Publicat:
16.04.2026, ora 16:15
Actualizat: 16.04.2026, ora 18:17
- De la sport dus la extrem și obezitate până la traumatisme sau necroze de cap femural, tot mai multe motive trimit pacienții tineri spre proteze de șold
- Medicul primar ortoped Robert Apostolescu, Chirurg de Excelență în Protezare Articulară, explică de ce tot mai mulți tineri ajung la proteză de șold, ce simptome ignoră și cât de repede se pot întoarce la sport după operație: „Am operat un pacient de doar 18 ani”
* (P)
Proteza de șold nu mai este de mult o intervenție rezervată exclusiv vârstnicilor. Tot mai mulți pacienți tineri ajung în cabinetul ortopedului din cauza accidentărilor, a sportului practicat excesiv sau a unor afecțiuni care distrug articulația în timp.
Dr. Robert Apostolescu, medic primar Ortopedie-Traumatologie, Chirurg de Excelență în Protezare Articulară în cadrul Spitalului Euroclinic, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, povestește despre cel mai tânăr pacient operat, explică ce simptome nu trebuie ignorate și arată cum chirurgia minim invazivă le permite multora să revină rapid la o viață normală. Inclusiv la sport!
Din experiența dumneavoastră, care este cel mai tânăr pacient căruia i-ați montat o proteză de șold și de ce a avut nevoie de ea?
Cel mai tânăr pacient al meu avea doar 18 ani, adică abia ieșise din ortopedia pediatrică și intrase în cea de adulți. Și a trebuit operat pentru proteză. Căzuse dintr-un copac și avea o fractură în jurul șoldului, era o problemă post-traumatică. Fractura s-a consolidat vicios, avea probleme serioase la nivelul șoldului, așa că acesta a trebuit înlocuit. Avea probleme serioase: un picior mai scurt, șchiopăta, avea un disconfort major în viața lui. Era tânăr, voia să muncească, să-și vadă de viață și nu putea, avea un handicap. I-am explicat ce pot eu să fac, cu ce materiale voi lucra și a fost de acord cu operația.
Sportul de performanță sau cel recreativ dus la extrem pot „grăbi” uzura articulației șoldului?
Și sporturile pot dăuna, evident. Există un impact permanent la nivelul articulațiilor, al genunchiului și al șoldului. În special alergatul și alte sporturi duse la extrem. Normal că nu vorbim chiar de toate, ca să glumim șahul nu prezintă vreun pericol, le luăm în calcul pe cele care solicită membrele inferioare. Sporturile care presupun impact frecvent la nivelul articulației pot produce microfisuri la nivelul cartilajelor, iar dacă sportul este zilnic și intens acestea nu apucă să se refacă așa cum trebuie. Cu timpul se poate instala artroza, dar nu vorbim de cei foarte tineri, în general se întâmplă după 40 de ani.
Care sunt semnalele de alarmă pe care un tânăr de 30-40 de ani le ignoră adesea?
O durere la nivelul articulației care nu trece într-un timp rezonabil, să zicem o lună - două. Dacă ai dureri noaptea și începe să îți limiteze mobilitatea articulară, asta ar trebui să te cam trimită la doctor. Mai ales pe cei care se știu cu un istoric care crește riscul apariției artrozei. Sportivii de performanță, cei cu ligament încrucișat rupt la genunchi, mai ales dacă nu a fost refăcut chirurgical, cei care s-au născut cu o luxație congenitală de șold.
Ce investigații se recomandă în aceste cazuri?
În primul rând, trebuie făcută o radiografie a articulației afectate și, dacă radiografia nu e concludentă, e posibil să fie nevoie și de un RMN.
Care este diferența dintre o durere musculară normală după sport și o problemă reală de articulație?
Durerea musculară se instalează după o activitate fizică, e legată de un eveniment. Artroza apare fără un eveniment declanșator. La început e doar o jenă, dar evoluează în timp.
