- Adnan Guso are aproape 50 de ani. Fostul portar de la Craiova și Dinamo a povestit pentru echipa GOLAZO.ro, la Sarajevo, cel mai crud moment trăit de el în război, în urmă cu trei decenii. Ochii i s-au umplut de lacrimi.
- A vorbit despre absențele Bosniei și calitățile României, însă atrage atenția: „În tur, Barbarez i-a prins tactica lui Lucescu”. În martie, „tricolorii” au pierdut acasă, 0-1. Acum e revanșa, la Zenica: „Vreau să bată Bosnia tot cu 1-0”.
La finalul acestei luni, Adnan Guso împlinește 50 de ani. Privindu-l însă cum zâmbește larg și cum își caută cu răbdare cuvintele în limba română, pe care încă o vorbește, deși nu la fel de ușor ca odinioară, ai spune că timpul a trecut peste el cu o blândețe rară.
Fostul portar al naționalei Bosniei, un uriaș de 1,98 metri, rămâne același om cald și deschis, gata să povestească fără rețineri despre drumul lui prin fotbal și prin viață.
Guso își amintește cu plăcere anii petrecuți în România, unde a apărat poarta unor cluburi precum Universitatea Craiova, Dinamo, Argeș și Pandurii, într-o perioadă care i-a rămas adânc în suflet.
În discuția de peste o oră, Adnan s-a întors și la episoadele marcante ale vieții sale, mai ales drama trăită în timpul războiului din Bosnia, momente dureroase pe care nu mulți au curajul să le rememoreze. El o face, cu ochii împăienjeniți de lacrimi.
A vorbit și despre fotbalul de azi, despre meciul României de la Zenica și despre speranța lui într-o victorie a conaționalilor, în timp ce admite fără ocolișuri că misiunea Bosniei nu va fi deloc una ușoară.
Un Guso diferit. Antrenor de portari, dar și agricultură și stupi
Bine te-am găsit, Adnan, la tine acasă, în Sarajevo! Spune-ne cum ești și cu ce te mai ocupi!
Bine v-am găsit și eu! Viața mea decurge ok. Sunt antrenor de portari la echipa mare la Zeljeznicar. Avem și o școală de portari, aici, la Sarajevo, unde m-am născut. Aici stau cu familia, cu cele două fiice care merg la școală, una dintre ele e la facultate. Soția mea lucrează și după muncă, când avem timp, mergem la casa de vacanță.
Unde e casa de vacanță?
La vreo 30 de km de Sarajevo. Acolo ne petrecem timpul liber. Casa mea e la Jahorina, unde au fost Jocurile Olimpice de iarnă.
Acolo pentru aer curat și natură?
Da, dar și pentru agricultură. Acolo fac ceva pentru mine. Acolo mai am și un râu micuț, unde mă duc la pescuit. Mă mai ocup și de niște stupi.
Guso: „Aici, politica face scandal tot timpul!”
Cum e Bosnia astăzi, la 30 de ani după încetarea războiului?
E bine. Aici, politica face scandal tot timpul! Lumea, care stă aici e obișnuită cu asta. Viața merge bine, nu sunt probleme între sârbi, musulmani. E liniște.
Toți trăiesc acum în liniște așa cum au trăit mult timp?
Trăim împreună și înainte, și după război. Ne ajutăm unii pe alții. Politica face probleme peste tot, dar acum trăim toți în liniște și ne ajutăm.
Dar s-a schimbat Bosnia față de momentul în care veneai în România?
Nu știu ce să spun. E normal că sunt diferențe după 20 de ani. Viața merge înainte. Vin inovații în viața noastră și e bine. Înainte erau probleme cu terenurile de fotbal, gazonul era foarte prost, acum e foarte bun. Când mă uit la fotbal e diferență mare față de acum 20 de ani.
Guso: „Se ducea să se dea cu sania și atunci a fost aruncată grenada”
Sarajevo a avut momente frumoase în timpul Jocurilor Olimpice. Totuși, cum îți amintești acei ani de război?
A fost greu! Am stat 4 ani la Sarajevo și era un oraș ocolit. Nu puteai să ieși, era doar o singură ieșire. Era un tunel la aerodrom pe unde intrau mâncarea, benzina și curentul. A fost greu! Nu puteai să joci fotbal, să faci sport. Dacă voiai ceva, trebuia să o faci doar la sala de sport. Nu puteai să ieși pe teren să te joci pentru că se trăgea nonstop.
Eram pe atunci copil, apoi am crescut și am ajuns în armata Bosniei ca să pot să stau la război. Am prins, nu mult. Pentru cine și-a pierdut familia e foarte greu să uite acele momente. Și eu am pierdut apropiați, dar nu cei din familie. Nu putem să uităm ce a fost, totuși trebuie să mergem înainte toți cei din Sarajevo Adnan Guso, fost internațional bosniac
Ce-ai pierdut atunci la război? Ce-ți mai amintești?
