de copii pe teren și era iarba până la genunchi”
Poți să ne dai un exemplu?
Am fost trei săptămâni în București, am participat la un curs de preparator fizic și am realizat la fața locului că nu oamenii care conduc antrenamentele sunt neprofesioniști, ci posibilitățile pe care le avem în România fac diferența. Am fost la o bază lângă Agronomie, Cireșarii. Erau două sute de copii pe teren și era iarba până la genunchi. Încercau copiii să țină mingea, să aibă control, să facă exercițiile cât puteau. Când observă aceste condiții, copiii se îndreaptă spre alte sporturi, alte locuri mult mai comode.
Victor Medeleanu, în Germania, la Kammerberg
Iordănescu vorbea și de schimbarea de metodică, în formarea jucătorilor, a selecției. Tu ce crezi?
Aici e vorba și de natura omului, pentru că e diferență foarte mare și de educație. Nu putem compara educația jucătorului german cu educația jucătorului român. Aici, oamenii trăiesc normal. Cum am fost crescuți și noi, merg la școală, se îmbracă normal, merg la antrenament, salută… În România se vede lipsa educației la copii. Părinții nu îi mai oferă foarte mult timp copilului. Și acest smartphone, aceste tablete, copiii trăind în lumea lor, trebuie și lucrurile astea educate.
„Indiferent dacă joci, ești pe bancă sau în tribună, e vorba de mentalitate”
Contractul selecționerului Iordănescu se încheie. Crezi că ar trebui să rămână sau poate continua naționala și fără el?
Eu sper să rămână, dar noi am avut întotdeauna antrenori buni. Problema este selecția. V-ați uitat la jucătorii noștri, am avut unul singur la o echipă importantă dintr-un campionat mare, pe Drăgușin. Olandezii aveau rezerve care joacă la echipe mari din Europa. L-am văzut de exemplu pe Weghorst și am rămas impresionat. În timpul încălzirii, 45 de minute a făcut numai sprint. La orice fază, doar sprint. Toată încălzirea în sprint.
Schimbarea de mentalitate…
De mentalitate, de abordare. Indiferent dacă joci, ești pe bancă sau în tribună, e vorba de mentalitate. Ține tot de educație.
Am început bine totuși meciul cu Olanda. Am existat pe teren un sfert de oră, 20 de minute. Ce s-a întâmplat, unde s-a rupt?
Olanda a fost surprinsă de așezarea noastră, Edi a procedat foarte bine, cu Man, cu Ianis, cu jucători ofensivi foarte buni. Apoi au făcut diferența între cele două careuri cei doi mijlocași centrali olandezi.
Reijnders și Schouten.
Exact. Jucătorii noștri au stat foarte departe de ei, adversarii au câștigat toate duelurile, au avut mai multă stabilitate. Au trecut peste perioada de început. Dar cred că altfel era jocul dacă se dădea 11 metri la Hagi, eu așa am văzut momentul, inclusiv Ballack, care a spus că nici măcar nu trebuia să intervină cei de la VAR. Dacă se dădea penalty, altfel era abordarea jocului. Totuși, până la urmă, calitatea jucătorilor a făcut diferența.
„Sunt oameni care nu se pricep la fotbal”
Am vorbit de schimbare, de metodică, de sistem, de selecție, cum vezi fotbalul românesc, cum vezi Liga 1 din Germania?
E diferență foarte mare. În primul rând, ne lipsește pregătirea fizică. Făcând acum și acest curs de preparator fizic, îmi dau seama că sunt multe greșeli de abordare, metodica de antrenament, orice echipă din România ar trebui să aibă un preparator fizic, ar trebui să aibă un nutriționist, știu, costă mult…
La ce te referi când spui orice echipă?
Orice echipă care se consideră profesionistă, inclusiv în liga a doua. Nu mai merge cu cașcaval pane și roșie înainte de meciuri. În primul rând, felul de a te hrăni, pentru un sportiv e diferență foarte mare față de ce era acum douăzeci de ani. Costă să ai un staff tehnic, dar mai bine îți angajezi niște profesioniști care știu să rezolve problemele. Din păcate, am observat și acum, liga a doua, liga a treia, am văzut meciurile de baraj. Sunt niște oameni care conduc fotbalul românesc, nu știu pe ce bază, dar nu sunt profesioniști, nu sunt oameni care se pricep la fotbal.
„Eu dacă aș avea copilul pe teren l-aș lua de mână și l-aș duce în altă parte”
Riscăm să ne păcălim cu ce a realizat naționala acum față de ceea ce reprezintă fotbalul românesc?
Sper că suntem atât de inteligenți încât să nu ne lăsăm păcăliți. Pentru că fotbalul românesc are nevoie de un plan. În primul rând, creșterea copiilor și juniorilor, dar și pregătirea echipelor de seniori. Da, a fost frumos la Euro, însă nu trebuie să ne lăsăm păcăliți. Danemarca a câștigat Campionatul European venind de pe plajă (n.r. în 1992), dar a avut un plan și e tot timpul la Euro, investește în copii și juniori, are o metodă de abordare a antrenamentului potrivită cu ce se cere în fotbalul european și mondial.
Cum era fotbalul românesc când ai plecat tu, în urmă cu douăzeci de ani?
Acum spun că nu poți să antrenezi ca în urmă cu douăzeci de ani. Și mentalitatea oamenilor s-a schimbat. Ar trebui să fie o altă abordare a pregătirii în general. Am văzut antrenori care se manifestă ca și cum ar fi echipa mea, jucătorul meu. Uită că acel jucător are familie în tribună. Am asistat la niște meciuri din liga a doua, liga a treia… Nu vreau să dau nume, dar sunt antrenori în România…
Eu dacă aș avea copilul pe teren l-aș lua de mână și l-aș duce în altă parte. Pedagogia ne lipsește foarte mult în România. Nu vorbim de profesie, am spus că avem antrenori buni, dar relația dintre antrenor și jucător trebuie să se schimbe Victor Medeleanu
„Antrenorul care a promovat cu St. Pauli în Bundesliga și care e acum la Brighton a fost în liga a cincea”
Iordănescu a format un grup la națională.
De ce l-a format? Pentru că are o educație, știe cum să discute cu un jucător… În ziua de azi, jucătorii au acces la informație peste tot.
Din acest punct de vedere, pare că nu s-a schimbat prea mult față de cum era în urmă cu douăzeci de ani, nu?
Nu s-a schimbat deloc. Sunt antrenori și de Liga 1 care folosesc anumite cuvinte, cuvinte pe care mulți dintre noi nu le folosim nici când suntem singuri, jignind jucători… Lucruri care n-ar mai trebui să fie în 2024.
Comparând nivelul, echipele din liga a treia de la noi unde s-ar situa în fotbalul german?
Cam liga a șaptea, a opta.
Și liga a doua din România?
Liga a patra. Cred că sunt și echipe din liga a cincea germană care s-ar bate la noi pentru promovare în prima ligă.
Asta arată că suntem mult în urmă.
Vă dau numai un exemplu. Fabian Hurzeler, fostul antrenor de la Sankt Pauli, care a promovat în acest an în Bundesliga, e acum la Brighton, în Anglia. A fost antrenor în liga a cincea, la Pipinsried (n.r. între 2016 și 2020).
Aceasta e diferența?
Sunt echipe de liga a cincea care au stadioane și condiții extraordinare. Sunt echipe de liga a opta la care jucătorii vin doar cu borseta la antrenament, au echipament… Sigur, e și o diferență economică foarte mare, dar sunt absolut convins că, printr-o organizare bună… La noi, la echipe de liga a treia, se învârt anumiți oameni, sunt niște sume de bani care ar putea fi redistribuite în lucrurile acestea care sunt considerate aici normale, dar în România… Am înțeles că și acum sunt probleme cu echipamentul, probleme care aici nu sunt.
„Nu am avut posibilitatea de a mă exprima liber”
Ai început cariera de fotbalist la juniorii Stelei, ai jucat la Poli Iași…
Am fost la Onești în Divizia A, la Sportul Studențesc în Divizia A…
La Chindia, la Inter Sibiu… Ce ți-a plăcut cel mai mult și ce ți-a displăcut în perioada când ai jucat în România?
Pot să spun că un singur an am avut foarte frumos. Jucând la Iași, au fost suporterii care ne-au susținut mult, antrenorii, Nedelcu și Liță Dumitru… Liță Dumitru avea și experiența din Germania, aborda altfel jucătorii… Dar sunt foarte puține lucruri care mi-au plăcut atunci în fotbalul românesc, vă spun sincer. Acum stau și mă gândesc, chiar nu mă așteptam la această întrebare.
De ce?
Nu am avut posibilitatea de a mă exprima liber. Inclusiv de la juniori. Noi nu aveam voie să îi răspundem antrenorului. Dacă o făceam, ți se spunea: „De unde știi tu? Eu sunt antrenor, tu trebuie să faci!”. La seniori, am avut un antrenor bun, la Metalul București, Paul Popescu, Dumnezeu să-l ierte, fostul secund al lui Mateianu de la Baia Mare, care ne pregătea pentru viitor. Dar tot aveam impresia că noi nu știm nimic. Asta e diferența aici. În Germania îi întreabă pe copii, inclusiv cei de la grădiniță, „cum te simți, te simți bine?”. Le dau încredere, să știe să se descurce singuri.
Faptul că nouă ne-a lipsit încrederea de mici ne-a provocat probleme mai târziu. De aceea am avut și eu probleme venind în Germania, la început. Este un lucru normal să întrebi. Noi nu puteam să întrebăm în România când jucam fotbal Victor Medeleanu
„Copilului ar trebui să i se ofere încredere”
Cred că lipsa de încredere ne lipsește și acum.
Aici avem o mare problemă, pentru că jucătorului ar trebui să i se ofere încredere. Și nu neapărat jucătorului, ci copilului ar trebui să i se ofere încredere de a vorbi, de a se exprima liber. Sunt lucruri foarte importante în exprimarea, în educația unui om. Așa devii tată, părinte, pentru a-ți putea educa mai departe copiii. Dacă noi continuăm cu aceleași lucruri ca în anii ‘90 sau înainte de ‘90 în creșterea copiilor, vom avea mari probleme. Referitor la sport, jucătorului trebuie să i se ofere încredere.
Ăsta a fost un motiv pentru care ai plecat din România în Germania? Și cum a fost începutul în Germania?
Eu am avut șansa de a merge în probe în 1999 la Fortuna Dusseldorf, era Peter Neururer antrenor. În acea perioadă petrecută acolo, mi-am dat seama că trăisem într-un sistem foarte diferit, abordarea, relațiile umane. Mi-am dorit foarte mult să mă întorc în Germania. Atunci nu s-au înțeles cei de la Onești cu Dusseldorf din cauza banilor, am revenit în țară, dar m-am întors.
„După opt luni antrenându-mă în parcuri, am luat decizia de a renunța la fotbal”
Ai spus că ai avut probleme la început. Ce fel de probleme?
Nu știam deloc germană. Probabil din această cauză nu am avut acasă nicio televiziune românească, am fost autodidact, am învățat germană la televizor. Am avut o perioadă grea, pentru că am renunțat la fotbal, a trebuit să-mi caut un nou serviciu, am lucrat într-un hotel. Dar dorința mea era să revin în fotbal. După ani de zile aici, mă simt în elementul meu, mi se oferă încredere, sunt oameni deosebiți, te ajută, te ajută, te ajută până la un anumit punct.
Însă și aici e foarte greu să intri în sistemul lor profesionist, pentru că fotbalul e pe relații, pătrunzi foarte greu dacă nu ai cunoștințe, fiecare are stafful său tehnic Victor Medeleanu
Când ai revenit în Germania, ai încercat să te duci din nou la Fortuna Dusseldorf?
Nu, nu am încercat deloc. Am avut niște promisiuni, am fost la Regensburg, dar am întâlnit persoane false, impresari, care nu au știut să mă readucă din nou în fotbal. După opt luni stând pe margine, antrenându-mă în parcuri și terminându-se banii, pentru că trebuie să lucrezi, trebuie să te întreții, am luat decizia de a renunța la fotbal.
„Mi s-a făcut foarte rău după antrenament și am zis că eu nu pot face ambele lucruri”
Câți ani aveai când ai fost nevoit să te retragi?
29 de ani. Am mai fost la o echipă de liga a patra aici, în probe. După antrenament, m-a așteptat toată lumea să încheiem contractul. Dar faptul că aveam deja un job, lucram la hotel, neobișnuit cu munca, pentru că atunci când ești fotbalist faci un antrenament sau două pe zi, ai program de odihnă… Mi s-a făcut foarte rău după antrenament și am zis că eu nu pot face ambele lucruri. Neștiind germană, a trebuit pur și simplu să renunț la fotbal. O decizie foarte grea. Totuși, ca antrenor, mi-a oferit Dumnezeu șansa de a antrena foarte mulți copii aici, în ultimii zece ani am promovat foarte mulți copii, sunt satisfacții mari. Nu vreau să mă gândesc ce aș fi fost ca fotbalist, dar mi-aș fi dorit să mă fi născut în Germania ca să pot juca fotbal aici.
