Publicat:
13.06.2025, ora 16:28
Actualizat: 13.06.2025, ora 16:53
- Deși există reguli clare, ofsaidul rămâne un subiect de controversă în fotbalul din 2025.
- Situația era și mai complicată în 1925, an în care IFAB a făcut o modificare care a schimbat sportul pentru totdeauna.
Regula ofsaidului a apărut în 1863, pentru a preveni „statul la pomană”. Jucătorii se poziționau în jurul porții și așteptau momentul potrivit pentru a marca.
Regula ofsaidului, modificată în 1925: „trei” a fost înlocuit cu „doi”
Cu 100 de ani în urmă, pe strada Londrei din Paris, la numărul 22, a avut loc o ședință în cadrul căreia membrii IFAB au votat ca Legea 11, cea a ofsaidului, să fie diferită începând din sezonul 1925/26, scrie The Athletic.
Din acel moment, era nevoie ca doar doi jucători să se afle între un atacant și linia porții pentru ca acesta să nu fie în ofsaid, și nu trei, așa cum prevedeau legile jocului până atunci.
Scopul schimbării legislației a fost acela de a reduce întreruperile, jocul fiind oprit uneori chiar și de 40 de ori pe meci pentru ofsaiduri, și de a crește numărul de goluri marcate.
Cum arăta Legea 11 înainte de 1925:
„În momentul în care un fotbalist joacă mingea, orice jucător din aceeași tabără care se află mai aproape de linia de poartă a adversarilor săi este în afara jocului și nu poate atinge el însuși mingea și nici nu poate interveni în vreun fel asupra unui adversar sau asupra jocului, până când mingea nu a fost jucată din nou, cu excepția cazului în care cel puțin trei dintre adversarii săi (n.r. - inclusiv portarul) se află mai aproape de propria linie de poartă”.
În procesul verbal al reuniunii IFAB din iunie 1925 a fost notată propunerea de modificare: „Se elimină cuvântul «trei» și se înlocuiește cu cuvântul «doi»”.
Cum s-a schimbat fotbalul în 1925
Pentru a explica situația de dinainte de 1925, sursa citată precizează faptul că „defensivele aveau efectiv dreptul la un apărător de rezervă, care - conform interpretărilor moderne - nu era luat în considerare în calculele de ofsaid. Cu alte cuvinte, linia de ofsaid era determinată de penultimul fundaș, nu de ultimul, cum e acum”.
Înainte de 1925, formația 2-3-5 era aproape obligatorie, iar cei doi apărători nu jucau în linie. Fundașul cel mai apropiat de minge stătea sus în încercarea de a-i bloca pe adversari, aflându-se de obicei la 15-20 de metri în fața coechipierului său. Cel care rămânea în spate acționa ca un „măturător”.
În prima zi după aplicarea noilor legi, Aston Villa a învins Burnley cu 10-0.
„Odată cu schimbarea legii, jocul și-a pierdut, inițial, echilibrul. Noua lege a favorizat aparent atacanții chiar mai mult decât vechea regulă îi ajutase pe apărători.
Concluzia imediată a fost că fundașii ar fi trebuit să joace mai aproape de propria poartă”, nota John Cottrell în „Un secol de mari drame fotbalistice”, cartea sa din 1970.
Echipele s-au adaptat. Herbert Chapman, managerul lui Arsenal, și-a folosit mijlocașul central, care era considerat mai degrabă un jucător ofensiv, ca al treilea fundaș. Noul rol era cunoscut drept „stoper” sau „polițist”.
Prin urmare, regula ofsaidului din 1925 a creat inițial un fotbal incredibil de ofensiv, iar apoi a provocat un fotbal mult mai prudent.
Regula ofsaidului a mai suferit modificări în 1990, 1995 și 2005. Sistemul VAR a fost introdus în 2016.
Citește și
