- Michael Olise a surprins cu schimbarea de imagine pe Instagram.
- Simultan, o fotografă fără acreditare la Mondial a postat același tip de poze.
- Povestea din spatele acestor fotografii, în rândurile de mai jos.
Două povești care păreau să se unească într-o explicație comună.
În cele din urmă, sunt două direcții paralele, care nu se leagă, așa cum s-a crezut inițial, deși imaginile sunt similare.
S-a creat o controversă a Mondialului, dar una dintre persoanele aflate în spatele ei pune lucrurile la punct.
Poze similare Pernet - Olise. În fața televizorului. Și un mesaj: „Nu am acreditare”
La începutul turneului final, fotografa franceză Florence Pernet a postat pe Instagram:
„Nu am acreditare, dar am televizorul meu și propria viziune.
Mulțumiri echipelor de producție și regizorilor de imagine din spatele transmisiilor live. Fără ei, niciunul dintre aceste cadre nu ar fi fost posibile”.
Și o serie de poze făcute la CM 2026 în fața TV.
Simultan, același gen de fotografii a apărut pe pagina de Instagram a lui Michael Olise, marea revelație a naționalei Franței. La fel, realizate la televizor.
Reacția lui Pernet: „Nu sunt fotografa lui Olise”
Mulți s-au întrebat dacă așa se răzbună un fotograf căruia i s-a refuzat acreditarea la Mondial și dacă Pernet e în spatele pozelor lui Olise.
Marca.com a luat legătura cu Florence și a aflat cine este în umbra noii campanii de imagini a jucătorului francez. Nu este ea!
„Nu sunt fotografa lui Olise, Am văzut o mulțime de dezinformări și povești fabricate pe Twitter și pe Instagram”, a reacționat Pernet.
A explicat: „Nu am spus niciodată că nu am viză. Am spus doar că nu sunt acreditată, așa am scris în postarea mea”.
A dezvăluit și cine lucrează cu Olise: „Fotograful lui este Lukas Korschan”.
Și fotograful lui Olise s-a inspirat dintr-o creație de acum 54 de ani!
Germanul Lukas Korschan este nu doar fotograf, ci și director de creație, care a colaborat în trecut cu firme cunoscute, precum Adidas, Nike, Apple sau Mercedes.
Potrivit Marca, ideea imaginilor făcute la TV nici nu era a lui Korschan. Și el s-a inspirat dintr-o serie realizată de Harry Gruyaert, în 1972. În urmă cu 54 de ani.