- Când s-a plâns de creșterea numărului de meciuri și a avertizat cu greva, cel mai bun "închizător" al lumii anunța riscul la care sunt supuși jucătorii. Accidentările grave, precum cea suferită de el acum.
As fi putut să scriu despre Haaland și golul său 100 la City sau despre reușita-minune a lui Calafiori la debutul ca titular la Arsenal.
Dar scriu despre Rodri, pentru că e mult, mult mai important. Cazul lui e esențial pentru fotbal, pentru viitorul fotbalului.
Fotbal XL, XXL, XXXL
Zilele trecute, spaniolul se plângea de programul tot mai încărcat, de competițiile care devin de la un an la altul mai mari, cu meciuri și mai dese, cu pauze și mai mici între ele.
Liga Campionilor XL, cu 36 de echipe (de la 32), Mondialul Cluburilor XXL, cu 32 de echipe (de la 7), Mondialul naționalelor XXXL, cu 48 de echipe (de la 32).
Avocații decid, nu jucătorii
Cel mai valoros "închizător" al planetei avertiza că, la un moment dat, și nu e departe acel moment, jucătorii vor intra în grevă. E prea mult.
E prea mult ca unii să decidă, președinții UEFA și FIFA, ambii avocați, nu foști sportivi, mărirea la nesfârșit a competițiilor. Iar ei, actorii fotbalului, fără de care jocul nu există, să fie ignorați total, să nu fie întrebați dacă sunt sau nu de acord să joace mai mult, și mai mult. Dacă pot.
Organismul va intra în colaps. Va muri
Rodri voia să lanseze un semnal de alarmă, să înțeleagă toți cei din jurul sportului că jucătorii sunt supuși unui risc enorm.
Riscul de a ceda, de a se accidenta grav. Într-un caz extrem, de a muri.
Indiferent ce salarii ar avea, câte zeci de milioane ar câștiga, sunt doar oameni.
Organismul lor, oricât de rezistent, va intra în colaps dincolo de o anumită limită. Iar acum limita e deja prea sus.
Cea mai gravă accidentare
Rodri a cedat duminică, împotriva lui Arsenal. Un candidat la Balonul de Aur, care a jucat 64 de meciuri în sezonul trecut, campion al Angliei cu Manchester City și al Europei cu naționala Spaniei, a alunecat împins de Partey și s-a prăbușit în iarbă cu dureri mari la genunchiul drept.
Ibericul se temea de ce e mai rău, de cea mai gravă accidentare. Ruptură a ligamentului încrucișat anterior, ceea ce înseamnă minimum șase luni de pauză. Maximum știe Ianis Hagi: un an departe de teren. Iar revenirea după asemenea răni e extrem de dificilă.
Luni, crunta confirmare pentru Rodri. Nu a scăpat de ce se temea. Ligament rupt, exact acel ligament.
Nimeni nu îi poate înlocui
Un prieten îmi spunea că, dacă nu rezistă, vin alții, care rezistă. Oricine i-ar înlocui nu va rezista la nesfârșit. Niciun om nu rezistă la nesfârșit. Nici dopat! Și vremea fotbalului roboților nu a venit. Nu încă.
Mai e ceva. Dacă azi cade Rodri, mâine Mbappe, poimâine Haaland, răspoimâine Vinicius, unde găsești alții ca ei?
Dacă în vârful carierei lor, Messi și Cristiano ar fi căzut, cine i-ar fi înlocuit? Nimeni!
Talentul suprem e rarisim. Geniul lor e unic.