Statistic, ce poate duce la nevoia unei proteze de șold la vârste tinere?
Două afecțiuni pot duce la apariția artrozei la tineri: când te naști cu o problemă de șold, care se numește luxația congenitală de șold, mult mai frecventă la femei, și necroza aseptică de cap femural. Capul femural este vascularizat, dar la necroza de care vorbeam vasele nu mai aduc aportul de sânge și capul femural se necrozează. Atunci apare artroza. Ce-am observat eu în epidemia de COVID. Boala asta creează niște microtromboze, niște cheaguri de sânge la vasele mici și, dacă nu faci anticoagulant și cheagul ăla de sânge se fixează la nivelul arterei care vascularizează capul femural, atunci apare necroza de cap femural. Deci a crescut incidența bolii odată cu COVID-ul.
Obezitatea e un factor important. Ea aduce o presiune mult mai mare pe cartilajul articular de la nivelul șoldului și genunchiului. Capacitatea de rezistență a cartilajului e la un moment dat depășită de greutatea pe care o pui pe el, se repară defectuos. Așa se face că pe la 45-50 de ani te trezești că faci artroză din cauza greutății excesive, în loc să faci la 70. Dr. Robert Apostolescu, medic primar Ortopedie-Traumatologie, Chirurg de Excelență în Protezare Articulară
Ce materiale se folosesc acum și cât rezistă ele în timp? La ce se poate aștepta un pacient?
Sunt două tipuri de proteze, atât la șold, cât și la genunchi: proteze necimentate și proteze cimentate. În funcție de cum se fixează la os. La tineri folosim aproape exclusiv proteze necimentate, pentru că avem un os de calitate foarte bună, proteza se integrează foarte bine și ține foarte mult timp. La ora actuală cea mai bună variantă e cea de ceramică, care poate supraviețui peste 25 de ani, peste 30 uneori. Asta depinzând și de activitatea pacientului.
Bănuiesc că acesta are interesul să prelungească viața implantului cât mai mult.
Nu neapărat. Am avut cazuri în care omul a zis „Domnule, eu fără jogging nu pot să trăiesc. Prefer să schimb la 20 de ani șoldul din nou, în loc de 30, dar să trăiesc cum vreau eu”. Ce trebuie să se înțeleagă e că nu sunt lucruri interzise după protezare, sunt doar lucruri recomandate.
„Nu interzicem nimic după protezare!”
Deci se mai poate juca fotbal, tenis sau alerga maratoane după o artroplastie de șold?
Se poate orice. Dar îți asumi că proteza va ține, probabil, ceva mai puțin. Eu fac recomandări, dar pacientul alege. Am pacient cu proteză de genunchi care e antrenor de tenis! Am oameni cu operație de șold care schiază, merg mult pe bicicletă… Pentru mine important e ca pacientul să se reintegreze cât mai rapid, să-și îmbunătățească calitatea vieții.
Deci nu interziceți nimic?
Nu! Dar ce le spun clar tuturor este să respecte controalele periodice, indiferent că mai fac sau nu sport, că au sau nu dureri. Cam la 2-3 ani ei trebuie să vină permanent la control, e extrem de important. Când apar durerile la un om cu proteză de șold sau genunchi, de fapt procesul de degradare al protezei a început în urmă cu 5-6 ani! Și este rău să vii când deja apar durerile și degradarea e avansată, e mult mai greu să schimbi proteza atunci, decât dacă pacientul se prezenta la timp, noi vedeam că încep lucrurile să se degradeze și reinterveneam cu o operație mult mai puțin invazivă, schimbam doar o componentă, nu toată proteza, și îl mai ținea încă 25 de ani.
În cât timp poate un pacient să meargă fără sprijin, să conducă mașina și să revină la muncă după o operație?