Cel mai greu a fost să vezi un copil rănit, care a murit. Când îl duceam la mașină ca să-l transporte la spital a murit. S-a întâmplat lângă o clădire. De aproape, s-a aruncat o grenadă... Se ducea să se dea cu sania și atunci a fost aruncată grenada. A murit pe loc! Asta o am în cap și n-am să uit niciodată.
„La Craiova, aveam câte doi antrenori pe săptămână. Așa e în Balcani”
Ești încă legat de România, măcar sufletește. Ce simți când vezi naționala României și Craiova venind aici?
M-am bucurat când a venit Craiova. A venit și primul meu antrenor din România, Sorin Cârțu. A fost 2-1 pentru Sarajevo. A venit atunci și Costeșin, care e directorul sportiv. Tatăl lui era atunci director. În deplasare am pierdut cu 4-0. M-am bucurat când suporterii Craiovei mi-au scandat numele. Fiica mai mare știe cum era atunci în România, încă mai ține minte. Cea mică se uită și nu înțelege de ce-mi strigă numele. Nu știe că am jucat la Craiova.
Ce-ți mai amintești din cariera de jucător, de la Craiova, de la Dinamo? Au fost momente bune și mai puțin bune.
Am luat Supercupa cu Dinamo. Cu Craiova am luat-o de jos, eram pe locul 14-15. Apoi am terminat pe locul 4 și anul următor am jucat bine. Prin 2005 țin minte că am avut câte doi antrenori pe săptămână. Se schimbau des. O zi a venit Gabi Boldici, apoi a venit Bondrea, Neagoe, nu mai știu. S-a întors Pavel Badea. Am început atunci cu Mircea Rednic. Am avut jucători buni, dar mereu se schimba lotul. Era presiune multă și era greu să faci ceva. Am ajuns la retrogradare.
Ce înțelegeai ca jucător străin venit în România, când vedeai antrenor schimbat la o săptămână?
Dacă e să mă refer la Bosnia, nu era ceva nou pentru mine.
Se întâmplă asta?
Se știe că aici se schimbă antrenorul după o săptămână, să vină altul. Așa e la noi în Balcani. Nu poți să schimbi mentalitatea.
Episod trăit de Guso în România: „Au spart autocarul și am mers cu poliția”
Cum a fost relația cu conducătorii de la Craiova?
A fost bună. Era Dinel Staicu, cu care m-am înțeles bine. La Dinamo, i-am avut pe Nețoiu, pe Badea și erau buni. Pentru mine a fost în regulă tot ceea ce am vorbit cu conducătorii atunci când era vorba de contract. N-am făcut scandal niciodată pentru contract.
În România ați prins un meci greu când ați plecat cu autocarul spart…
Cu Dinamo! A fost 2-2 atunci. A dat Bălțoi două goluri. Au spart autocarul și am mers cu poliția, cu escorta. La noi, în Bosnia, e la fel. Suporterii opresc autocarul și vor să dea jucătorii afară, apoi să vină poliția să ne ducă acasă. S-a întâmplat să vină și suporterii pe teren la antrenament.
„M-am certat atunci cu Neagoe, dar acum vorbim la telefon”
Care e cea mai frumoasă amintire din România?
Am mai multe.
Cea mai tristă?
Îmi pare rău când am plecat, când m-am certat cu Neagoe și mi-am reziliat contractul. Atunci a fost domnul Condescu, deosebit. A făcut o echipă la Târgu Jiu, care a jucat după în cupele europene. M-am certat atunci cu Eugen Neagoe, dar acum vorbim la telefon. Atunci am lăsat echipa și am plecat acasă. Condescu mi-a spus atunci să stau să vedem și să încercăm să rezolvăm lucrurile. N-am putut.
Regreți ceva?
Nu! Au fost 5 ani foarte buni. Dacă era să mai rămân în România, eu mai stăteam. Era mai ușor. Ai mai multe oportunități în viață. Aici, în Bosnia, nu-s așa de multe ocazii să duci o viață liniștită. Se muncește mult. Și multă lume de aici pleacă afară ca să muncească.
„Aș vrea să prindem și noi Europa”
Cum vezi viitorul Bosniei?
După cum am spus, după război, totul trebuie să meargă înainte. Aș vrea să prindem și noi Europa, să putem să lucrăm fără probleme. Acum, dacă pleci să lucrezi în Europa, trebuie să iei viza de muncă. Lumea merge la ambasada de aici, din Bosnia, și așteaptă afară ca să primească viza, să poată să plece în străinătate și să muncească. Ne-am dori ca totul să fie liber și să putem ieși din țară, să vedem lumea, să muncim.
