DAN UDREA Un discurs de Oscar despre România!

• Vorbele rostite de Zeljko Kopic, la Gala Fanatik, ne fac atât de mult bine, ca fotbal și ca țară, încât trebuie să-i spunem doar atât: “Mulțumim!”

O gală, indiferent cine o realizează, reprezintă un succes dacă la ea participă nume care să reprezinte ceva. Iar Gala Fanatik, de marți după-amiază, a reunit aproape tot ce are mai bun fotbalul românesc. De la Hagi până la Mitriță, de la Mircea Lucescu la Edi Iordănescu, de la Burleanu, Mutu, Cârțu, până la Kopic, MM Stoica, Istvan Kovac, Olaru, Bîrligea, Politic și Bancu. 

Discursurile, de regulă, atunci când cineva urcă pe scenă, sunt banale, se rostesc doar mulțumiri-clișee sau, de multe ori, emoțiile celor care se află acolo gâtuie și vocile, dar și mesajele. 

La această Gală au fost și câteva momente care au ieșit din tipar. Într-o ordine aleatorie:

• Lacrimile lui Vali Crețu, care a urcat pe scenă după ce cei prezenți au aflat teribilele lui încercări din trecut, când ajunsese inclusiv să nu aibă bani să-și cumpere ghete.
• Florin Chilian, cu a lui melodie “Zece”, pe care artistul i-a dedicat-o, extrem de inspirat, lui Hagi, în ovațiile asistenței.
• Spovedania orgoliosului Mitriță, care a recunoscut că lecția primită de la Edi Iordănescu, care l-a interzis la națională, l-a schimbat în bine.
• Super-emoționant momentul în care judoka Alexandru Bologa, medaliat la Jocurile Paralimpice, în proba de judo pentru nevăzători, a spus: “Pun în aplicare o înțelepciune japoneză: Cazi de 7 ori, te ridici de 8 ori”
• Vorbele lui Hagi, care a zi “după ce alții m-au învățat pe mine fotbal până la 36 de ani, apoi am realizat că e obligația mea să fac același lucru cu copiii. Investiția în tineri e cel mai prețios lucru pe acest pământ”
• Ironia lui Șucu, cel care a urcat imediat după ce Horia Ivanovici a enumerat toate marile realizări, mai ales în business: “Și toate acestea au fost reușite fără secretară”
• Târnovanu, care a spus: “Mi-am pregătit și m-am gândit toată ziua la un discurs, dar după ce ați dat acel clip despre domnul Duckadam mi s-a șters din mine tot, nu prea mai am ce să spun acum, m-a impresionat prea tare”

Și, totuși, ca participant și inclusiv ca premiant (mulțumesc și repet și aici ce am spus pe scenă: acest premiu aparține tuturor jurnaliștilor liberi și onești din România) altceva mi-a plăcut, mi-a produs o admirație deosebită și m-a determinat să aplaud cel mai tare. Un străin. Un croat. Un antrenor venit pentru prima dată în România fix acum 1 an. Numele lui: Zeljko Kopic. Principal la Dinamo.

A primit premiul pentru antrenorul anului 2024. A urcat pe scenă și ceea ce a urmat e probabil cel mai frumos, emoționant și plin de inspirație discurs care a existat, sigur în fotbalul românesc, dar poate și în spațiul public general, în ultima vremea.

Iată ce a spus Kopic:

“Cu câteva zile în urmă, Florentin Petre mi-a spus că vom fi prezenți la un eveniment important și că ar trebui să mă pregătesc, pentru că e posibil să primesc un premiu. M-am gândit: ok, o să vorbesc despre fotbal, nu e o problemă, nu trebuie să mă pregătesc foarte mult pentru asta, mă voi descurca bine.

Dar, apoi, după ce am ajuns aici, l-am văzut pe domnul Mircea Lucescu. L-am văzut și pe domnul Hagi. I-am văzut pe fotbaliștii de la FCSB, pe Mitriță și pe mulții alții și atunci mi-am da seama că nu nu o să pot vorbi eu despre fotbal.

În schimb, o să pot să vă vorbesc despre o țară frumoasă, despre oameni mândri, despre Iași, despre Craiova, despre Cluj și alte orașe superbe. De asemenea, pot să vorbesc despre familia Dinamo, care este incredibilă.

Pot vorbi despre toți adversarii noștri de pe gazon sau despre momentele bune și rele, dar concluzia este una singură: Mulțumesc, România!, mulțumesc tuturor celor prezenți aici, pentru că m-ați făcut un antrenor mai bun și un om mai bun decât eram înaintea să ajung aici“.

Ce îți rămâne de făcut după ce asculți așa ceva dacă nu să aplauzi, să-l privești cu imens respect și cu o admirație infinită.

Când un străin ne vorbește așa, după doar un an petrecut printre noi, cei care am fost gata să ne pierdem mințile și să alimentăm o ură aproape viscerală după aceste săptămâni groaznice, realizăm că, de fapt, nu știm să apreciem ce avem. Nu știm să ne privim în oglindă și să realizăm în ce țară trăim.

Un croat ne-a ținut un discurs de Oscar. Vorbele lui Kopic ar trebui introduse în orice clip care va promova de aici înainte România. Indiferent că e vorba despre fotbal, despre orașe, țară sau despre viață, pur și simplu.

Doar atât mai trebuie spus, deși e mult prea puțin: MULȚUMIM, DOMNULE KOPIC!