- Oleksandr Gladkyi nu împlinise 20 de ani când a descoperit pregătirea și fotbalul lui Mircea Lucescu, la Shakhtar Donetsk.
- Atacantul ucrainean, cinci sezoane cu Luce la Shakhtar, și-a amintit ce a simțit în primele zile: „Nu înțelegeam nimic”.
Mircea Lucescu, 80 de ani, a antrenat o lungă perioadă la Shakhtar, între 2004 și 2016, cucerind 22 de trofee. Echipa la care a rămas cel mai mult într-o carieră de 46 de ani.
Timp de cinci sezoane, l-a avut în vestiar și pe Oleksandr Gladkyi, de două ori:
- 2007-2010, după ce l-a transferat cu 2,5 milioane de euro de la FC Kharkiv.
- 2014-2016, luat gratis de la Dnipro.
Atacantul, de 11 ori internațional ucrainean (un gol), încă joacă astăzi, la aproape 38 de ani. Din 2023 nu mai e profesionist. Evoluează la amatorii de la Avanhard.
Cum a descoperit Gladkyi pregătirea lui Lucescu: „Mă simțeam puternic. Doamne!”
Într-un dialog cu Denys Boyko, 37 de ani, fost portar al lui Luce la Dinamo Kiev (2020-2023), Gladkyi și-a amintit ce a trăit când a descoperit fotbalul lui Lucescu.
Intrând direct în cantonamentul de vară, a fost surprins total. Și de ritmul alergării, și de viteza jocului.
„A fost foarte greu startul. Atât de dificil încât… Doamne! Am venit plin de mine, mă simțeam puternic, dar când am început să alergăm din prima zi, m-am gândit: «Doamne, unde am ajuns?»”, a declarat el pentru canalul de YouTube al lui Boyko.
Gladkyi, despre jocul lui Lucescu: „Nu înțelegeam nimic”
Gladkyi a continuat povestea: „Am ieșit să mă antrenez cu ei. Nici nu puteam să întorc capul să urmăresc mingea, nu mai aveam timp și nu înțelegeam nimic.
Prima săptămână a fost foarte grea. Pentru Mircea Lucescu, prima săptămână înseamnă alergare, poate și a doua săptămână”.
S-a adaptat însă foarte repede. „Cred că eram gata până la sfârșitul cantonamentului. Am început să marchez încă de la primele meciuri jucate în acel stagiu de pregătire”.
Gladkyi: „Nu a fost fotbal cu Lucescu. A fost basm”
Până la urmă, s-a simțit bine la Shakhtar. A apreciat jocul lui Lucescu.
„Volumul de muncă a fost incredibil. Pentru mine, a fost un mare plus, pentru că înțelegeam deja jocul, ce trebuie să fac.
De la primele apariții pe teren, nu a fost fotbal, a fost un basm ca atacant. Da, a trebuit să alerg mult, să deschid zone, să țin fundașii adverși departe de jocul nostru, însă mi-a plăcut”.