Împiedică cineva din interiorul țării ca lucrurile să avanseze?
Nu! Nu sunt probleme. E o zonă, Districtul Brcko, multă lume nu știe, e o zonă între Federație și Srpska, o zonă de monitorizare. Dar nu e o problemă cu cine și unde se stă, nu e nicio problemă. Părinții mei stau în Republica Srpska, dar n-au fost probleme.
Guso, despre Bosnia: „Luăm goluri ușor”
Cum vezi meciul Bosnia - România?
Un meci echilibrat. Nu e nicio favorită clară în acest meci.
Sunt foarte multe absențe importante pentru Bosnia!
Așa e! Avem jucători suspendați, accidentați și incerți. Avem jucători care abia au început să joace, cum e Kolasinac, dar trebuie să fii sută la sută. Am văzut că și România are absenți. E greu să spunem ce va fi. Țin cu Bosnia pentru că e țara mea, dar va fi un meci greu.
Care va fi cea mai grea absență?
Demirovic, care joacă foarte bine împreună cu Dzeko. Sunt un cuplu bun în atac. El aleargă foarte mult ca să câștige mingea. E un jucător deosebit. Are forță, viteză. Îmi pare rău că s-a accidentat.
Care sunt punctele forte și cele mai puțin tari ale Bosniei?
Nu pot să spun ce avem ceva foarte bun. Din ce am văzut în aceste meciuri, n-am avut forța să batem pe cineva clar, poate la 3 goluri diferență.
Nu mai e echipa mare din 2014!
Asta e echipa noastră de acum, una care aleargă mult, care îl are pe Dzeko. Un jucător care leagă lucrurile, care știe să joace. Dacă nu ne luptăm pentru fiecare minge, e greu să batem pe cineva. Dacă e să spun ce avem slab, poate că luăm goluri ușor. Poate apărarea o să fie mai bună.
Lipsesc și fundașii de la București, Radeljic și Barisic!
Sunt accidentați amândoi. O pierdere mare și asta!
„La primul meci, Barbarez i-a prins tactica lui Lucescu”
România cum ți se pare?
Am văzut meciul cu Austria. România a jucat bine, iar austriecii n-au avut foarte multe ocazii. România a jucat și a câștigat în ultimul minut trei puncte.
Cum vezi duelul dintre Barbarez și Mircea Lucescu?
Toată lumea știe cine e Lucescu. E numărul unu din naționala României! A făcut carieră de mare antrenor. Pentru Barbarez, prima sarcină e să refacă naționala Bosniei. Experiența e mai mare pentru Lucescu. Totuși, la primul meci, Barbarez i-a prins tactica lui Lucescu. Asta au spus și cei din Bosnia după acel joc, că tactica lui Barbarez a surprins naționala voastră. A făcut un joc bun.
Nu te văd că-ți place naționala Bosniei!
Nu pot să spun asta, pentru că totuși se bat pentru culorile noastre. Jucătorii dau maximum pe teren. Însă nu mai suntem forța care am fost înainte, cu jucători care evoluau la echipe mari, în Europa. Acum avem tineri, care au fost găsiți în Europa.
Eu de unii nici n-am auzit și văd că joacă la Sturm Graz sau la Udinese, Como. Aceștia sunt copiii ai căror părinți au plecat după război și care s-au născut acolo și vor să joace pentru naționala Bosniei Adnan Guso, fost internațional bosniac
Guso explică de ce joacă Bosnia la Zenica
E o luptă între ultrași și președintele federației.
Da! Și acum e o luptă. Vor să se bată pentru culori și emblema Bosniei. Cred că Vico Zeljkovic a făcut mult pentru federație de când a venit. A făcut terenuri și reguli pentru federație, jucători, oameni din fotbal. El a făcut ceva ce poate altora nu le-a plăcut și de acolo războiul. Înainte de meciul cu România a fost războiul cu biletele. Asta nu ajută naționala. Sunt suporteri care poate de peste 20 de ani merg în toate deplasările cu Bosnia și ar fi bine să fie în tribună.
De ce se alege Zenica și nu Sarajevo?
E un stadion care se umple mereu. Sunt 14.000 de spectatori aproape de teren. Se face o atmosferă bună! Avem stadionul de la Sarajevo, care are pistă de atletism, e departe și nu e așa bună atmosfera. Acum se va face o tribună mai mare la stadionul din Zenica și poți să joci cu 16.000.
Am fost pe teren la Zenica și am văzut că e vechi. Gazonul..
Da, este! Dar gazonul acolo e bun, e făcut după acel baraj cu Portugalia.
Dacă ar fi să alegi un pronostic?
Eu vreau să bată Bosnia cu 1-0. Dacă batem, avem meci direct pentru calificare cu naționala Austriei. Dacă batem, jucăm pentru primul loc la Viena.