Publicat:
16.07.2026, ora 06:45
Actualizat: 16.07.2026, ora 09:22
- Trei imagini spun aproape întreaga poveste a calificării în epicul Argentina - Anglia 2-1
- Dincolo de calități tehnice și de mișcări tactice, alte câteva detalii i-au împins pe sud-americani în finală. Pe larg, mai jos.
Argentina e în finala Mondialului, după încă un meci memorabil. Suspansul i-a însoțit pe campioni în fiecare fază eliminatorie: 3-2 cu Capul Verde în prelungiri, 3-2 cu Egipt după 0-2 în minutul 80, 3-1 cu Elveția tot în prelungiri.
Și acum acest minunat 2-1 cu Anglia, o nouă dovadă că Argentina nu bate nicio echipă importantă și că, oricum, e ținută-n brațe de arbitri. Not.
Dincolo de atmosferă, ritm și tensiune, 3 momente m-au marcat în încleștarea de la Atlanta:
1. Imnul. Ați mai văzut pe cineva să cânte cu atâta patos imnul național? Absolut hipnotice imaginile cu Messi, Scaloni și alte câteva zeci de mii de argentinieni răcnind injectați ca să acopere huiduielile englezilor și să le arate că sunt pregătiți și de fotbal, și de cafteală. Un fel de „Haideți, bă, c-avem bătaie!” de pe TikTokul românesc.
Atât de imersiv a fost momentul imnului încât aproape am sărit pe Google să caut versurile, să cânt cu ei, gata să mă declar nițel argentinian și să plec cu ei la război dacă mă cheamă.
„Coronados de gloria vivamos ... / ¡O juremos con gloria morir!”. Adică „Să trăim încununați de glorie sau să jurăm că vom muri cu glorie”. Și exact așa s-a jucat ultima jumătate de oră, nu? Cu variantele „bal” și „spital” la vedere.
2. Generația snowflake. E minutul 90+2, tsunami-ul albiceleste efectiv îi sufocă pe englezi. E nevoie de toate resursele de energie și de dăruire pentru a rezista.
Mac Allister trage în bară și mingea sare spre colțul careului mare, unde stânca Djed Spence (25 de ani) se tamponează cu pirpiriul Messi, într-un duel banal. Și fix atunci englezului i se activează instinctul unei întregi generații Z.
Se vaită, caută din priviri un pic de compasiune, „mă doare, mă doare, viața e grea, să mă ajute cineva, nu mai suport presiunea”. La aproape 40 de ani, milenianul Messi rămâne pe picioare, concentrat și determinat să facă treaba până la capăt, așa că sprintează spre minge și o recuperează.
Spence, preocupat să se alinte, îi dăduse un pogon de spațiu liber, iar ăl bătrân a zis mersi: a centrat perfect pentru Lautaro, 2-1. It's not coming home.
3. Înalți ca brazii și degeaba. În acel minut 90+2, centrarea ideală a lui Messi a survolat un careu plin cu lungani englezi. Aliniați pe 6 metri erau cinci fundași a căror medie de înălțime este 1,89m, flăcăi cu care faci și un 3X3 cinstit la baschet. Și dintre ei a dat gol minionul Lautaro Martinez. Cu capul!
Ochiul ager al lui Messi, serviciul lui impecabil și instinctul de prădător al lui Lautaro au anulat într-o fracțiune de secundă avantajul fizic al Angliei.
Morala: ca să fii mare în fotbal, înainte de plămâni, mușchi și PR îți trebuie suflet, determinare și inteligență.
Exact ce au arătat argentinienii în cele trei momente de mai sus: la imnul cântat ca un jurământ, la insistența bătrânului Messi în fața noii generații și la „înșurubarea” smart a lui Martinez.
¡Viva el fútbol!
