- Anghel Iordănescu (75 de ani), fostul elev al lui Emeric Ienei, a vorbit despre cum a primit vestea morții legendarului antrenor al Stelei.
Emeric Ienei, fost mare jucător și antrenor, a încetat din viață miercuri, 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani, după ce s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate, inclusiv afecțiuni pulmonare care au dus la insuficiență respiratorie.
Anghel Iordănescu, după moartea lui Emeric Ienei: „Mi-a fost frate mai mare, coechipier, antrenor, reper”
Anghel Iordănescu a transmis gândurile sale despre trecerea în neființă a fostului său antrenor și coleg.
„E o zi pe care speram să nu o trăiesc vreodată. Mi-e greu să vorbesc și la ora asta nu mă văd în stare să mă exprim public, așa că o să te rog pe tine să transmiți câteva cuvinte din partea mea. Mi-a fost frate mai mare, coechipier, antrenor, reper.
Nu pot descrie sentimentele, trăirile, momentele cu el. Rămân de neuitat. Am avut trei mari antrenori uriași: Kovacs (n.r. - Ștefan Kovacs), el și Lucescu (n.r. - Mircea Lucescu). Și am rămas doar cu unul. Pierderea e uriașă. Nu o putem realiza. Din toate punctele de vedere, pentru mine, pentru noi, mai ales în plan uman...
A fost un domn, o personalitate uriașă. Știam că e bolnav, dar îl știam acolo, undeva. Acum nu pot accepta că pur și simplu el nu mai e în această lume, chiar dacă pentru noi rămâne etern. Nu mă pot dezmetici încă, credeți-mă...
Tudorel Stoica este cel care se ocupă, să vedem și poziția clubului și să ne organizăm. E cumplit! Dumnezeu să îl odihnească”, a fost mesajul transmis de Iordănescu, potrivit digisport.ro.
Emeric Ienei l-a folosit pe Iordănescu în finala de la Sevilla, deși era retras de doi ani
În 1986, Emeric Ienei l-a introdus în meciul cu Barcelona pe secundul său Anghel Iordănescu, care era retras de doi ani.
Ienei a povestit în trecut detaliile din culisele acelei hotărâri istorice:
„L-am pus antrenor secund, dar i-am cerut să se antreneze, cot la cot, cu băieţii. L-am bagat în mai multe meciuri amicale jucate în Italia, înaintea finalei de la Sevilla. Puiu (n.r. - Anghel Iordănescu) a fost întotdeauna un jucător individualist.
În acele vremuri, la Steaua era stilul de joc în care alerga mingea, nu fugeau jucătorii. Totul era pe viteză, iar el era un mingicar. Când l-au vazut la antrenamente, jucătorii au făcut şedinţă şi mi-au cerut să nu-l bag la finală. Ideea lor era că Iordanescu frânează jocul.
Dar au recunoscut că are valoare şi experienţă. Doar că nu era pe stilul echipei… Le-am spus că voi rezolva acest aspect şi să nu-şi mai facă griji”, povestea Emeric Ienei, conform adevarul.ro.
Iordanescu mi-a cerut să nu joace, dar eu şi Valentin Ceausescu am reuşit să-l determinăm să-şi schimbe atitudinea. Cu o seară înainte de finală, la hotelul Macarena, i-am spus să se ducă în cameră şi să se culce, că sigur am nevoie de el pe teren, nu doar pe bancă! Emeric Ienei
În minutul 73 al finalei, cu scorul 0-0, Anghel Iordănescu a intrat pe teren, înlocuindu-l pe Lucian Bălan. Atunci, fotbalistul a primit de la Ienei o indicație clară:
„Puiule, fă un dribling, cu prima minge pe care o primesti. Ca să îi sperii, să știe că le avem cu mingea. Apoi, faci doar pase cu baietii!”.
Finala a mers la loviturile de departajare, dar Iordănescu nu s-a numărat printre executanți. Emeric Ienei a explicat motivul:
Majearu și Boloni erau cei mai buni executanți. Pe Pițurcă îl scosesem din teren. Ei erau cei mai buni la penalty-uri. Așa că i-am cerut lui Iordănescu să tragă, dar n-a vrut în ruptul capului! Mi-a zis: „Nea Imi, ce mă fac dacă ratez? Eu vreau să fiu antrenor, să pregătesc Steaua. Asta o să-mi afecteze cariera!” N-am reușit să-l întorc, așa cum o făcusem cu jucatul în finală! Emeric Ienei
Performanțele lui Emeric Ienei
Emeric Ienei s-a născut pe 22 martie 1937, în localitatea Agrișu Mic, județul Arad.
În cariera sa de fotbalist, Ienei a evoluat pentru echipe importante precum Flamura Roșie Arad (actuala UTA), Steaua București și Kayserispor în Turcia.
Ca fotbalist, Ienei a obținut trei titluri de campion și patru Cupe ale României.
Și-a început cariera de antrenor în sezonul 1972-1973, ca secund la Steaua București. Cu timpul, a reușit să câștige de șase ori Liga 1, patru Cupe ale României și Cupa Campionilor Europeni.
Legenda Stelei a condus naționala României la două turnee finale:
- Campionatul Mondial din 1990
- Campionatul European din 2000
Între 1992 și 1993, a pregătit și naționala Ungariei.
Pentru cucerirea Cupei Campionilor Europeni din 1986 alături de Steaua București, Ienei a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă de președintele Traian Băsescu.
În 2017, Ienei a fost onorat prin decret prezidențial de Klaus Iohannis cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler.