OPINIE Răzvan Luțac: Un tricou ridicat după șase ani

• 27 martie 2018. La Ploiești, tribunele se încurcă în urlete. Jumătate strigă „gol”, jumătate „ai galben!”. Înghețați la masa presei, suntem în corul cu „galben”.

În meciul decisiv pentru calificarea la Europeanul sub 19 ani, Moruțan marchează pe final, prin minutul 77, gol care duce România la Euro. Adversar e Ucraina. România mergea și la egal, dar reușita ne liniștește. Euforic, își scoate tricoul.

„Ai galben, Moruțan!”.

Îl ia pe al doilea. E eliminat.

Ucraina se aruncă peste noi și egalează. Apoi, în prelungiri, prăbușește un stadion întreg. Face 2-1 în minutul 90+2.

România ratează calificarea. Ucraina merge la Euro. Apoi la Mondial.

Moruțan suferă după prostia de la Ploiești. Jocul îi e-n scădere. România se califică, anul următor, la turneul final U21, cel de tineret, însă Rădoi nu-l convoacă pe Moruțan.

În același an, generația Ucrainei ia Mondialul U20. Aceeași generație care a prins Euro în fața noastră la ultima fază.

În 2023-2024, Moruțan evoluează ca niciodată. Ne ajută și-n preliminarii, e activ la club și pare sigur de locul în avionul României.

Apoi, când lotul e aproape să fie schițat, se accidentează.

Al treilea turneu final, indiferent de vârstă, ratat de el.

Și-atunci se-ntâmplă ceva.

Căpitanul României, Nicolae Stanciu, îi preia tricoul cu numărul 21.

Și, în ciuda tuturor predicțiilor, în ciuda jocului, în ciuda pesimismului care ne e haină de vară și de iarnă, plesnește o minge cum rar s-a văzut la un Campionat European. Îl bate pe Lunin, portarul lui Real Madrid. Apoi e aproape să dea gol și din corner. Doar bară.

Iar oamenii trași după el, Marin, Drăguș ori Man dau alt înțeles acelui „galben”.

La șase ani după un ciclu negru început la un meci cu Ucraina, tricoul dat jos de Moruțan e ridicat, deasupra capului, de Stanciu și compania. Nu doar pentru el, pentru noi toți.