- Generația Guadalajara și‑a pierdut căpitanul: Mircea Lucescu, omul care a unit o echipă întreagă și a dus România pe scena mondială la Cupa Mondială din 1970.
- „Il Luce” a murit marți, 7 aprilie, la Spitalul Universitar de Urgență București, unde se afla internat încă de pe 29 martie.
- Legendarul s-a stins din viață la 80 de ani, după ce a suferit de o formă rară de leucemie, descoperită târziu, abia în decembrie 2025
Mircea Lucescu a fost și va rămâne căpitanul Generației Guadalajara, așa cum scrie în carea „Lucescu” marele cronicar Ioan Chirilă.
Generația Guadalajara a rămas și fără căpitanul Mircea Lucescu
Lucescu a fost mai mult decât un lider în teren. A fost vocea unei generații care a îndrăznit să joace de la egal la egal cu granzii lumii și care a schimbat pentru totdeauna felul în care era privit fotbalul românesc.
Astăzi, după dispariția lui Mircea Lucescu, mai trăiesc doar șase dintre eroii care au scris istorie la Cupa Mondială din Mexic 1970:
- Rică Răducanu (79 de ani), Cornel Dinu (77 de ani), Emerich Dembrovschi (80 de ani), Radu Nunweiller (81 de ani), Ion „Liță” Dumitru (76 de ani) și Marin Tufan (83 de ani).
Restul au plecat, unul câte unul, lăsând în urmă o poveste care merită spusă mai departe.
România a impresionat în ”Groapa cu lei”
La Guadalajara, România a ajuns după 32 de ani de absență de la un Campionat Mondial. A intrat într-o grupă imposibilă, cu Brazilia lui Pele, Anglia campioană mondială și o Cehoslovacie redutabilă.
A pierdut la limită cu Anglia (0-1), a obținut o victorie istorică, 2-1 cu Cehoslovacia, și a oferit un meci memorabil cu Brazilia, pierdut 2-3.
România nu a trecut de grupe, dar a câștigat ceva mai important: respectul lumii.
Pe teren, Lucescu coordona linia de atac, fiind căpitanul unui grup echilibrat între experiență și tinerețe.
Regretul lui Mircea Lucescu după CM 1970: „Ne-am propus să-i împiedicăm pe ei, în loc să ne impunem propriul joc”
În cartea „Lucescu”, marele cronicar Ioan Chirilă conturează poate cel mai fidel portret al liderului Generației Guadalajara.
„Lucescu a fost - și a rămas - «căpitanul de la Guadalajara». Căpitanul unei echipe de care mexicanii s-au despărțit cu lacrimi în ochi”, scria Chirilă, surprinzând emoția lăsată de români într-un turneu în care au plecat fără șanse, dar au câștigat respectul lumii.
Privită inițial cu compasiune - „vai de ei, sărmanii, au de jucat cu Brazilia, Anglia și Cehoslovacia!” - România a reușit să întoarcă percepția prin joc.
Înfrângerea cu Anglia (0-1) a lăsat însă o rană și o lecție pe care Lucescu nu avea să o uite niciodată. Întrebat de ce s-a pierdut acel meci, gol marcat de Hurst (65), Mircea Lucescu a răspuns:
„Pentru că ne-am propus să-i împiedicăm pe ei, în loc să ne impunem propriul joc. Pentru că n-am avut puterea să trecem peste stima, respectul, teama pe care le impuneau campionii mondiali en-titre.
În fine, pentru că noi, jucătorii români, cunoșteam pe de rost numele tuturor vedetelor Angliei…”.
A urmat victoria istorică, 2-1 cu Cehoslovacia, meci în care, după cum își amintea Lucescu, „marele arhitect” a fost Emerich Dembrovschi – prin tehnica, viteza și claritatea execuțiilor sale, capabil să destabilizeze o defensivă solidă.
Finalul a venit spectaculos: 2-3 cu Brazilia lui Pele. România a ieșit din competiție, dar a intrat pentru totdeauna în inimile celor care au văzut acea echipă jucând.
„Nu echipele ne-au eliminat, ci ideea pe care ne-am făcut-o despre ele”
În avionul de întoarcere Mircea Lucescu a tras o concluzie care avea să devină o idee fixă a carierei sale: „Nu echipele ne-au eliminat, ci ideea pe care ne-am făcut-o despre ele”.
„Era marea lui obsesie: de ce să nu îndrăznim mai mult? De ce să ne mulțumim cu «impresia frumoasă» pe care o lăsăm în jocurile cu marile echipe?”, scrie Ioan Chirilă în cartea „Lucescu”.