Câți ani au trecut de când ai renunțat până când te-ai apucat de antrenorat?
Șase ani. Mă ocupam de cazarea echipelor de fotbal la noi în hotel. A fost 1860 Munchen, mi s-au oferit două bilete la meci… Nu pot să uit, era luna februarie, minus 20 de grade afară, am luat-o pe soția mea și am zis să mergem la meci luni seara.
Ce meci era?
Chiar Fortuna Dusseldorf cu 1860 Munchen. Am fost la meci, peste două săptămâni s-au întors cei din Munchen și mi-au zis: „Nu ai venit la meci, Victor, pentru că a fost frig”. Le-am răspuns: „Am fost la meci”. M-au întrebat cum mi s-a părut jocul. Le-am zis cum au greșit la gol. „Te pricepi la fotbal?”.
Atunci i-am explicat acelui antrenor, Reiner Maurer, că am jucat și eu fotbal și m-a invitat la antrenamentul echipei sale. Am stat la ei câteva săptămâni, mi-au zis că trebuie să reîncep să antrenez: „Ai capacitatea de a antrena” Victor Medeleanu
„George Ogăraru m-a întrebat dacă nu vreau să vin la academia lui Ajax”
Ce s-a întâmplat mai departe?
În acel moment, persoana pe care o cunoșteam și care m-a ajutat foarte mult la hotel, un coleg, Arnold, avea o echipă în comuna lui, el mi-a aranjat să pregătesc formația U19. Am antrenat doi ani acolo, am promovat doi ani consecutiv, am preluat prima echipă în liga a opta, am promovat în liga a șaptea, am promovat foarte mulți copii de la juniori… După doi ani, George Ogăraru m-a contactat și m-a întrebat dacă nu vreau să vin la academia lui Ajax, am participat la cursurile de la academie...
Cât ai stat acolo?
Două săptămâni. A fost foarte interesant. Cred că pentru toți antrenorii ar fi interesant să poată vizita și aceste academii, pentru că își dau seama ce înseamnă un antrenament. M-am întors, am primit o ofertă din liga a șaptea, i-am promovat în liga a 6-a. A venit pandemia și am preluat o altă echipă, care a fost la un moment dat în liga a treia, cu o bază sportivă extraordinară, dar aflată în insolvență, Furstenfeldbruck. Doi ani de zile m-am chinuit singur, pentru că au fost mari probleme la club.
Stadionul echipei lui Victor Medeleanu din Germania
Ce ai făcut?
În 2023, am plecat. Mi-am spus atunci că renunț un an la echipele de seniori, concentrându-mă mult pe juniori. Eu am cu școala de fotbal un contract cu Benett Academy din Austria, organizăm cantonamente pentru copii în diferite orașe. Fac parte din fundația Real Madrid în Germania, cu antrenori care organizează tabere pentru pregătirea individuală a copiilor. Dar, după un an de zile, mi-am dat seama că îmi lipsește emoția, îmi lipsește nivelul seniorilor și am preferat să preiau în această vară echipa Kammerberg.
„Gândurile noastre sunt să ne întoarcem acasă, în România”
Ce ligă este?
Liga a șaptea. Mulți spun că e o ligă de amatori, dar organizarea și nivelul fotbalului sunt destul de ridicate.
Ai și un român la echipă?
Da, Robert Villand, fost jucător de liga a doua în România, în Ungaria, vărul lui Florin Gardoș. Un jucător foarte bun, chiar dacă nu mai e la prima tinerețe, are 35 de ani.
Ești de aproape 20 de ani în Germania. Cum te-ai simțit în acești ani, cum te-ai integrat?
Mă simt foarte integrat, mai ales în Bavaria, mă cunosc foarte mulți oameni, cunosc și eu mulți oameni. Dar, sincer, gândurile noastre sunt să ne întoarcem acasă. Poate într-o zi va veni și timpul acela când ceea ce am învățat aici vom putea să aplicăm și în România. Soția este din Deva, avocat, tot vorbim, sunt niște lucruri atât de simple, pe care și în România putem să le facem. Dar faptul că avem o fetiță care se simte foarte bine aici ne face să ne gândim de două ori înainte. Totuși, nu am renunțat la ideea de a ne întoarce. Ne dorim dorim cândva să ne întoarcem acasă.
Ce ai învățat în 20 de ani petrecuți în Germania?