Undeva la 10 zile - două săptămâni după o operație de protezare a șoldului pacientul nu mai are nevoie de sprijin, adică de cârje. Și în 2-3 săptămâni poate conduce mașina. Operația e minim invazivă, durează puțin, 40 de minute, se pierde puțin sânge, vreo 200 ml, iar durerile sunt foarte mici.
Chirurgia minim invazivă a schimbat mult precizia acestei intervenții.
Da, și a scurtat foarte mult timpul de recuperare. Nu se mai taie musculatura prin acest tip de intervenție. Pacientul are toți mușchii intacți și poate începe o recuperare agresivă încă din prima zi de după operație.
Care sunt miturile cele mai răspândite de care v-ați lovit despre proteza de șold?
Cel mai răspândit mit e că dacă îți pui proteză de șold te recuperezi în 6 luni! Oamenii de-asta evită uneori operația, că au auzit ei că e foarte grea recuperarea. Că tragi o grămadă. Acum depinde și la cine te operezi.
În acest caz, cât de mult contează experiența chirurgului în rezultatul final al operației?
Cel mai mult. Experiența chirurgului e esențială pentru rezultatul intervenției chirurgicale. Nu discutăm despre o montare, protezele astea nu se montează. Sunt multe aspecte de care să ții cont, nu e ca o schimbare de plăcuțe la mașină. Te duci la orice service, că până la urmă desface două șuruburi și le înșurubează la loc. Gândiți-vă că la o operație minim invazivă lucrezi într-un spațiu mai îngust, cu instrumentar specific, iar mișcările trebuie să fie milimetrice. Supraviețuirea implantului nu ține doar de calitatea protezei - ceramică, polietilenă și așa mai departe - contează și cum sunt poziționate componentele. Un chirurg cu experiență ajunge să simtă oasele, efectiv. Știi cum să le pui în așa fel încât să țină foarte mult în timp. Nu faci greșeli decât foarte rar și foarte mici, care nu impactează cu nimic evoluția pacientului. Cine te operează e cel mai important lucru.
Ce se întâmplă în corpul unui tânăr care alege să trăiască cu durere și antiinflamatoare ani de zile în loc să se opereze?
Asta îl afectează. Pe mai multe direcții. În primul rând că alege să trăiască cu o dizabilitate care se accentuează pe zi ce trece. E o boală lent progresivă, dar în mod sigur nici nu stă pe loc, nici nu dă înapoi. Netratată, merge înainte. Apoi, să stai cu un tratament antiinflamator mult timp îți afectează stomacul, poți face gastrite sau ulcere. Poți să devii imun la anumite antiinflamatorii, iei unele din ce în ce mai tari. Nu e soluția corectă. S-au făcut și studii care arată că durerile provocate de artrozele îndelungate la articulațiile șoldului sau genunchiului pot duce și la afecțiuni cardio-vasculare.
Care este „protocolul de aur” pentru recuperarea post-operatorie la un pacient tânăr și motivat?
Un tânăr nu are mari restricții. Standardul de recuperare e să scape la 10 zile de cârje, să meargă apoi cam două săptămâni câte două ore pe zi, iar la o lună jumătate – două poate să meargă fără restricții.
Cât de mult contează kinetoterapia în recuperare?
Pentru mine e foarte importantă. Mai ales la pacienții care au stat mult cu dizabilitatea și la cei cu luxații congenitale de șold. Cei mai mulți, din cauza dizabilității, ajung la o atrofie musculară importantă. Că nimeni nu vine să se opereze după prima durere. Așa că recuperarea e foarte importantă. Dar mai ales pacienții tineri am văzut că respectă ce li se recomandă. Își doresc rapid o viață cât mai aproape de normal și se țin de treabă. Au o dorință mai mare și un target mult mai ridicat. Bătrânii vor doar să nu-i mai doară. Tinerii vor să fie ca înainte, să se ducă la schi, la alte activități, sunt mult mai motivați.
Citește și