După Guadalajara: „Devenisem o adunătură de babe”
Ioan Chirilă surprinde și ruptura care a urmat după Mondial mexican.
„Am plecat o echipă de prieteni și ne-am întors o echipă dezbinată”, rememora Lucescu. Criticile din țară, tensiunile interne și incapacitatea de a construi pe progresul făcut au dus la destrămarea unui grup care promisese atât de mult.
„A urmat în țară furia unor cronicari împotriva jocului nostru, a stilului lui Angelo Niculescu, furie alimentată cu naivitate și de noi, jucătorii. N-am știut să vedem decât răul din tot ceea ce realizasem până la Guadalajara și chiar pe «Jalisco».
În loc să menținem ceea ce era bun din jocul nostru, din progresul enorm pe care-l parcursesem cu dificultate, ne-am năpustit necugetat, distrugând totul.
De unde până atunci erau cu totul înlăturate aprecierile asupra colegilor, dacă nu erau sincere, ajutătoare și făcute în fața întregii echipe, acum se strângeau 2-3 jucători, judecând defavorabil, chiar răutăcios pe unul ce nu era prezent.
Devenisem o adunătură de babe”, spunea, cu o sinceritate dureroasă, căpitanul de la Guadalajara.
Cei 16 erori decedați din Generația Guadalajara
De-a lungul deceniilor, 16 dintre jucătorii care au scris istorie la Cupa Mondială din 1970 ne-au părăsit, lăsând în urmă amintiri și povești impresionante.
- Mircea Lucescu (decedat 7 aprilie 2026, la 80 de ani)
Căpitanul legendar al Generației Guadalajara, lider al naționalei și antrenor cu o carieră internațională impresionantă. - Ludovic Sătmăreanu (30 iunie 2025, 81 de ani)
Fundaș lateral/central al Stelei, apreciat pentru robustețe și experiență, un stâlp al defensivei României. - Flavius Domide (decedat 11 octombrie 2025, 79 de ani)
Atacant constant, cu fler pentru gol, unul dintre veteranii importanți ai lotului din 1970. - Vasile Gergely (2020, 79 de ani)
Mijlocaș inteligent și versatil, cunoscut pentru controlul jocului și pase precise, reper al lui Dinamo și al naționalei. - Nicolae Pescaru (25 mai 2019, 76 de ani)
Mijlocaș emblematic al Steagului Brașov, recunoscut pentru loialitate și consistență pe teren. - Nicolae „Culae” Lupescu (6 septembrie 2017, 76 de ani)
Fundaș central cu inteligență tactică remarcabilă, tatăl lui Ioan Lupescu și un reper al apărării României. - Augustin Deleanu (27 martie 2014, 69 de ani)
Fundaș agil, cunoscut pentru viteza și plasamentul său pe teren, parte a defensivei de la Guadalajara. - Alexandru Neagu (17 aprilie 2010, 61 de ani)
Mijlocaș cu creativitate în teren, un jucător important la Rapid și pentru echipa națională. - Mihai Mocanu (18 iunie 2009, 67 de ani)
Fundaș puternic, cunoscut pentru robustețe și siguranța în apărare, simbol al Petrolului Ploiești. - Nicolae Dobrin (26 octombrie 2007, 60 de ani)
„Gâscanul”, unul dintre cei mai tehnici jucători români, controversat prin nefolosirea sa de către Angeloo Niculescu la Guadalajara. - Florea Dumitrache (26 aprilie 2007, 59 de ani)
Atacant spectaculos al Dinamo, cunoscut pentru golurile decisive și stilul ofensiv inconfundabil. „Mopsul” a marcat două dintre cele patru reușite de România în Mexic. - Gheorghe Cornea (2005, 60 de ani)
Portar cu reflexe rapide și stabilitate în poartă, parte din lotul de la Guadalajara. - Gheorghe Tătaru (19 decembrie 2004, 56 de ani)
Atacant al Stelei, recunoscut pentru viteza și finalizarea precisă, un jucător cu fler ofensiv. - Mihail Ivăncescu (1 februarie 2004, 61 de ani)
Fundaș al Steagului Brașov, apreciat pentru disciplină defensivă și experiență în meciurile internaționale. - Dan Coe (19 octombrie 1981, 40 de ani)
Fundaș de fier al naționalei, decedat prematur în Germania de Vest. - Stere Adamache (9 iulie 1978, 36 de ani)
Portar talentat, simbol al curajului în poartă, a murit de tânăr, lăsând amintirea unui goalkeeper dedicat.