Cătălin Tolontan Un om important în succesul lui LUCESCU

• Nu există doar eroi. Există și decizii bune, decizii greșite și oameni imperfecți, dar care nu renunță. Printre ei se numără George Copos, cel care l-a readus pe Mircea Lucescu în fotbalul românesc.

Familia a decis ca Mircea Lucescu să aibă funeralii deschise, în care oamenii să-și poată lua „la revedere”, dar înmormântarea să fie restrânsă. A fost o decizie generoasă. Când manifestările publice s-au stins, la slujba din biserică a fost o mână de oameni. Și au vorbit trei. Fiul Răzvan Lucescu, Răzvan Burleanu, ca șef al fotbalului românesc, și George Copos.

De ce George Copos? Pentru că oamenii nu sunt damnați, iar evenimentele de la moartea lui Lucescu ne arată cum toți suntem îmbinări de plusuri și minusuri. Merită reamintită o poveste.

Timpul când Steaua și Dinamo luau tot

Era o altfel de vreme. Fotbalul nostru stătea închis într-o cutie de rezonanță, cu avantajele, dar și cu limitele sale. Vreme de 17 ani consecutivi, începând cu 1982, Steaua și Dinamo și-au împărțit titlurile de campioni ai României, cu excepția celui câștigat de Craiova în 1991.

În toată acea perioadă, hegemonia celor două cluburi mari a fost copleșitoare. Steaua a luat 11 campionate, iarDinamo 5. Practic, în afara giganților nimeni nu avea nicio șansă la locul 1. Era un joc cu circuit închis, un monopol nescris, dar implacabil. Efectul? Se sufoca unul dintre cele mai importante atribute ale sportului: imprevizibilitatea.

S-a schimbat lumea, a căzut Zidul Berlinului, telefoanele mobile au luat locul celor cu disc, s-au succedat generații întregi de fotbaliști, dar în România competiția era osificată. Steaua sau Dinamo, asta era întrebarea.

Transferul imposibil al lui Copos

Dintr-o dată, industriașul George Copos, patronul Rapidului, a reușit o mișcare care a tulburat fotbalul nostru. Inițial nu i-a dat nimeni șanse.

În 1997, Copos l-a adus din Italia pe Mircea Lucescu. Era un moment în care antrenorul avea o cotă internațională foarte bună. Pregătise Pisa, Brescia, Reggiana și era pețit de cluburi mari, precum Inter Milano, la care de altfel avea să ajungă.

Copos nu era un sfânt. Justiția l-a întrebat cum a făcut primele milioane și l-a condamnat. Nu am nicio amiciție cu el, nu am de ce să romanțez. Ani de zile jurnaliștii au avut cu George Copos un raport rece, ca să folosim eufemismul secolului. El a lansat scrisori publice în care i-a acuzat pe reporteri pentru problemele lui legale, susținând că presa a relatat prostii.

Nu există, așadar, o preferință pentru gratulare. Dar faptele sunt încăpățânate, cum se zice. Și nu e decât recunoașterea realității să observăm acum, pe baza clarității timpului îndelungat, că mișcarea lui George Copos de a-l aduce pe Mircea Lucescu la Rapid a schimbat pentru totdeauna sportul românesc.

Lucescu, cel care a sprijinit de atâtea ori, a fost la rându-i sprijinit.

A început un alt fotbal: 5 echipe noi au luat titlul

În 1999, împotriva tuturor pronosticurilor și raporturilor de forțe, Il Luce a luat titlul cu Rapid. A fost prima fisură în monopolul Steaua-Dinamo din epoca modernă, profesionistă a fotbalului nostru. Și a fost mai mult: începutul unei alte ordini a lumii, așa cum noi o cunoșteam. Că tot se vorbește acum de schimbarea lumii.

În cei 20 de ani care au urmat victoriei Rapidului, 10 titluri au fost luate de alte echipe decât Steaua și Dinamo. Rapid a repetat performanța. În plus, au devenit campioane cinci echipe care nu mai luaseră titlul niciodată: CFR Cluj, Unirea Urziceni, Oțelul Galați, Astra Giurgiu și Viitorul lui Hagi. Ce exemplu mai bun de înnoire? Ca de atâtea ori în cariera lui, Lucescu schimbase nu un rezultat, nu o echipă, ci o paradigmă mult mai largă.

Dar pentru acest lucru, a fost nevoie de nebunia și de investiția lui Copos în a transfera netransferabilul.

Când îi lași pe ceilalți să-și facă munca

Unul dintre argumentele cu care Copos l-a adus pe Lucescu a fost acela că nu se va băga peste el. Că îi va respecta munca.

De ce l-a crezut Lucescu? Pentru că, în realitate, așa a fost Copos ca patron, în afacerile sale. Iar Lucescu știa.

Numeroase mărturii corelate susțin același lucru: în comerț, hotelărie și industrie, Copos nu intervenea acolo unde nu se pricepea. Da, punea presiune pe rezultat, așa cum făcea și în fotbal.

Dar Copos nu credea că știe mai bine ca inginerul, ca managerul sau ca antrenorul cum trebuie pregătită și selecționată echipa.

Cârtitorii să cârcotească, e dreptul lor

Poate că înțelegerea că nu e factotum l-a ajutat pe Copos să rămână longeviv în afaceri, mult după ce a ieșit din fotbal. Reușise să aducă acasă „un român universal”, cum l-a numit pe Lucescu în cuvintele spuse la biserică, relatate de Basilica. Copos a fost confirmat în acea mișcare, însă a și a eșuat în altele, a plătit, apoi a mers mai departe.

Oamenii de afaceri nu au o reputație bună în România. Dar nici frizerii, nici șoferii, nici jurnaliștii, nici medicii, nici profesorii nu au. Nimeni nu are. Aceasta e cultura societății noastre. Avem un deficit de gratitudine, care se manifestă cotidian. El e vizibil și în felul în care refuzăm să ne apreciem unii pe alții.

Când actualul acționar majoritar al Rapidului, Dan Șucu, a remarcat cât de puțin se remarcă munca, investiția și antreprenoriatul în România, acesta avea dreptate.

În același timp, există soluții: lasă-i pe ceilalți să cârcotească și fă ce a făcut George Copos atunci când a sfidat încremenirea ca să-și asigure lui, Rapidului, dar și fotbalului, un alt viitor.