Pot să încep altfel. Noi am uitat să fim oameni în România. Nu neapărat că am învățat asta în Germania. Oamenii în Germania trăiesc simplu, merg să se întâlnească cu prietenii, se duc de două-trei ori pe an în concediu… Germania nu înseamnă numai mașini, nu înseamnă numai haine de firmă, cum e momentan în România. Am rămas șocat văzând în București atâtea mașini de lux. Ar trebui să investim în alte lucruri. Nu mai există respect în România, educație.
Nu vreau să vorbesc la general, să nu mă înțelegeți greșit, dar faptul că am văzut oameni în România care nu te mai salută sau care nu-și cer scuze, care se uită la tine ciudat când le dai bună ziua. În urmă cu douăzeci sau trezeci de ani, să saluți era un lucru normal în România Victor Medeleanu
„Ca jucător, nu aveai voie să adresezi întrebări antrenorului. Erai un nume pe tablă”
Cum era pentru tine relația jucător-antrenor și cum e acum relația antrenor-jucător?
Ca jucător, nu aveai voie să adresezi întrebări antrenorului. Nu era absolut nicio legătură. Doar la Iași antrenorii vorbeau cu tine… Probabil acum s-au schimbat lucrurile, dar atunci erai un nume pe tablă, dacă nu făceai parte din lot nici măcar nu vorbeau cu tine, nu se simțeau datori să-ți dea o explicație de ce nu ești în lot. Mi-e greu să spun cum e această relație în 2024 în România, dar auzindu-l pe Edi Iordănescu vorbind, crearea unui grup, abordarea temelor de relație, asta contează foarte mult. Jucătorul este factor important, el trebuie să se simtă important, nu antrenorul, nu președintele clubului, nu cei puși de la primării care spun întotdeauna echipa mea, clubul meu, dar sunt banii comunității…
Cum e antrenorul Medeleanu cu jucătorii?
Sunt prezent întotdeauna pentru ei, asta înseamnă și relații umane. Le-am și spus: „Sunt Victor înainte de antrenament, după antrenament, înainte de meci, după meci. Când suntem pe teren, eu sunt coach, eu sunt antrenorul”. Sunt tipul de antrenor care vreau să știu ce probleme are jucătorul, încerc să le rezolv.
Legat de joc, încerc să le explic jucătorilor ce am vrut, ce am urmărit, antrenamentele le explic înainte pentru a înțelege ce vreau de la ei. Dacă jucătorul nu realizează ce vrea antrenorul de la el, atunci rezultatele n-o să fie niciodată Victor Medeleanu
„Meciul e ca un extemporal. E oglinda antrenorului”
Ce înseamnă meciul pentru un antrenor?
Meciul începi să-l pregătești de când se termină precedentul. Te gândești la echipa pe care o ai, la materialul pe care-l ai ca antrenor. Înseamnă totul. Pentru mine, fotbalul este o pasiune, e tot ce am învățat și învăț. Meciul e ca un extemporal. Exact ca la școală, înveți de luni până vineri și sâmbătă ai examen, asta înseamnă meciul pentru un antrenor. Jocul e oglinda antrenorului, al antrenamentelor.
Ce planuri ai pe termen scurt și pe termen lung?
Îmi doresc să promovez cu această echipă. Nivelul e bun, sunt în această ligă foști internaționali din Germania, îmi place mult să mă duelez cu ei.
Ne-ai spus că primul meci este cu…
Așa cum a apărut titlul aici într-un ziar local, nu joacă echipele, ci Christian Trasch contra Victor Medeleanu.
Fost jucător la Stuttgart și Wolfsburg.
Cu cel puțin zece sezoane în Bundesliga. Ca el sunt mulți în aceste ligi.
„Îmi doresc să revin în fotbalul profesionist”
Și pe termen lung?
Îmi revin foarte mult să revin în fotbalul profesionist. Am încercat să trimit multe CV-uri.
Fotbalul românesc ar fi o țintă?
Dacă aș întâlni o persoană care dorește să abordeze modern fotbalul, care să aibă o altă mentalitate. Sunt oameni care conduc fotbalul românesc în genul „Eu”, nu „Noi”, nu „Echipa noastră”. E foarte important să se schimbe acest lucru în România. Un club nu se conduce cu un singur om, ci înseamnă un „team”, o echipă. Sunt oameni care lucrează pentru club și acei oameni ar trebui să se simtă bine. Când cei care conduc vor înțelege asta atunci vom avea rezultate.
