Publicat:
03.10.2024, ora 14:33
Actualizat: 03.10.2024, ora 14:37
- O înfrângere scurtă a Simonei Halep și prilej pentru alte întrebări
O oră și 3 minute a durat al doilea meci al Simonei Halep la Hong Kong. Timpul ca și scorul, 2-6, 1-6, spune destul, dar nu totul. Știam că rusoaica Anna Blinkova este un adversar de alt calibru (și la propriu!), că are mână puternică și dacă vrea poate juca și tehnic.
Nu știam însă ce energie mai are Simona după partida cu Arina Rodionova. Intoxicați cu tot felul de clișee, credeam că bucuria primei victorii după mai bine de 2 ani va ține loc și de rezervor energetic. Nu a ținut.
Când ambiția nu este de ajuns
Blinkova pretinde că a făcut meciul vieții și, așa cum procedează de regulă învingătorii cu învinșii, își copleșește cu laude adversara. Asta nu îi ține de cald Simonei, care a putut lupta cu adevărat doar până la scorul de 2-2 din primul set.
Scriam ieri despre ambiția ei care, dincolo de toate problemele, a rămas intactă. Atu valabil în fața unei adversare mai modeste, ca Rodionova, dar insuficient contra uneia de nivel superior ca Blinkova, la mai puțin de 24 de ore distanță.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Mesajul cinic al minții
Nu trebuie să fii un mare specialist ca să fi înțeles că Simona a renunțat de multe ori să alerge după mingi care altădată erau rampa ei lansare pentru cele mai spectaculoase lovituri. Simțeai că voia să fugă, dar o vedeai cum renunță.
Cred că era acolo și altceva mai rău decât jena la inghinali sau la coapsă. Era mesajul cinic al creierului, care refuza corpului dreptul să mai lupte. Mintea decupla restul organismului pentru că știa că se supune unei suprasarcini.
Paradoxul
Știm acum că din punct de vedere fizic Simona Halep nu este probabil nici la jumătate din potențialul ei de efort din anii de glorie. Nu știm însă dacă și cum ar putea reveni acolo, la o condiție fizică de top care să-i fie suport pentru recompunerea carierei.
Mi-e teamă că nu știe nimeni și nu știe în primul rând ea. La 33 de ani totul este mai complicat. Obosești mai repede, te refaci mai greu. Te enervezi mai ușor, iar ei oricum nu îi trebuie mult să o facă.
Paradoxal, deși este o sportivă muncitoare și serioasă, pregătirea fizică a fost mai degrabă o corvoadă pentru Simona. Spun asta oameni care o cunosc. Antrenamentul ei preferat a fost și a rămas tenisul, nu trasul de fiare.
Susținere
O va lua pas cu pas cum grăiește alt nemuritor clișeu? Nu știm. Simona Halep are nevoie de susținere, nu de îngăduință. De sfătuitori sinceri și lucizi, nu de lingușitori. Sper să îi găsească pe primii și mai ales să vrea să asculte (și) de ei.
Vom vedea ce va urma, dar și dacă într-un viitor nu foarte îndepărtat va fi capătul drumului e bine să nu uităm ce lasă în urmă. Și nu e puțin ce lasă.
